1,444 matches
-
care o adusese femeia. Părea să fie o copie a tipizatelor de la firma de avocatură a lui Alex, semnată de ea. Nu era un bilet de la biroul doctorului. Asta însemna că femeia în costum albastru se pricepea la ce făcea. Prinsă, își schimbase imediat povestea. Zâmbise, dăduse mâna cu Alex. Găsise o scuză subtilă ca să iasă împreună afară... Îi oferise telefonul, iar atunci când îl luase ... Nu avem nevoie de copil, e bună și ea. Veniseră să-l răpească pe Jamie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mândrie și emoție, pentru că acesta era locul unde Samantha, nărăvașa posesoare de agenție de PR din Totul despre sex, Încercase să intre fără invitație și nu izbutise, trebuind să fure un card de membru și fiind, În cele din urmă, prinsă. Kitty era mândră că fusese În stare să intre fără să fure vreo invitație și fără ajutorul vreunui bărbat care ar fi poftit-o acolo ca să o impresioneze și să ajungă astfel În așternuturile ei. Era mândră că ea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rutina, Însă, În loc de asta, căscă din nou. Era atât de obosită! Ce amuzant - să ajungi acasă la el, pe plajă, decorurile să fie aranjate pentru marea scenă a seducției, dar corpul să te trădeze, istovit. Iar când „prada“ e aproape prinsă În capcană, bum! Lecția de seducție numărul 5: Atingerea perfectă, sărutul perfect. Matthew se opri din plimbare, se Întoarse să o privească, Începu să se joace cu părul ei, mai Întâi o simplă atingere, o mângâie ușor cu degetele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
marca Hollywood și o sărută. Un grup de oameni trecu prin turnanta de la intrare, ușile mari se deschiseră și ele odată cu venirea altui grup, aducând În bar o rafală de vânt care le ciufuli părul, zburându-l Între buzele lor prinse Într-un sărut. Era un sărut ușor neterminat. — M-am Întors la bar după tine, zise el. — Am fost afară să te caut. Mi-a fost dor de tine, șopti el. Am luat numărul de telefon al prietenei tale. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și șobolani care fugeau de ele. Numai furnicile nu scăpau; erau prinse și devorate. Copacii vuiau acum ca o mare, frunzișurile lor deveniseră imense, formau valuri și umpleau întreg orașul de o muzică amenințătoare și, totodată, funebră. Iarba devora sub ochii mei pietrele. Trunchiul unui arbust care crescuse lipit și, pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
explicat, că eram cumva aproape frate cu mortul. Faptul că individul mă spionase, mă urmărise, ne legase într-un fel. Cum se leagă vânătorul de vânat. Și poate nici nu fusesem unul vânător, iar altul vânat. Poate că amândoi eram prinși în cătare de alt vânător. El, mai puțin norocos decât mine, fusese lovit. Se scufundase în mlaștină. Eu mai respiram, în timp ce vânătorul nevăzut se distra, probabil, urmărindu-mă; știa că nu puteam fugi. Începusem să fiu înduioșat de soarta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
artistice ale altora, dar chiar și așa, lucrurile sînt clare! Penisul Prezidențial Însuși, nu În forma simbolică a sceptrului, sau În forma instrumentului viril prea-dorit al unui rege, ci ca puță, pur și simplu, a intrat În galeria puțelor celebrităților prinse cu pantalonii În vine În lumina reflectoarelor publicității! La Începutul secolului al XX-lea, Marcel Duchamp a șocat lumea artelor cu o ploscă de urinat și a pretins că bicicletele și mașinile de cusut sînt artă pentru că sînt simple, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și se Înfășoară, fuioare, În jurul felinarelor de pe stradă. Să umbli pe stradă printre gîngănii este o adevărată tortură și majoritatea locuitorilor stau În casă În acele zile, În timp ce cisternele primăriei patrulează pe străzi și Împroașcă nori grei de pesticide. Nefericitului prins afară În astfel de momente Îi cad furnici moarte pe după ochelari, În urechi și pe piele, cu aripile lor transparente lipite de sudoare de fiecare por. Termitele au fost bătaia de cap a orașului timp de zeci de ani, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
e o ocupație, mai scot, mai pun. Ce să fac?“. Trupul, plin de tatuaje și tăieturi. Afară s-ar face zidar. A lucrat pe libertate la Certeze, la casele cu etaje degeaba și lifturi. Furat bicicletă de drag, oi. Hoț prins. Sunt din Armaș, de Sălaj. Pe Rahova am ajuns în urma unei crime săvârșite în ’93, pe 8 februarie. Aș mai putea spune că în ’93 am mai fost condamnat pentru furt, eliberat pe 12 octombrie. Am furat o bicicletă, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a văzut nimeni, dar dimineață, normal, behăind oile, vecinii știind că n-am de nici unele, s-au întrebat. Eram obișnuit să fur. Găinării. Nu eram cu buzunare, ci cu tâlhării, eram prins automat. Nu le aveam. Luat drujbă, căruță. Hoț prins. Luam din curte de la om, drujba, căruța, lucruri din astea. Le vindeam, scoteam un ban...Îmi convenea că le luam de aici și le dădeam pe aiurea, scoteam ceva. Îmi luam pâine acasă, cartofi, pentru trei persoane, tot ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu indiferența publicului”, cf. nr. 24) și momentul 1927 („Intermitent, apare Sburătorul, plouat, mirosind a buhă udă. În realitate e deghizat. În cenaclu dogoare de duș cald, limoniu, echivoc. În revistă, spectacol: la mijlocul menageriei, maestrul cu bici cursiv își dresează prinșii. Numai F. Aderca simulează controversa, strigînd prin colivie: «Eu sînt independent... În fiecare zi mă cert cu Lovinescu...» Și, în același timp, insensibilul îmblînzitor își face elefanții să cînte la clavir, ca în arena circului Proserpi. El e marca noutății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Și cu asta, ies În grabă din Încăpere, mă prăbușesc În baie, zguduită de lacrimi, și-mi doresc să nu mă fi lăsat de fumat cînd l-am cunoscut pe Dan. Duminică, e totul deja dat uitării și sîntem amîndoi prinși În entuziasmul perspectivei de a avea un copil. Nunta fiind atît de aproape, am hotărît să ținem totul secret, astfel Încît prînzul la familia Cooper, deși ocazional prilej de bună dispoziție, devine prea mult pentru mine, În starea delicată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Eram un dulău și frică un dulău roșcat și mi-am adus aminte că romanii sacrificau câte un câine roșcat pentru a alunga demonii secetei. Dintr-o dată, mai mult decât setea m-a chinuit teama că voi fi văzut, hăituit, prins și sacrificat. Am început să ocolesc așezările oamenilor, ducîndu-mă prin bălării uscate sau în pădure. Până când n-am mai putut răbda de sete și atunci am ieșit să caut apă. Niște trecători m-au zărit, au fugit după mine, aruncând
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care-i unește asemenea pietrelor în zid. Și mai păstrează în inimă un loc pentru pietate. Pe când cercetam malul râului în care fusese aruncat cadavrul lui Romilde, mi-a ieșit în întâmpinare Eleazar, cu un coș plin de pești proaspăt prinși. Era un om mai curând taciturn, pe care-l cunoșteam de ani buni. Mic și osos, avea fața îngustă și lunguiață, nasul subțire, pe vremea aceea apropriindu-se de patruzeci de ani. În timpul asediului avarilor, evreii se salvaseră pitindu-se printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În camionetă, iar Zero se Întinse pe podeaua acesteia, În timp ce Ago accelera. Prinse portiera voind să o Închidă, dar nu reuși, căci prietenul său demarase În trombă. Mabuse Îi linse mâna ce purta Încă urmele prafului de pușcă, iar Meri prinse câinele de după cap, exclamând uimită: — Hei, omule, ai reușit, chiar a făcut bum! Zero Îi răspunse laconic, fără a-și da prea multă importanță, că fusese simplu - atât de simplu, Încât orice idiot ar fi putut s-o facă, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
O, minunate călătorii cu autobuzul și cu metroul, apoi cu un alt autobuz, nesfârșite schimbări, nesfârșită Roma, frumoasă și Îndepărtată, dincolo de ferestre sau deasupra capului lor - cuibărit Între picioarele mamei, strâns și Înfundat la pieptul ei, lipit de ea, mereu prins, Îmbrățișat și salvat. O, dac-ar fi toată ziua așa - acest mod de a fi transportat, dus, protejat, și apărat - apropiați, strâns, strâns, noi doi. Un țigan Începu să cerșească apăsând cu furie tastele unui acordeon, Începu apoi o Cucaracha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
camerei matrimoniale, apoi În baie și la toate ferestrele casei. Are și sistem antifurt, aer condiționat, Încălzire centrală, bucătăria este Arc Linea cu cuptor electric și plită - nefolosită vreodată. — Plicul, spuse Aris, prinzând-o de braț. — Care plic? răspunse ea, prinsă Încă În contemplarea suprafețelor de inox ale bucătăriei. Lucioase, nici o zgârietură. Păreau oglinzi. — Plicul de la clinică, din mașină... Maja se Înroși. Îl ridicase alaltăieri. Nu voia să-l ducă acasă Înainte de a vorbi cu Elio. Și Încă nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aspirat înapoi, ca un puf de păpădie. După alte câteva încercări, și-a dat seama că se află prins în terenul de execuție. Era o legătură mai fermă acum, nu doar cu oamenii unei geografii delimitate, ci cu Giulia însăși, prinsă și ea în miezul unei lumi care nu se putea dispensa nici de suflul ei plăpând, nici de dorințele lui Zogru. Erau amândoi ferecați în tulpina unui timp ce stăpânea peste sângele unor oameni adunați de același impuls, moștenit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zis numai să-i dau pace, și m-a îmbrâncit, și l-am îmbrâncit și eu, fără să-i dau drumul la braț, spunându-i că nici mie nu-mi pasă, mă duc înapoi, fiindcă nu vreau să mă las prins, și atunci Feri m-a îmbrâncit din nou, dar de data asta mult mai tare, încât m-am prăbușit peste unul dintre fotolii, tocmai peste ăla care avea butoane pe cotieră, apăsând cu palma unul dintre ele, am și simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ea, se duse din nou cu gîndul la bacul pe care Loïc urcase și din care nu mai coborîse niciodată. - Trebuie să ne orientăm căutările spre mare. * * * Văzută de pe vapor, minuscula capelă se confunda cu stîncile Între care se găsea prinsă. Închinată sfintei Anna, ocrotitoarea marinarilor pescari, era refugiul acelora care așteptau Întoarcerea cuiva apropiat plecat pe mare. Sau care nu mai așteptau. Jeanne Își petrecuse acolo cea mai mare parte a celor mai frumoși ani ai ei, cînd Milic pornea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
într-un flash, viața mea la Carter Spink. Cum, în unele săptămâni, locuiam practic la serviciu. Cum luam munți de dosare acasă cu mine. Cum răspundeam la orice oră la email-uri. Da, poate că m-am simțit un pic prinsă în capcană. Dar acum sunt bine. Îmi scutur părul. Sunt gata să merg mai departe... și să încep o nouă relație... sau ceva mai puțin pretențios... orice... Chiar și o aventură de o noapte. Mă uit la el, făcând eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la ea, iar stewardesa pornește mai departe, clătinîndu-se ușor În momentul În care avionul Începe să se zgîlțîie puternic. De ce se zgîlțîie avionul ? O, Doamne. Fără veste, mă năpădește un puternic atac de panică. Înnebunesc. Pur și simplu, Înnebunesc ! SÎnt prinsă În cutia asta mare și grea, fără putință de scăpare, la kilometri Întregi deasupra solului... Nu pot trece prin chestia asta de una singură. Simt o dorință copleșitoare de a vorbi cu cineva. Cu cineva care să mă liniștească. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
toate ziarele. Îmi aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri, deși la ora aia nu aveam nici o legătură cu Panther Corporation. Mercedesul i s-a făcut zob și toată lumea a zis că e ca la prințesa Diana. SÎnt atît de prinsă În lectură, că aproape uit să mai cobor și trebuie să mă năpustesc ca disperata spre ușă și să suport toate privirile alea din jurul meu care spun: Idioato ce ești, nu știai că vine stația ta ? După care, În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Erau mari, Înalți și spătoși, cu pășitorii precum trunchiurile groase de copac, cu piepții largi. Purtau niște blănuri uscate, care scârțâiau ori de câte ori se mișcau, iar capetele le erau acoperite cu țeste de cerbi cărora le păstraseră coarnele. De brațe aveau prinse niște crengi de care atârnau cozi de vulpe Înșiruite, făcându-i să pară și mai mari decât erau. - Hai! strigă deodată cel mai Înalt dintre ei. Ticăloșii! Își dăduseră seama că Îi văzusem și ieșiseră dintre copaci, privind spre tufișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
povestea despre Krog, neputinciosul, nu va ajunge vreodată la tine ca să afli de Înfrângerea lui. Se lăsase noaptea - ultima În care aveam să mai visez. Peste Încă o zi, aveau să mă ducă pe limba de nisip unde mă dădusem prins, ca să mă ucidă cu pietre. Eram sfârșit de oboseală căci nu-mi dădeau decât o fiertură de ierburi, cât să nu mor Înainte de sorocul hotărât de Vindecătorul lor. Mi-era mereu sete, iar munții pe care Îi zăream erau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]