1,145 matches
-
deosebite, unicate sau foarte rare. Între cele mai interesante exponate din această expoziție numim: "Etymologicum Magnum Romaniae" (B.P.Hasdeu, tom I, București, 1887, cu dedicația și autograful autorului), ceas din aur executat la Paris, cu inițialele A.G.S. și stema princiară (proveniență Al.Gr.Suțu), ceas de buzunar din aur, marca Brequet, care a aparținut lui Eremia Grigorescu (donație Ariana Grigorescu Negropontes, Paris), ceas de buzunar din argint (proveniență Vasile Pogor), revista "Convorbiri literare" (an I, nr.1, Iași, 1 martie
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ale Legației noastre: coabitare sinistră de care scăpam adeseori bucurîndu-mă de ospitalitatea prințului și a prințesei Barclay de Tolly în datcha lor (vilă din lemn) din Peterhof. Pe deasupra, activitatea la Legație nefiind prea grea, după festivitățile ce au urmat căsătoriei princiare, aveam posibilitatea să ne depărtăm de locuința pe unde bîntuia holera și să mergem să vedem alte meleaguri. Moscova ne-a oferit imagini asiatice: nici un adaos modern nu-i altera aspectul. Kremlinul, deschis pentru oricine, căci nici un Stalin nu locuia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
după războiul fascist. Cînd am sosit la Roma, viitorul Victor Emmanuel al III-lea locuia în afara privirilor noastre, la Palatul regal din Neapole, limitarea datoriilor sale de comandant de corp de armată local. Opinia publică își fixa privirile asupra cuplului princiar doar pentru a afla vestea apariției unui prinț tînăr care să perpetueze dinastia naștere care a avut loc după plecarea mea din post; în rest, se știa doar că prințul de Neapole nu moștenise de la tatăl său gustul pentru fast
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
decît îndoielnică. Printr-o ciudată eroare, neglijînd faptul că majoritatea albanezilor erau de religie mahomedană, prințesa distribuise în sute de mii de exemplare portretul său foarte decoltat, ceea ce în rîndurile musulmanilor constituia ceva scandalos, diminuînd și mai mult prestigiul cuplului princiar. Prințul de Wied a sosit la Roma spre a se prezenta regelui. Era însoțit de primul ministru, Turkhan Pașa, fost Mare vizir, pe care îl cunoscusem în 1894 ambasador în Rusia, figură nobilă de bătrîn turc, cu limbaj învechit, plin
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pentru moment, complet. Deși îl elogia în termeni nemăsurați pe prințul grec, prințesa considera că ar fi un act necinstit să-l facă să creadă în niște sentimente pe care nu le încerca... (Trei luni mai tîrziu, la Lucerna, logodna princiară devenea oficială). Trebuia, de asemenea, să insist pe lîngă prințul Carol în privința căsătoriei avută în vedere cu prințesa Elena a Greciei. Dacă aceste două căsătorii s-au desfăcut prin divorț, cel puțin a prințului moștenitor i-a adus României nașterea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
acestui caz suspect. Această "lichidare" gangsterească a dus la un rezultat contrar celui scontat. În fața vîlvei și scandalului pe care l-a iscat, titularul ambasadei U.R.S.S. s-a evaporat în noaptea drumului spre Moscova sau... spre lumea cealaltă... Căsătoria princiară a fost unul dintre rarele spectacole oferite societății și lumii diplomatice de către curtea italiană. Aceasta încetase să mai dea recepții sau acele garden party, odinioară atît de frecvente în grădinile de la Quirinal. Regele trăia tot mai retras în vila Savoia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Regele trăia tot mai retras în vila Savoia sau în apropiere de Pisa, la San Rossore, și se poate spune că întîlnirile cu lumea încetaseră, în afara recepției de 1 ianuarie și de trecerea în revistă a trupelor la Statuto. Petrecerile princiare au pus capăt în mod plăcut acestei carențe a sărbătorilor și recepțiilor regale. Majoritatea publicului roman asista la o defilare multicoloră de care alegorice însoțite de oameni veniți din toate provinciile cu coruri și cîntece specifice fiecărei regiuni. Căsătoria a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sau împotriva ei, fiind apoi neoficial încadrate conform clauzelor secrete ale acordului de la Rapallo (1922) în forțele armate ale Rusiei Sovietice. Au fost repatriate de Hitler, după 1935. 184 "Almanahul de Gotha" a fost anuarul oficial al caselor domnitoare și princiare și al statelor. A dispărut în 1944, devenind un instrument de actualizare genealogică al vechii nobilimi din Europa. 185 Terorist ucrainean. 186 Dezvoltarea economică a Rusiei, între 1895 și 1914, a fost la fel de rapidă ca a Canadei, creșterea PIB depășind
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
el, pentru a o ascunde, preferă să poarte masca unui nebun. Eul ca o formă a nebuniei acceptate, oricum, expuse, exhibate; iată, după părerea mea, primele semne clare ale psihologiei moderne În artă. Un anumit eu, se’nțelege, un „eu princiar”, așa cum Îl „descoperă” și-l poartă apoi nu puține spirite aristocratice ale literaturii și artei europene. Un eu asumat, agresiv, pe care, se’nțelege, Îl Întâlnim pentru Întâia oară sub forma și mai ales sub denumirea de Daimon la Socrate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
iute de confrați și de funcționarii puterii, dar semn mare și cert al unei Înnoiri formidabile a artei sale, neașteptată mai ales Într-o vreme ca aceea!... Dar știm noi oare care e vremea potrivită pentru izvodul unei siluete regale, princiare, a artei, nu e oare mai degrabă seceta, momentul când un Moise tânăr și elansat lovește cu bagheta sa stânca neîncrederii veșnic mic-burgheze, ticăloșite, nu este oare apa, luciul calm și verzui al apei, terenul pe care să calce Învățătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dacă un succes al unui romancier venit de aiurea, deși dificil, Încă ar mai putea fi presupus - C.V. Gheorghiu, cu un talent deloc exorbitant, făcuse succes cu La vingtcinquième heure! -, „să faci Însă succes” cu genul cel mai orgolios, mai „princiar” al literelor fanceze, cu eseul, ce-l avea ca părinte pe Montaigne, perceput azi ca inițiatorul nu numai al genului, dar și al „desacralizării” textului literar, ca descoperitor al „Eului”, al individualității autorului etc., mi se părea, Îi spuneam domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
uneori împotriva intereselor „înguste” susține și apără binele și interesele colectivității. (Noi, românii, adesea ingrați și nu numai sub comuniști, uităm că în istoria modernă a statului nostru avem, drept, în față, pilduitoarea familie de Hohenzollern, cea mai veche dinastie princiară a germanilor, ramura de Sigmaringen, care a dăruit țării noastre doi regi exemplari, primul, Carol, care a adus stabilitatea și instituțiile europene în principate, secondat de Brătianu, se’nțelege, și al doilea, Ferdinand - ironizat nu de puțini, de P. Dumitriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
religie catolică, ele fiind aproape inexistente în cronicele rușilor, de care ne despărțeau chiar ei. Pentru această perioadă suntem și rămânem tributari mai ales oamenilor de cultură apuseană, care au însemnat evenimentele ca martori oculari, fie în cadrul cancelariilor regale sau princiare, fie în notele lor de călătorie, ca misionari ai Papei. Bibliografia problemei pentru secolele XIII-XV Din categoria izvoarelor străine, cel mai prețios este Carmen Miserabile a lui Rogerius, care, odată cu relatările sale asupra distrugerii de către tătari a statului ungar, sub
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
se aflau ei în 7 aprilie 1340, când a murit la Liov principele Gheorghe Trojadenovic. Moartea principelui Haliciului ar fi rămas un fapt divers,dacă tronul lui ar fi fost asigurat printr-un fiu legitim. Dar fără așa ceva, deschiderea succesiunii princiare la scaunul halician de la Liov, în jurul căruia am văzut că se aflau, în anii 1334 și 1335, și doi boieri moldoveni, a avut o influență foarte serioasă asupra evenimentelor din aceste părți ale Europei. Fostul principe Boleslav Troiden, duce de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
natural, datorită plasării pe malul drept al Siretului, dar și cu elemente artificiale - șanț de apărare și palisadă (pari îngropați adânc în pământ și împletiți cu nuiele. Sunt reconstituite locuințele dacice, piața centrală pavată, o locuință de mari dimensiuni („palat princiar”, probabil locuința conducătorului local sau locul de adunare a războinicilor și sanctuarul circular. În malul Siretului este marcat locul în care a fost descoperit tezaurul cucutenian, al doilea ca mărime din aria culturii Cucuteni, ce conținea, printre altele, un colier
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
Detronarea s-a făcut în următorul mod. Regimentul de infanterie din Kustendil a intrat în cea mai mare tăcere în Sofia: erau orele 12 noaptea. Imediat, regimentul s-a împreunat cu elevii din școala de cadeți, apoi a înconjurat palatul princiar și a ocupat toate porțile. Trei ofițeri au intrat în camera prințului și, cu revolverele în mână, l-au silit să semneze abdicarea. Apoi a fost scos afară din oraș sub escortă, dimpreună cu fratele său. Dar peste mai puțin
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Sofia. Prințul avea o pasiune pentru această doamnă. Se știa că foarte des venea in cognito la Rusciuk, trecea Dunărea tot incognito și acolo, în vagonul său la Smârda, petrecea o noapte cu femeia pe care o iubea. O idilă princiară! Odată cu detronarea prințului de Battenberg a murit și mitropolitul primat Calinic Miclescu. Mitropolitul a murit de piatră la rinichi și bășică. O anecdotă rămasă de pe urma defunctului. Cu un an mai înainte, în august 1885, mitropolitul Calinic s-a dus să
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
foruri politico-administrative ale principatului, obținând pe 10 octombrie 1811 o primă dovadă din partea Divanului moldovean, prin care se atesta că provine dintr-una din cele mai vechi și mai de seamă familii boierești, înrudite strâns cu câteva din marile case princiare recunoscute în țară și peste hotare, precum Ghica, Sturdza sau Cantacuzino 287. Pentru a da o notă de cât mai mare autenticitate spiței de neam întocmite în condiții grafice deosebite de inginerul Johann Freywald, prin cointeresarea celorlalți membri ai acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
adaugă cele opt fibule La Tène (secolul al III-lea î. Hr.), ce dovedesc prelungirea locuirii de la Bunești până aproape de pătrunderea bastarnilor în acest spațiu. Evoluția toreuticii (arta cizelării și asamblării metalului) la daco-geții din zona Hușilor este dovedită de diadema princiară de aur, o piesă de excepție descoperită în 1984, în cetatea dacică de la Bunești-Averești (secolele IV-III î. Hr.), situată la circa 18 km de Huși. Splendida diademă de aur, tezaurele și depozitele deja amintite, dar și cantitatea mare de ceramică, creează
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Iordache). Mă opresc la una cu Cezar Ivănescu: Era toamna spre iarnă, se apropia miezul nopții, îl conduceam pe DON CAESAR spre Casa "Junimii" de la Pogor, la căsuța noastră pentru oaspeți. Avea o cameră rezervată (odaia nr.2, cu vedere princiară spre parcul cu statui, mierle, iarbă pașoptistă). Instituția noastră muzeală se afla în ample lucrări de restaurare. Cimitirul fusese strămutat creștinește. Un șanț enorm, adânc și umed (fulguia bacovian) ne flanca urcarea pe aleea muzeului. Veneam de la o seară culturală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
rolul cerșetorului și acum joacă rolul prințului, a confiscat o parte din România și se pregătește să încalece Carpații, Dunărea și Marea, Margareta nu-i mai ajunge. Ne este dat să fim bătaia de joc a unui parvenit cu ifose princiare, când adevărații prinți duc o existență modestă și anonimă, deși ar avea tot dreptul să se afișeze cu întreg trecutul și prezentul lor. În afară de prințesa Caragea, care se dă în stambă cu un homosexual, toți urmașii marilor familii românești își
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
trei drumuri principale care duceau de la Nistru la Nipru se numea “drumul moldovenesc”. Mai târziu, o altă cauză avea să provoace noi imigrări: către sfârșitul secolului al XVI-lea și în cursul secolului al XVII-lea, numeroase familii nobile sau princiare din Moldova s-au unit prin căsătorie cu familii nobile poloneze, dobândind astfel domenii în Polonia, și mai ales în Podolia, unde preferau să se retragă atunci când vicisitudinile politice sau persecuțiile le obligau să-și caute în altă parte un
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Importanța săpăturilor din situl Yin nu se rezumă doar la descoperirea caracterelor gravate pe carapace de broască țestoasă. În ultimii 70 de ani, au fost descoperite în acest complex arheologic urmele a peste 50 de palate și temple, 12 morminte princiare, câteva mii de morminte nobiliare și de rând, 1.000 de gropi sacrificiale, 5 ateliere meșteșugărești, mai mult de 30 de gropi sacrificiale speciale în care se aduceau ca jertfe cai cu căruțe cu tot, precum și o mare cantitate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și uneori încălca prea mult eticheta Curții. El organiză quartetul cu Flesch vioara întâi, Dinicu violoncel, Skohutil alto și dânsul vioara a doua. Când Enescu se afla în București, [el] lua direcțiunea. Audiențele, primirile, balurile înmulțite în onoarea tinerei perechi princiare au făcut din această perioadă una din cele mai strălucite ale vieții lumești din București. Multe case elegante își deschiseră saloanele. Palatul Soutzu, în strada Colței, cu deosebire, era un centru unde toată lumea se întâlnea. Stăpânii casei, deși cam comici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a plătit un avans. Prețiosul ceainic de argint Jensen se pierduse definitiv, dar creditul lui Ravelstein a fost redeschis. I‑a trimis bani la Geneva lui Nikki, care și‑a cumpărat un costum nou de la Gianfranco Ferre. Nikki avea instincte princiare și era Îmbrăcat ca un prinț. - Ravelstein vedea În Nikki un tânăr strălucit, care avea tot dreptul să se afirme. Eleganța lui nu era o chestiune de stil sau de ostentativă autoprezentare. Ținea de natura tânărului și nu de strategiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]