1,457 matches
-
salvată în pădure. Venea îndemnând, parcă zorit de-o chemare. Aducea pe după grumaz o cunună de cetină. Niște lumini jucăușe aidoma unor licurici-stele împodobeau coronița, străluminând preajma mai abitir ca niște făclii. Un fior o străfulgeră pe față. Ieși pe prispă, bucuroasă și de lumini, și de oaspete. Nici nu prinse podoaba, că pe dată întunecatul Silvan se lumină și el, de sub blana ce-i stase învelitoare ițindu-se un flăcău pe cinste ce-i zâmbea larg a mulțumire Nataliei, de ziua
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
STELARI Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 2014 din 06 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Motto : Apusul zâmbește și ne-nconjoară, Stele căzătoare se aud trecând. Pe vremea când eram copil, împreună cu sora mea, Georgeta, obișnuiam să dormim pe prispa casei , unde mama ne amenaja „culcușul”. Întindea o cergă moale ca o saltea, iar noi ne așezam la povești cu ochii la cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375712_a_377041]
-
ne așezam la povești cu ochii la cerul spuzit cu stele. Priveam cu uimire dâra lăsată de câte o stea căzătoare. În cele din urmă, adormeam învăluite în parfumul celor trei trandafiri ce creșteau în fața casei, la trei pași de prispă. Port și acum în suflet acești trandafiri, aproape sălbatici, sădiți de bunicul meu: unul alb, altul roșu, iar celălalt galben. Seară de seară, până adormeam, număram stelele căzătoare, luându-ne la întrecere cine numără mai multe? Într-o zi, curioasă
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375712_a_377041]
-
stăteam la pândă, pentru a urmări mersul stelelor. Într-o noapte, când pleoapele mi se închideau a somn, am zărit o stea care a căzut chiar în grădina noastră. Tiptil, ca să n-o trezesc pe sora mea, am coborât de pe prispă și, desculță prin iarba scăldată-n rouă, am alergat înfiorată în grădină. Cu atenție și oarece teamă, am privit în toate ungherele grădinii, dar n-am zărit nici urmă de stea. Somnoroasă cum eram, era cât pe ce să adorm
VIZITATORII STELARI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375712_a_377041]
-
și păsările, mi se părea, la fel de natural, precum comunicarea cu ceilalți copii. Știam că, în spatele fiecărei existențe, se află un „glas”, o „conștiință”, că Natura este plină de farmec și de inteligență. Când eram copil, păsărelele veneau în corcodușul de lângă prispă și în trandafirii din fața casei, unde cântau, special pentru mine... Primăvara, în ulmul de la colțul casei cântau turtureaua, pupăza și, uneori, cucul. Chiar și azi am vrăbiuțe care-mi vin la geam, ciripind vesel deși stau la bloc. La ușa
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]
-
Să înălțam speranțe sau sa-naltam gri ziduri. Uităm că zbaterea și truda ne poate fi risipă Sau împlinire a vieții, cuprinsă într-o clipă. Cu timpul tatuat pe iris, privim clepsidra vremii, Și din pocalul cu-amintiri sorbim pe prispa iernii. Ne risipim adesea, tăcuți, prin gânduri fără rost Si-ncepem o poveste punând pecete cu "a fost"... Cu timpul cuibărit în trup, pășim pe calea vieții, Tribut să dăm visării născute pe geana dimineții. Aripa franta-n zbor o
CU TIMPUL ... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375759_a_377088]
-
culori variate: albe, violet, albastre. Pe la sfârșitul lunii aprilie, când temperaturile devin mai blânde, în lumina curată a dimineții, are loc mirajul mult așteptat. Îmi amintesc că, sunt ani de atunci..., înainte de a pleca la școală, rămâneam câteva minute pe prispa din fața casei și-mi aruncam privirea spre liliacul de la poartă. Vedeam mugurii cum așteptau să-și deschidă petalele și să umple ograda cu parfumul lor îmbătător. Cel care intra în curte, îndată ce deschidea poarta, era întâmpinat de un arbust a
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
în strania ei singurătate. - Uite, mamă! A înflorit liliacul. Tu l-ai plantat, mai demult, când noi ne îmbătam cu parfum și vise... Da! Vise... Și chiar acum, sub ochii mei, s-a mai destrămat unul. M-am așezat pe prispă și cu fruntea în mâini, cu inima plină de zbucium, de frământări ca o ardere nemiloasă, de furie împotriva acestei vieți fără nicio noimă, am plâns vreme îndelungată... După ce sufletul și-a mai găsit liniștea și gândurile au încercat să
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
Acasa > Literatura > Proza > SCUZAȚI, CĂ MOR! Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și se așeză pe scara prispei, oftând din greu. În ultima vreme i se pare că timpul curge mai repede decât gândurile lui. Rezemându-și capul în baston, începu să mediteze: Cum mai trece timpul!... Nouășcinci?...sau nouășase?...Parcă mai contează... În fond, ce mai este
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
locomotivele la stop, porcii guițau sălbatic, mușcând scândurile cocinii, rațele măcăiau, de parcă dăduse vulpea-n ele și găinile cârâiau la gard, lovindu-se una pe alta cu ciocurile. Moș Ion a lăsat treaba din grădină și a strigat de pe scara prispei: Lasă, mă, televizorul, că ne mănâncă vietățile astea! Ionică a tresărit speriat, de era să cadă-n fund și răcni: Goool! Gol, gol! Răcnetul lui Ionică era să-l dea gata pe moș Ion. După ce și-a revenit, a strigat
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
bâjbâind după baston; gândi: „în timpul războiului, prin câte de-astea n-am trecut... De câte ori nu m-am târât prin ploaia de gloanțe și obuze! De câte ori nu m-a acoperit pământul...” Amintindu-și de acele clipe, reuși să se târască până pe prispă. Urcă scările tot târâș, scrâșnind de durere. Până la urmă reuși să se arunce-n pat, zdrobit de durere și oboseală. Își zise, gâfâind: „Bine că nu m-a văzut careva. Și puturosul ăla, pe unde-o fi? Of, de-ar
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
s-a dovedit că muritorul de rând nu are acces la absolut... decât după eliberarea spiritului din cătușa trupului de lut. Într-o exprimare suavă, fără a încărca versurile cu metafore încifrate, ne aduce în fața ochilor adevărate tablouri picturale; ” pe prispă două mâțe torc”; ” te văd în poarta de la drum”; ” e trist, în jur sunt nori de fum”; ”când în prisacă se trezeau albinele”; ”în brațele bunicii să mă știu” etc, fiecare anotimp răsfățându-se în așternuturile limpezi, aerate ale cuvintelor
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
la factorul ”timp”, cel pe care este așezată întreaga construcție a volumului de poezie ”Călător prin anotimpuri”, putem sesiza cu ușurință cum imaginile poetice se înfășoară asemenea unei plante agățătoare, asemenea iederii viguroase, în jurul atâtor amintiri. Nu este uitată copilăria, prispa casei părintești, ” De prin cotloanele uitării se ițesc/ Frânturi de viață cu miros plăcut, / La porțile tăcerii iarăși mă opresc / Să-mi stâmpăr dorul de necunoscut.”..., livada, tradițiile și obiceiurile, părinții, cimitirul, ulița prăfuită. Obosit de drumurile vieții poetul revine
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
Acasă > Impact > Scrieri > TRADIȚIA ÎNAINTE DE TOATE Autor: Mihai Batog Bujenița Publicat în: Ediția nr. 1325 din 17 august 2014 Toate Articolele Autorului TRADIȚIA ÎNAINTE DE TOATE Badea Ilie Todoran stătea, acum spre apus, pe prispa și pâcâia din lulea. Era un obicei al său, către sfârșitul zilei, cănd treburile sunt terminate și, ca orice gospodar, privea atent de jur împrejur pentru a-și rândui lucrul pentru ziua următoare. Se uită pe ulița... Prin poartă trecea
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
știa pasul și nu se deranjase... Mulțumit, pleca spre ieșire. Trecu de poartă monumentala, întrerupse cu telecomandă alimentarea cu energie electrică a interiorului lăsând însă aprinsă numai uriașă firma cu litere roșii: Badea Ilie Todoran stătea, acum spre apus, pe prispa și pâcâia din lulea. Era un obicei al său, către sfârșitul zilei, cănd treburile sunt terminate și, ca orice gospodar, privea atent de jur împrejur pentru a-și rândui lucrul pentru ziua următoare. Se uită pe ulița... Prin poartă trecea
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
găsește loc în ungher și cu coada făcută covrig se acoperă ea și culcușul când se ceartă vecinii pe mejdina împărțită de ani de hârtii și de panglica de ruletă când plutește veninul între frații de-o mamă de-o prispă când pe stradă se plimbă cuțitul ascuțit în afara cămășii când străbate desculță aleea țâfna de orice din nimic când poetului noaptea pe lună îi e frig de sonată și fugite-s ascunse și rima și muza când la marginea drumului
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
găsește loc în ungher și cu coada făcută covrig se acoperă ea și culcușul când se ceartă vecinii pe mejdina împărțită de ani de hârtii și de panglica de ruletă când plutește veninul între frații de-o mamă de-o prispă când pe stradă se plimbă cuțitul ascuțit în afara cămășii când străbate desculță aleea țâfna de orice din nimic când poetului noaptea pe lună îi e frig de sonată și fugite-s ascunse și rima și muza când la marginea drumului
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
cât roata carului, pentru cei de-ai casei: fratele meu Petre, mătușe și unchi și eventual musafiri de duminică care nu lipseau niciodată. În nopțile lungi de nesomn când praful ulițelor ardea încă de soarele încins al zilei, stăteam pe prispa casei alături de bunici și ascultam greierii ce cântau melodii atât de frumoase fără nici o notă muzicală, care pentru mine, reprezenta un limbaj universal pentru vietățile din natură fiindcă-mi făcea ca bucuria să fie mai deplină. Bucuria nu era un
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
seară ca plantele să aibă din belșug umezeală la rădăcină. El, parcă avea timpul să se deprindă cu toate posibilitățile de a se îngriji spre a o duce mai bine cu traiul. Alteori, în miez de noapte, ne așezam pe prispa casei; casa bunicilor mi se părea că are ceva din izolarea suficientă a oamenilor de altădată. Noi priveam la stele, iar bunicul bălai la față, cu ochi mari de culoarea cerului senin, inteligenți, cu o expresie vioaie și plăcută, și
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
urmat ? O nuntă-mpărătească, cu oaspeți dragi din șaptezeci de sate, au petrecut trei zile numărate, pe mirii fericiți să îi cinstească. Apoi, când soții pleacă spre iatacuri, truditul bard cântarea isprăvește. Umblând prin lume basmu'și povestește la șezători, pe prispe sau cerdacuri. 07.08.2006 Referință Bibliografică: Poveste de demult / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
Lupta poporului” din Suceava. Aproape întreaga activitate poetică a autoarei, transpusă în peste douăzeci de volume, se adresează celor mai tineri cititori. Versuri ritmate popular, motive și cadențe din imnografia ortodoxă sunt prelucrate conform imperativelor epocii. Cartea cea mai bună, Prispa cu statui (1969), cuprinde o poezie cu rezonanțe nostalgice, extrase din seva pământului nordic moldav. A tradus, de asemenea, cărți pentru copii din literatura rusă. SCRIERI: Din însemnările unei școlărițe, București, 1954; Fete în uniformă, București, 1956; Zi cu soare
BOICULESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285794_a_287123]
-
drag, București, 1960; Cântecul pașilor, București, 1962; Zburați, hulubii mei!, București, 1963; Fântâni albastre, București, 1964; Fluturași poznași, București, 1965; Martinel sportiv, București, 1966; Cântece de lună, București, 1967; Cri, cri, cri, București, 1967; Fănel și briceagul albastru, București, 1968; Prispa cu statui, București, 1969; Învățați să numărați, București, 1970; Cartea păpușii, București, 1970; Ora singură, București, 1972; Sora soarelui frumoasă, București, 1973; Șoapta vântului, București, 1978; Lutana, București, 1979. Traduceri: A. Barto, Fratele cel mic, București, 1956; E. Trutneva, Glasuri
BOICULESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285794_a_287123]
-
Un volum de versuri simple și emoționante, „Femeia”, 1963, 1; Virgil Mazilescu, Valeria Boiculesi, „Cântece de lună”, GL, 1967, 50; Valeria Boiculesi, „Cântece de lună”, CRC, 1967, 51; Camil Baltazar, „Cântece de lună”, VR, 1968, 9; Florin Manolescu, Valeria Boiculesi, „Prispa cu statui”, RL, 1970, 2; Tiberiu Tretinescu, „Ora singură”, RL, 1973, 3; Magda Ursache, „Ora singură”, CRC, 1973, 19; Piru, Poezia, I, 378-379; Popa, Dicț. lit (1977), 102; Popa, Ist. lit., II, 1011. N. I.
BOICULESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285794_a_287123]
-
de la Tapae, dacii stau la pândă cu arcurile Întinse. Pe aici e drumul cel mai scurt spre inima țării, spre mândra Sarmisegetuza, cuibul lui Decebal. Aici valea se lărgește puțin; În dreapta Timișului, sub strașina unui munte, se-nalță, ca o prispă, minunata așezare pe care și-au ales-o dacii pentru Întăriturile lor. Din jos, În marginea pădurii, Încep deodată crengile să se miște, ca-nfiorate de o suflare de vânt, și cele dintâi coifuri ies În luminiș. Un șuier ca de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
celor de altă credință; mieros = prefăcut; pașa = conducătorul unei provincii turcești; ȘTEFAN CEL MARE ȘI VRÂNCIOAIA de Alexandru Vlahuță Era odată o babă vădană și avea șapte feciori... Așa-și Încep vrâncenii frumoasa lor legendă. Și cum sta bătrâna pe prispă și torcea, către un amurg de seară, iată că tresare de un ropot venit de pe deal. Un călăreț se oprește În fața ei, trudit, cu calul În spume. Sunt Ștefan, turcii ne-au călcat țara, vin din război, oastea mi-i
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]