3,372 matches
-
doamnei Cezarină Adamescu înregistrează până și firele de iarbă, care se unduiesc jucăușe în lumina primăverilor. Aș putea să notez sute de fragmente în care autoarea monografiei se apleacă supra detaliilor. Ei bine, toate acestea la finalul cărții, îți dau priveliște vastă, plină de bogații, de miresme, de iubiri a întregii opere. Ca si cum te-ai află pe culmea unui munte și ai avea în fața ochilor viziunea încântătoare a operei doamnei Elenă Buică... Privirea îți alunecă departe în viitor. Aceeași perspectiva și
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
doamna Buni și cu familia dânsei, sunt și eu...Descria frumusețile și particularitățile locului cu atâta acuitate și plasticitate, dar și filtrate prin sufletul românesc ca printr-o lentilă, încât vedeam și eu uimitor de bine, de emoționat, de încântat priveliștile pe care le vedea doamna Elena Buică. Acest lucru mi-a plăcut enorm, și într-un mod aparte, care îmi aducea aminte de adolescența mea... Pe băncile liceului fiind visam să fiu scriitor, și în mod special visam să fiu
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
aducea aminte de adolescența mea... Pe băncile liceului fiind visam să fiu scriitor, și în mod special visam să fiu reporter ca Geo Bogza. Geo Bogza, astăzi uitat aproape total, a fost un reporter înnăscut, care știa să însuflețească o priveliște, umplând-o de poezie și de istorie. Ei bine, doamna Elena Buică, nu numai că descria ca un artist plastic priveliștile minunate, oamenii pe care-i întâlnea, dar toată această imagistică trecută prin lentila sufletului adăuga un plus de omenesc
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
ca Geo Bogza. Geo Bogza, astăzi uitat aproape total, a fost un reporter înnăscut, care știa să însuflețească o priveliște, umplând-o de poezie și de istorie. Ei bine, doamna Elena Buică, nu numai că descria ca un artist plastic priveliștile minunate, oamenii pe care-i întâlnea, dar toată această imagistică trecută prin lentila sufletului adăuga un plus de omenesc și de suflet românesc scriiturii. De aceea entuziasmat după lectura cărții i-am trimis doamnei Buni un text despre reportajul extraordinar
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
pentru religia musulmană specifică unei părți a populației din zonă sau far călăuzitor pentru navigatori. La etajul I în partea de vest și la etajul al doilea în partea de est vila are câte o terasă de unde poate fi admirată priveliștea mării. Pe ziduri se cațără viță-de-vie sălbatică, luleaua turcului cu florile ei roșii în formă de trompetă, iar pe colțul din sud-est între frunzele verzi ale plantelor cățărătoare este fixată statuia de cucloare albă a Maicii Domnului care ține în
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
salviei și galbenul crăițelor, poți poposi la un altar vegetal și să te rogi la icoanele de pe pereți în semn de mulțumire față de Dumnezeu că te poți bucura de acest spațiu divin. Petrecem câteva zile pe plajă de unde putem admira priveliștea castelului și a grădinilor, manifestările mării și coloritul stâncilor. Privind dinspre mare spre castel și spre grădini peisajul impresionează prin linia ascendentă a teraselor, vilelor, copacilor. De aici poți privi latura de sud și de est a castelului, poți zări
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Parcă, din ce în ce, mai mult, se întunecă. Ploaia e pierdută într-o-nnoptare Ropotele dese se ascultă-n silă, Cad umbrele-n albastra disperare. Doamne! Ascultă ruga și ai milă. Mugetul apei întruna aleargă Inspăimântă lumea și o derutează Potopu-ncearcă priveliștea s-o șteargă, Nici nu se mai știe-i seară sau amiază?!? Casele gem, trosnesc și se clatină, Ropotul scoate vuiete urâte Rămâne zarea vastă de platină Zilele-s atât de posomorâte! Palidă, vremea s-a culcat pe ape, Jaful
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
le călăuzesc și le patronează. Toaletele sunt până pe culmile cele mai puțin accesibile, apa e trasă cu robinet și lavoar, lumina electrică se aprinde în orice cotlon, locuri amenajate ca să poți privi și să te îmbeți cu aer curat și priveliști încântătoare, bănci din lemn masiv și mese așișjderea pentru un picnic în vârf de munte, animale în țarcuri sau în libertate în funcție de rapacitatea, agresivitatea sau gradul de domesticire față de mediul uman cu care vine în contact, coșuri de depus resturi
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
gării! Un rondou, încărcat cu flori roșii, de toamnă, permite vehiculelor să întoarcă. În depărtare, zăresc șirul de blocuri, casele aliniate și un singur drum larg, neumblat, care pleacă din gară spre oraș. Câmpul verde, cu iarba proaspăt cosită, întregește priveliștea, ivită ireal parcă pe-un ecran de pânză uriaș. Simt apăsarea miilor de ochi electronici supraveghind atmosfera, să n-o ia cineva aiurea ... nici țipenie de om, nicio mișcare, nici vântul nu adie! Îmi pare un târg arid, fără suflare
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
7 dimineața am plecat cu autoturismul fiului nostru un model Opel Astra. Ziua începuse cu un soare palid care însă avea să-și revină în forță în zilele următoare. Ieșim din cartierul nostru Orașul Nou și din Moldova Veche. Primele priveliști sunt ale iazului de decantare acum secat și devenit un pustiu arid. Norocul locuitorilor din zonă este că acest iaz este înconjurat de plantațiile de lozioară și salcâmi care nu lasă să se extindă nisipul. Podul peste care trecem râul
PLECAREA DIN MOLDOVA VECHE...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367362_a_368691]
-
se zărea la geana întinsurilor mării, de parcă ne-ar fi venit în întâmpinare un oaspete îndelung așteptat. Atunci toți ieșeau pe punte la auzul primei vești că se zărește ceva în largul mării: fie insulă, fie corabie, fie vapor. Noaptea priveliștea mării este de o frumusețe rară. Ce minunat și plăcut este să stai cu ochii pe valurile în care se răsfrânge propria-ți lumină! În jurul vaporului, cât cuprinzi cu ochii în întunericul nopții, saltă în unduiri valuri strălucind cu o
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
luxuriantei vegetații din Ceylon. Încă din depărtare, de abia zărindu-se uscatul, a apărut la orizont cea mai mare înălțime de pe Ceylon, iar apoi au început să se deslușească încet-încet și țărmurile insulei, împânzite din toate părțile de verdeață. Pe când priveliștea ce vă așteaptă la intrarea în radă este de nedescris. Rada portului Point de Galle reprezintă un adevărat lac, a cărui gură se vede doar dinspre Apus. Încercați să vă aruncați privirea roată de pe vapor: veți avea impresia că vă
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
am plecat mai departe, oprindu-ne la poalele unei măguri, întrucât locul putea fi străbătut doar cu piciorul, fapt pentru care trăsurile noastre au rămas jos. Am urcat pe culmea acelei măguri și de acolo ni s-a deschis minunata priveliște a întregii împrejurimi: dinspre partea de apus se zărește un crâmpei de mare, de cealaltă parte, la talpa muntelui, se aștern mici poiene, crânguri în toată bogăția și frumusețea naturii tropicale, în depărtare se scaldă în nori Vârful Adam, iar
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
puțin de 3 funți, m-au costat un șiling și, cu toate acestea, mi s-a spus că am cumpărat prea scump. În acest bazar mișună oameni de fel de fel de neamuri și popoare, aici putând să vezi o priveliște pestriță a tuturor straielor naționale cu putință din Asia, locul fiind al unei învălmășeli de malaiezi, chinezi, perși, kafri, preoți budiști și căpetenii ale triburilor aborigene purtând tot felul de semne distinctive ale dregătoriei lor. VII. Din insula Ceylon până în
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
întregime de pe seama vaselor rusești de război și unde orice copil care abia de leagă două cuvinte a învățat negreșit să spună la tot pasul „zdravstvui”. Printre porturile chinezești și japoneze Nagasaki este renumit prin pitoreștile sale împrejurimi, cu toate că, după priveliștile de la tropice, peisajele de la Nagasaki nu mă mai pot încânta la fel de puternic. În schimb călătoria de la Nagasaki către un alt port japonez, Hyogo, are un farmec deosebit. Numai cine a văzut Bosforul poate înțelege plăcerea de a parcurge o depărtare
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
Hyogo, are un farmec deosebit. Numai cine a văzut Bosforul poate înțelege plăcerea de a parcurge o depărtare de 384 de mile, aflându-te neîncetat printre insule înfloritoare. De la Nagasaki la Hyogo treci doar printre țărmuri cu cele mai diferite priveliști. Aproape peste tot este verdeață, chiar și iarna, iar acolo unde verdeața lipsește e semn că sunt stânci din rocă vulcanică. Privirea dumneavoastră va contempla la fel și marea liniștită, semănând cu o mare strâmtoare, și țărmurile împodobite cu verdeață
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
crucea roșie. Stelian ne conducea cu siguranța îndrumătorului care cunoaște fiecare drum sau cărăruie, potecă. Iar noi eram numai urechi la cele ce ne povestea despre trecutul îndepărtat al acelor meleaguri. E drept, eram după o noapte de odihnă, iar priveliștile din jur, aerul de munte și în special interesul pentru, bătrânele meleaguri, ale căror istorioare le auzeam doar, ne dădeau aripi, uitând de greutățile care ne făceau gropile, pietroaiele pe care le întâmpinam în drumul nostru. De-a lungul unei
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
noastră umană intră în contradicție cu răul care nu face altceva decât să ne provoace o stare de inconfort, putând ajunge la disperare, revoltă și chiar moarte. Carl Gustav Jung, în cartea sa „Puterea sufletului”, ne avertizează asupra faptului că priveliștea urâtului suscită urâtul în suflet: „E netăgăduit faptul că răutatea celuilalt devine neîntârziat propria ta răutate, căci răul trezește răul din propriul tău suflet”. Dar, este tot atât de adevărat că ura își găsește uneori motivații, așa zise raționale, fără să ne
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
Toți îl ascultară cu luare aminte. Se dovedi că, timpul nu afectase strălucita sa inteligență. Planul prezentat era simplu și clar. Atât de simplu încât Nosferatu, mai tâmpițel el de felul lui, adormi cu gura căscată, ceea ce nu era o priveliște plăcută nici pentru cel mai antrenați dintre ei. La sfârșit, entuziasmul se manifestă prin zgomote ce aminteau de răsturnarea unei căruțe de oase într-o carieră de piatră. Aplaudau. Pe ușa criptei se auziră niște zgrepțănituri insistente și un fel
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
lui scenă de dragoste trupească cu o femeie;era teribil de stângaci și aproape că a devorat-o, înghesuițiunul înaltul pe frunzișul din pădure. A învinețit-o peste tot, a mușcat-o cu dinții lui tineri și puternici, înfierbântat de priveliștea pielii dezgolite și fine. Abia când a întâlnit-o pe Maria, el a...Toți prietenii lui vrăjiseră pe internet măcar cu vreo româncă; și asta pentru că erau acolo cu duiumul. Dar nu auzise de nici unul dintre ei care să se
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
genii” și „idoli”. Trecând de la o extremă la alta, Nietzsche nu abolește definitiv perspectiva credinței în zei, ci dorește să spulbere numai credința în anumiți zei, cei cărora el le-a declarat „război”. În „Amurgul zeilor”,după încântarea produsă de priveliștea idolilor dărâmați, Nietzsche înserează capitolul „Ce le datorez anticilor”, în care apelează la un zeu, străpvechiul Dionysos, chemându-l să protejeze viața, să simbolizeze voința de viață printr-o „doctrină a misterelor” în care „durerea este sanctificată. (Friedrich Nietzsche, Werke
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
Mă înconjoară, de tot ce e plictis. Și-n bucuria de-a mă șlefui, Ating aceste fețe, ca să simt Puterea care crește... de-a iubi, Și forța feminină în cuvânt... Un basm bogat mă va peți Într-un spectacol cu priveliști, Natura-n jur se va opri pentru o zi, Căci ea actriță va veni, de rând cu alți artiști... AM NEVOIE DE TINE Am nevoie de tine, Să procreăm din această nevoie Un "A avea" și un "Tu", Deși e
POEME DE DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367788_a_369117]
-
fiecare dintre ei căpătase în loc de inimă, o piatră. Așa îi mustrase Botezătorul. Îi reveni apoi în minte Irodiada cu figura ei mândră, cu o nedisimulată bucurie afișată pe chip, cu nările fremătând de plăcerea pe care i-o dădea cruda priveliște. De față cu sluga își cuprinse capul în mâini simțind că îi fuge pământul de sub picioare. Irod simțea adesea că lucrurile îi scapă de sub control, că făcea lucruri pe care nu vroia să le facă. Câteodată o ura pe Irodiada
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 185 din 04 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Zări nesfârșite scăldate-n albastru Cu raze de gheață de vremuri rănite Mușcând nemilos din trupuri golite Învăluie-n taină un suflet sihastru. Mă-mbăt de priveliști arse de dor Și coruri de cetini bătute de vânt Privirile-mi scald în bătrânul pamânt Lutul lui m-a născut, tot în el o să mor. Sunt ruptă din munții acestui meleag Din piatră mi-e țara și piatră sunt
RĂDĂCINI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367072_a_368401]
-
turiștilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute cu puii lor pestriți, ca ouăle de prepeliță. Cred că erau obișnuite, totuși, cu prezența turiștilor, de își serveau liniștite cina, așa de aproape de hotel. Stăteam la fereastră și admiram priveliștea din fața ochilor, gândindu-mă că pentru ceea ce am văzut în această țară, a meritat să fac sacrificii. Mi-am întors privirile de la fereastră și-am văzut-o pe Suzana ieșind de sub duș. Se apropia de mine într-un compleu format
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]