11,078 matches
-
care tot pare să-l învârtă, de fapt, o bizarerie optică ți-ar putea spune că Gioe se mișcă cu tot cu calul, n-are a face, Gioe îl caută pe general, generale, te voi prinde cu lasoul meu, te voi face prizonier și am să te arunc la coioți, nimeni nu trece prin defileul lui Gioe Limonadă fără să plătească cu viața, oamenii tăi l-au ucis pe Inciuciuna, e rândul lor să fie uciși, Gioe se ține de cuvânt, degetul arătător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
astfel. Acum era Întuneric, și tarabagiii se pregăteau să plece. Grăsana se Îndreptă spre ieșire, ținînd În brațe un corset neîmpachetat (se făcea economie de hîrtie). Arthur Rowe rupse În sfîrșit tăcerea: — Vă mulțumesc! Vă mulțumesc foarte mult! Se simțea prizonierul oamenilor ce-l Înconjurau și se Întreba dacă vreunul dintre ei se va da În lături și-l va lăsa să treacă. Pastorul fu acela care se dădu la o parte, apucîndu-l de braț cu blîndețe. — Bun băiat, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trebuie revolverul? — Vreau să fug mai departe, răspunse el, și adăugă cu voce joasă: Nu vreau să fiu torturat. Și se aplecă puțin, iar oglinda din spatele lui reflectă o buclă de păr pe care Hilfe n-o netezise. — La noi, prizonierii nu-s torturați. Nu?! se miră Hilfe. Crezi Într-adevăr? Vă Închipuiți că vă deosebiți atît de mult de noi? — Da. — Nu cred În deosebirea asta. Doar știu cum Îi tratăm noi pe spioni... Au să creadă că mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Deja nu mai eram în stare să mă adun și să fac un efort pentru a-l opri pe Vaughan. Obsedat de corpul lui dur în aceeași măsură în care el însuși era obsedat de corpurile automobilelor, m-am trezit prizonierul unui sistem de ademenitoare violențe și excitări, un sistem alcătuit din autostrăzi și blocaje rutiere, din mașinile pe care le furam și din descărcările sexuale ale lui Vaughan. În ultima vreme, am observat că femeile pe care le aducea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai târziu în 1982, Nicolae Ceaușescu va spune că partidul nu trebuie să se teamă dacă țăranul se îmbogățește, în realitate, de-a lungul întregului regim comunist s-a urmărit limitarea posibilităților de inițiativă economică a țăranului, condamnat să rămână prizonierul nerentabilului sistem colhoznic. Atitudinea ostilă față de intelectualitate (văzută ca o pătură socială neproductivă dar potențial primejdioasă) reiese cel mai clar din faptul că partidul comuniștilor nu era format din intelectuali (cei pe care îi avea erau folosiți drept decor pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un răspuns cert. Un fapt tulburător și unic în istoria militară universală s-a petrecut atunci în România: în lupta dintre armată și «teroriști», partea înfrântă «teroriștii» nu a lăsat pe «câmpul de bătălie» nici un mort, nici un rănit și nici un prizonier. Acest fapt neobișnuit îndreptățește ipoteza - certitudine nu poate exista fără o fundamentare documentară - că, în realitate, «teroriștii» au fost un grup restrâns de diversioniști. Acțiunile lor, amplificate de anunțurile și apelurile isterice de la Televiziune, au creat un climat de adevărată
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ca d-l Iliescu și amicii săi să nu fi înțeles chiar nimic din ceea ce s-a petrecut în ultimii ani, adică un proces ireversibil de autonimicire a unui sistem atins de o incurabilă maladie degenerativă. Abuzând de tactici populiste, prizonieri ai unei tot mai vetuste și costisitoare logici a puterii, nici ei, nici echipa Roman, nu pot obține decât simple amânări de scadențe. Chestiunea vitală însă rămâne deschisă, iar soluția ei se găsește nu numai în afara, dar chiar împotriva tradițiilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
oricăror probleme. Avem nevoie de confruntările pașnice de idei, convingeri și de coeziune socială. Nu pot să nu redau în acest context câteva citate scurte din cartea „Prețul supraviețuirii” semnată de scriitorul Șerban Dinger: „Am învățat să devenim proprii noștri prizonieri. Poate că de aceea unii, nemaisuportând o astfel de captivitate preferă saltul în abis.[...] Nu e ușor de spart cochilia în interiorul căreia ne zidim de unii singuri. Mulți dintre noi ajung să-și irosească întreaga viață fără a-și cunoaște
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sânul puterii (presate de altele din afara ei), a unor elemente extremiste, reacționare.” Catastrofa morală și politică a reprezentat-o pentru țară chemarea minerilor. Președintele s-a făcut în acest fel răspunzător de incitare la violență. Și, totodată, el a devenit prizonierul moral al acelor forțe din umbră care doreau o restaurație adevărată și durabilă. Restaurația a triumfat. Desigur, dl. Iliescu știe bine cu ce preț - intern și internațional - s-a obținut această tristă victorie. Însă d-sa nu exprimă decât motive
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
străini, a spus. Nu vrem încurcături cu poliția. Și, în plus, cu o funie de doisprezece metri... Nu că vă suspectez pe dumneavoastră, dar n-ar fi prima oară că cineva aruncă o grapină până la gratiile închisorii, ca să ajute un prizonier să evadeze... Cuvântul „a evada“ e unul dintre cuvintele pe care nu le pot auzi fără să fac o mie de supoziții. Căutarea ancorei, în care m-am angajat, pare să-mi sugereze calea unei evadări, poate a unei metamorfoze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că ea, atunci, punea stăpânire cu adevărat pe noi doi. Oricât de nebunești ar fi fost lucrurile pe care ne-ar fi determinat să le facem la un moment dat, așa încât cercul ei magic s-ar fi închis făcându-ne prizonierii ei, n-ar fi fost nimic în comparație cu ceea ce construia în fantezia ei, fără a se opri de la nici un exces, în explorarea simțurilor, în exaltarea mentală, în cruzime. Adevărul este că eram toți foarte tineri, prea tineri pentru viața pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
casă ajunge, mai întâi atenuat, apoi mereu mai distinct, sunetul clopoțelului, ale cărui vibrații fuseseră culese deja de o antenă din străfundurile ființei mele, înainte ca auzul să le fi perceput, și iată că mă cuprinde o frenezie absurdă; sunt prizonier într-un cerc în centrul căruia e telefonul care sună în casa aceea, alerg fără să mă îndepărtez, zăbovesc fără să-mi reduc ritmul alergării. „Dacă nimeni n-a răspuns până acum înseamnă că nu e nimeni acasă... Dar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu e cea a unui hoț; dacă cineva m-ar surprinde în această clipă, semnalul „câine care latră“ e mai puternic decât cel de „telefon care țârâie“ și asta ajunge ca să-mi deschidă o portiță din cercul care mă ținea prizonier: reiau alergatul pe lângă copacii de pe drum, lăsând țârâitul în urmă, mereu mai atenuat. Alerg până unde nu mai sunt case. Mă opresc într-o poiană să-mi trag sufletul. Fac genuflexiuni, aplecări, îmi masez mușchii de la picioare ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e o închisoare model, cu o bibliotecă dotată cu ultimele noutăți. — Chiar și cărțile interzise? — Unde vrei să găsești cărțile interzise, dacă nu la închisoare? (Ai venit până aici în Ataguitania, ca să vânezi un falsificator de romane și te găsești prizonier al unui sistem în care orice act e un fals. Sau: erai hotărât să pătrunzi în păduri, preerii, platouri, cordiliere, pe urmele exploratorului Marana, pierdut în căutarea izvorului romanelor-fluviu, dar te izbești de zăbrelele societății-închisoare, extinsă pe întreaga planetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ale bibliotecii secției sale, „cea mai completă și adusă la zi din Ircania“, - cum ți-a spus imediat - „unde cărțile confiscate sunt clasificate, catalogate, microfilmate și păstrate, tipărite, xeroxate, dactilografiate sau în manuscris“. Când autoritățile din Ataguitania care te țineau prizonier ți-au promis eliberarea cu condiția ca tu să accepți îndeplinirea unei misiuni într-o țară îndepărtată („misiune oficială cu aspecte secrete și misiune secretă cu aspecte oficiale“), prima ta reacție a fost să refuzi. Lipsa de interes pentru funcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
chipul reginei pe ele. Le purta în fiecare zi, chiar și după ce a ieșit la pensie. Când s-a pensionat, unul dintre judecători i-a dat o sapă s-o folosească la țară. Judecătorul comandase sapa în atelierul închisorii, iar prizonierii, la cererea judecătorului, au scrijelit o inscripție pe mânerul de lemn cu un cui înroșit în foc. Zicea așa: Ordonanța clasa întâi Badule a slujit-o cu credință pe Maiestatea Sa, iar apoi Republica Botswana timp de cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
viu, un zombi haitian pe care i-l trimisese o zeiță vodoo. După cum puteți vedea, și-a petrecut pare-se noaptea făcînd sacrificii și vrăji... Cred că e beat... sau nebun. Bătrînul dădu energic din cap, neîncrezător, Îi dădu tîrcoale prizonierului, exact cum făcuse acesta cu un ceas cu negrul, apoi tăgădui, spunînd foarte rar, convins: - Nu. Nu cred să fie nebun... Am mai auzit vorbindu-se de el... Iguana Oberlus, harponierul roșcovan... Ai fost pe același vapor cu Harrison, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi fost vorba despre un animal de povară, Înaintînd cu pas rapid și nervos, aproape În salturi, din stîncă În stîncă și prin bălării, făcîndu-l să se Împiedice și să cadă pe prizonierul său, căruia Îi era practic cu neputință să țină pasul cu el, pentru că era legat. - Să nu faci nici un pas greșit! mîrÎi el printre dinți, observînd că celălat Întîrzia să se ridice după a cincea căzătură. Dacă Încerci să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
patru labe vreo sută de metri, pentru a se pierde apoi Într-o vîlcea adîncă, ce Împărțea În două partea cea mai răsăriteană a insulei. CÎnd, În sfîrșit, se opriră În fața intrării Într-o peșteră mică, legă cu putere picioarele prizonierului său, transformîndu-l Într-un fel de balot incapabil să facă singur un gest, Îi astupă gura cu un căluș dintr-o bucată ruptă din propria-i cămașă și Îl obligă să se rostogolească pînă În fundul cavernei, unde rămase Întins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din aceeași direcție Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui de veghe aflat pe culmea abruptă a falezei, și aproape imediat porni În căutarea prizonierului său, care săpa pămîntul, și, trăgîndu-l cu lanțul de gît, Îl obligă să-l urmeze pe Înălțimi, nelăsîndu-l să se depărteze de el nici măcar o clipă. Amîndoi văzură cum nava se Îndrepta direct către insulă, voind pasămite să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ocean, Înghițit de valuri. În fiecare dimineață, fata cobora pe plajă să implore oceanul să i-l dea Înapoi pe logodnicul ei, și În cele din urmă lacrimile ei Înduplecau marea, care Îl elibera de pe insula Îndepărtată unde Îl ținea prizonier. Iguana Oberlus se suprinse atunci plîngînd amar, dar și mai mult fu surprins să observe cum, dintr-odată, fata amuți, Înfiorîndu-se ca și cum ar fi luat-o cu răcori și tot trupul i-ar fi fost scuturat de friguri, din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
hac tiranului, supunîndu-l În prealabil unui martiriu lung, dar pe care teama Îl sufoca atunci cînd se afla În prezența lui Oberlus, golindu-i mintea și făcîndu-l să uite pe dată cele mai bine chibzuite planuri. Cel de-al treilea prizonier, Dominique Lassa, dădea semne că și-ar fi pierdut controlul după execuția lui Georges și era de presupus că se simțea vinovat de moartea prietenului său, ca și cum simplul fapt de a fi fost pus În dilema de a ucide sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
patru ore. Apoi se ridică În picioare și Începu să repare, răbdător, stricăciunile căminului său. Clopotul se auzi violent, speriind pelicanii, fregatele și corbii-de-mare, care-și luară zborul imediat, cîrÎnd supărați, și obligîndu-i să alerge mai mult pe brînci pe prizonieri, temători să nu ajungă cu Întîrziere și la fel de temători pentru simplul fapt că domnul și stăpînul lor, „regele” lor, Îi convoca, ceea ce constituia de obicei un prilej de nenorociri. - Sosește un vapor, a fost tot ce a rostit acesta drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de călăul său, care Îi storsese o informație pe care urmărea s-o folosească Într-o zi. Nu spuse nimic. Nu făcu nici un comentariu, dar În acea după-amiază, cînd Oberlus citea pe culmea falezei, spionîndu-i din cînd În cînd pe prizonierii săi cu ajutorul lunetei, observă trupul adus de spate al bătrînului, care suia Încet povîrnișul domol ce conducea la faleza abruptă dimpotriva vîntului. Ajunse pe culme, la mai puțin de patru sute de metri de locul unde se afla el, și, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Vapoarele care au ancorat pe insulă lunile următoare, un velier de cabotaj după toate aparențele pilotat de pirați și un impunător vas de război cu peste șaizeci de tunuri, nu i-au oferit nici o șansă să pună mîna pe noi prizonieri, oblingîndu-l, dimpotrivă, să se ascundă și să-i ascundă și pe oamenii lui cîtă vreme rămaseră În apele „sale”. Ambele nave profitaseră de ședere pentru a Încărca iguane de pămînt și broaște-țestoase uriașe și el observase, Îngrijorat, că numărul acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]