1,290,302 matches
-
-l omorî. Cînd, în anul următor, luară iar drumul Țarigradului, îi găsiră înlocuitor, dar în ziua plecării nici al patrulea chirigiu, ultimul dintre bătrînii santurași, nu apăru în caravană. Tinerii care se adunaseră în temeiul înlocuirii chirigiilor la instrument se priviră între ei cînd pricepură că nici unul dintre bătrîni nu mai era printre ei, aruncară ca la un semn instrumentele și-și văzură de drum, în loc de instrumentiști, ca tîrgoveți. Primejdiile drumului și comerțul prielnic dintre cele două lumi, vest și est
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
locurile în care instrumentul cerea să încrucișezi degetele pe coarde, santura pierea și continua cîteva momente mai tîrziu, de parcă întreruperea se făcea pentru a lua o gură de aer. Leandru înțelese cum stătea treaba și a doua zi, cînd o privi pe fata care cîntase, întîi îi spuse următoarele: - Te-am auzit cum cînți. N-ai un deget la mîna stîngă, inelarul. Dar ai învățat înainte să-l pierzi, nu-i așa? - Așa e - i-o întoarse fata - acum trei ani
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
două zile. Dar, în cursul acelor învățături în pădurea din preajma lacului, ei, fugind de privirile curioase și ascuznîndu-și repeziciunea comună ca pe o taină, treptat se apropiară. Uneori ea îi arunca în ochi străfulgerarea inelului ei, iar el se gîndea privind-o dacă nu cumva ca orice păcătoasă de pe fresce avea în locul sfîrcurilor de la sîni două codițe răsucite de purcel. Pînă atunci Leandru nu știuse prea multe despre femei, dar nici despre sine. Știa că față de vin trebuie să te porți
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
barbă - de fapt Ioan Botezătorul - stînd lîngă ei. Copilului îi căzuse sandaua din picioruș și omul de lîngă femeie apucase bareta să o prindă de călcîiul copilului; copilul, simțind atingerea neașteptată, mușcă sînul mamei, iar ea înțelegînd ce se petrece, privea în direcția omului care îi potrivea sandaua. Astfel se închidea cercul și o linie neîntreruptă exista între om, mîinile lui, călcîiul copilului, sînii femeii și privirea ei, care se întorcea la om. Această linie, pe care Leandru a prins-o
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
acțiune a termenului ar orienta cititorul nespecialist și ar oferi precizie descrierilor operate prin intermediul conceptului însuși. Din păcate, Mircea Muthu procedează în acest volum la circumscrieri parțiale, în cazul balcanismului în literatură este discutată numai perioada contemporană (dar fără precizări privind modificările survenite în decursul celor peste 50 de ani de literatură contemporană, pe care o astfel de limitare le cer). Caracteristicile specific balcanice în literatura română contemporană ar ține, în primul rînd, de tensiunea structurală între sentimentalism, nostalgie pentru o
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
stil valorificînd în mod original trăsăturile bizantine și orientale și conturînd un baroc sui-generis, lasă numeroase pete gri, delimitări ambigui sau discutabile (o trăsătură importantă a acestui gen de literatură, "răscumpărare prin artă a unei geografii adiabatice" necesită o discuție privind schimbările aduse în această privință în literatura post-comunistă), iar corpusul este destul de nediferențiat (exemplele sînt date laolaltă din Sadoveanu, Mateiu Caragiale, Teohar Mihadaș, Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu, Zaharia Stancu, L.M. Arcade, Eugen Barbu, Ștefan Agopian șamd). Fără o descriere forte
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
să stau prea mult de vorbă cu actualul director. Habar n-am cum și-a construit strategia pe termen scurt și pe termen lung (și, mai ales, cît de lung!). Cîteva elemente și un tip de atitudine mă determină să privesc cu optimism prezentul și viitorul teatrului. În acest demers, pe care mai mult îl intuiesc decît îl cunosc, Lucian Silaghi și-a luat ca secund o importantă actriță a trupei, Elvira Platon Rîmbu, devotată locului, foarte motivată ca regizorii importanți
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
în stilul său caracteristic o poezie în latină, Franciscae meae laudes; povestea lui Orfeu este cântată de poeți din Antichitate până în zilele noastre. Benvenuto Cellini se entuziasma la vederea statuilor grecești și a sculptat un Perseu ținând capul Meduzei; Renoir privea fascinat frescele de la Pompei, Mendelson Bartoldi a compus muzica pentru Antigona și Oedip-ul lui Sofocles, Carl Orff, Trionfi di Afrodite pe versurile lui Sapho, iar Enescu opera Edip... Peste tot și în orice timp spațiul cultural al continentului european este
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
Mircea Mihăieș Privită de aproape, societatea românească te uluiește prin incoerență și inconsecvență. Dar numai de aproape. Cum te îndepărtezi de fojgăiala cotidiană, cum te ridici puțin deasupra țesăturii de mârșăvii, mârlănii și aberații peste care dai la tot pasul, imaginea prinde contur
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
simplu, particular... F.T.: Colocviul a fost un eveniment singular, extrem de interesant pentru mine, de frumos. Cred însă că i-am rămas datoare lui Cioran să călătoresc singură, spre satul lui natal... Pur și simplu pentru a mă reculege, pentru a privi totul din nou dar în liniște... Tocmai pentru că prima oară a fost atît de minunată întîlnirea mea cu Rășinarii, trebuie să o reiau, pe cont propriu. R.B.: Între ceea ce v-a povestit Emil Cioran despre satul lui natal și impresia
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
nici cu aforismele sale. R.B.: Revin la ideea punții de legătură pe care credeam că a fost nevoie s-o aruncați între cei doi poli ai călătoriei. Ați negat ideea necesității acestui pod, fiindcă legăturile funcționau de la sine. In ceea ce privește însă cartea pe care ați scris-o despre legătura avută cu Cioran, aici puntea nu poate funcționa cum trebuie fiindcă volumul nu a fost tradus încă în limba română, deși despre el s-a vorbit și în presa scrisă și
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
citat pentru valoarea sa de documentarist, scriind în monografia sa: "Dar la 11 septembrie, întâiul termen. Creangă nu se prezintă." Revenind la scrisoarea lui Gheorghe Macarie, adresată mie, rețin referirea și la ediția datorată lui Iorgu Iordan și Ecaterinei Brâncuși, privind unele particularități de toponimie. În plus, scrupulele filologice apărute pe parcursul realizării ediției. Cele care i-au impus editorului apelul obligatoriu la confruntările cu manuscrisele aflate în fondurile diferiților ani de achiziție, ale Bibliotecii Academiei ale periodicelor, ale diferitelor fonduri particulare
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
aici un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, este demonstrat și susținut prin confruntările recunoscute ale unui împătimit, la rândul său, al documentului, deținător al unor originale "din colecția noastră", cum ar fi articolele despre Isaia Duhu. Frumoasă demonstrație privind originea poreclei lui Isaia Theodorescu, de căutat într-un automatism de vorbire al celui în cauză. Dar iată că în textul În amintirea lui Creangă, publicat în "Chemarea" din martie 1938, Dumitru Furtună anunță victorios descoperirea a zece cereri scrise
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
în revista "Biserica ortodoxă română", nr. 1-4, 1938. Citite pagină de pagină, textul ediției și notele exhaustive, sunt nu doar prilej de verificare, ci de reală bucurie, odată ce oferă posibilitatea reconstituirii rețelei de relații umane, de informații, adesea viu colorate, privind înțelesul tematic al locului, timpului, oamenilor epocii lui Ion Creangă, al fabulosului lor copleșitor datorat referirilor directe la documentul de epocă. Un exemplu. Ele sunt multe, dar pentru a evita încărcarea cronicii cu exemple, mă opresc doar la episodul Ion
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
și în prea mică măsură pe opera însăși. Tăcerea pudică a comentatorilor în privința lor spune mult. Trebuie să admitem că era destul de greu, în normala euforie a Unirii din 1918 ( euforie care durează pînă în ziua de azi), să fie privite cu ochi buni atitudinile contrare, acelea care se dovediseră perdante, de la "neutralitatea" lui Slavici la filogermanismul lui P.P. Carp, de la respingerea de către Aurel C. Popovici și Slavici însuși a "balcanismului" de dincoace de munți și pînă la pledoaria, izvorîtă din
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
mi se par a fi încă tineri. Exemplele ar putea continua. Mă întreb, atunci, unde este izbînda acestor nominalizări lipsite vizibil, din punctul meu de vedere, de o structură coerentă, de suplețe, unde să găsesc acel "alt mod" de a privi teatrul? Cum se poate comenta faptul, de pildă, că cel mai nominalizat spectacol, la aproape toate categoriile, mai puțin una singură, Regele moare al lui Victor Ioan Frunză, nu a obținut NICI UN PREMIU? Iar cel desemnat ca "cel mai bun
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
condiția de cerșetori ai drepturilor lor? E un paradox murdar pentru partidul de guvernămînt, că în timp ce e primit cu aplauze în familia Internaționalei Socialiste, nu e în stare să rezolve nici măcar dreptul la medicamente compensate al românilor. În ceea ce o privește, dna Daniela Bartoș, dacă nu s-a așezat pe un scaun dat cu super glue, poate că se mai gîndește la felul cum s-a descurcat.
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
hal încît nu le mai pasă de ce se întîmplă acasă. Politica social-democrată merge bine la export și gîfîie rău pentru propriii cetățeni ș...ț" Ceva nu merge pe undeva! Pe la încheieturile sistemului! l ADEV|RUL povestește, din surse, cum e privită la Cotroceni vizita pe care ar urma să o facă președintele Iliescu în China, în Săptămîna Patimilor. Problema nu e Săptămîna Patimilor, ci faptul că în China virusul pneumoniei ucigașe își face de cap. Astfel că scrie Adevărul: "Protocolul consideră
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
intră într-o fază nouă care permite satisfacerea nevoilor oamenilor, exclusiv pe cale pașnică. Nu m-aș grăbi să trag concluzia că războaiele din Golf, cel din 1991 și cel de astăzi, infirmă automat teza utopică a politologului american. Le putem privi și ca pe niște răbufniri finale ale unei istorii milenare pe cale să iasă din scenă. Ca și Afganistanul, cu un an în urmă, Irakul din această primăvară ilustrează însă în mod tragic o ciocnire între civilizații. Nu le am în
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
publicistică: scrieri despre teatru și cronici dramatice, cronici și eseuri literare, altele social-politice, interviuri, memorialistică. Texte extraordinar definite de viață, aduse la lumină din adâncurile masivului de bogăție somnolentă, în care se mențin încă ziarele vechi, depozitate în marile biblioteci. Privindu-și îndărăt munca și socotind, de la data scrierii Cuvântului înainte, 34 de ani de când au apărut primele volume ale seriei de opere, la care mai adaugă - respectându-i toate datele atelierului său de muncă - cinci ani de pregătire a acestora
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
învățământul superior și / sau ale traducerii și îngrijirii de ediții relevante, concomitent utile confraților și lizibile pentru marele public. Așa, de pildă, ne sunt deja cunoscute, chiar fără o bibliografie la zi, activitatea unor specialiști consacrați precum Radu Bercea cât privește hermeneutica Upanișadelor, ori Florentina Vișan vizând modelul chinezesc al imaginii. Volumul de față este deschis însă de un studiu critic al lui Andrei Cornea despre tradiția interpretării Pentateuhului, urmat fiind de cercetările Mădălinei Vârtejanu asupra modelelor de tranziție politică din
Eveniment la unISOn by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14080_a_15405]
-
monologul geloziei-pandant ridicol la Othello?) fără să fie nevoie, căci textul spune destul. Ștefan Ignat mizează pe vocea sa generoasă, cu timbru consistent pentru a da muzical o contrapondere accentelor de deriziune și reușește să domine scena. În ceea ce îl privește pe Fenton, tenorul Marian Someșan, nouă achiziție a teatrului, poate că va deveni cândva o prezență scenică, deocamdată cântă îngrijit o partitură plină de poezie. În celelalte roluri masculine - Florin Diaconescu cu profesionalism și umor; Paul Basacopol și Valentin Racoveanu
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
bine de un deceniu, universitățile de artă au secții pentru arta fotografică. De un regim similar "se bucură" și formele artistice mai noi chiar dacă, și ele, au deja o vârstă onorabilă - happening-ul, instalațiile, obiectul etc., a căror promovare este privită cu suspiciune și cu adversitate, mai ales în spațiile muzeale din provincie unde o sclerotică rezistență la nou este ridicată la rang de virtute. În ceea ce privește noile media, ele au stârnit interesul Muzeului Național de Artă Contemporană însă, și aici, inerții
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
de o excelentă portretistică. Iată-l pe profesorul Călinescu, "...un bărbat potrivit de statură, cu un abdomen destul de proeminent, ce-l făcea parcă mai scund, cu un păr bogat și rebel și doi ochi extrem de vii și de penetranți", încât "privindu-l câteva secunde, te lua în stăpânire." Fraza pare simplă, dar e cu capcane: cel de o înălțime potrivită e în realitate scund, "destul de" citește în tradiționalul sens, foarte! Dar Al. Piru? "Cu figura lui de tânăr antropoid, mai ales
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
singurătatea, asumându-și, totodată, umanitatea: "sunt și nu sunt un diarist. Jurnalul meu intermitent este, în cele din urmă, o expresie a singurătății care fuge de ea însăși, a nevoii de comunicare, a căutării unui dialog." În ochii care te privesc cu simpatie ai conlocutorului joacă în răstimpuri, mai mult decât o părere, și se repetă, o străfulgerare veselă, complice, dar și avertisment asupra riscurilor de a-ți închipui a fi cuprins un om într-o schemă și, pe deasupra, a o
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]