3,283 matches
-
Câmpulung - 16.II.1943, Câmpulung), poet și traducător. Este fiul Zoei (n. Hristodos) și al lui Gheorghe Nanu. Urmează școala primară la Câmpulung, iar din 1884 Liceul „Matei Basarab” și Liceul „Sf. Sava” la București. Licențiat în drept (1900), nu profesează. După o specializare în literatura franceză la Bruxelles, este profesor de franceză la Bacău și între 1902 și 1905, la Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (în 1904, aici înființează și conduce revista „Paloda literară”), apoi inspector școlar în județul
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
tradiția familiei, face Facultatea de Medicină Generală din București (1965-1971). Lucrează ca intern în spitale bucureștene și ca asistent la Catedra de istorie a medicinei și etică medicală a Facultății de Medicină Generală bucureștene. Doctor în științe medicale din 1977, profesează ca medic psihiatru la Spitalul „Gh. Marinescu” și ca medic homeopat. În 1990 se stabilește în Germania, la Freiburg, unde practică medicina homeopată și medicina psihosomatică. Are o bogată activitate științifică - autor de studii de specialitate, de manuale și capitole
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
sociale și culturale graduale, organice, N. Iorga precizează că publicația „va exprima păreri libere, va descoperi talente, va da studiilor istorice prețuire, va privi literatura ca parte din cultura națională” și că nu crede în alt „adevăr” decât în acela profesat de „Sămănătorul”. La fel ca „Neamul românesc”, N. r. l. cultivă tradiția și spiritul național, dar, în același timp, promovează și acele valori literare universale care servesc propășirii naționale. Susține ideea solidarității naționale într-o epocă în care era pregătită Marea
NEAMUL ROMANESC LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288390_a_289719]
-
la Făgăraș, terminându-l la Blaj. Universitatea a urmat-o la Iași, unde a făcut Facultatea de Drept, apoi la Cluj, ca student al Facultății de Litere și Filosofie, absolvită magna cum laude (1942). Încearcă inițial să continue tradiția familiei, profesând avocatura la Sibiu. Ocupă ulterior postul de subdirector al Oficiului de Studii din Ministerul Economiei Naționale, iar după război își continuă activitatea ca profesor de limba română la școli din Mihalț, județul Alba (1953-1960), și Florești, județul Ilfov (1960-1967), de unde
NEAMTZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
va devota mai mult lui Constantie, episcop de Buzău, care îl va face protosinghel în 1802. Atras de preocupările cărturărești, nu ezită, la o vârstă matură, să devină elevul Academiei Domnești, familiarizându-se și cu ideile patriotice, în spiritul veacului, profesate de dascăli renumiți: Neofit Duca, Constantin Vardalah, Lambru Fotiade ș.a. Trăiește în continuare modest, fiind în 1814 cântăreț la biserica bucureșteană Sf. Nicolae Șelari și apoi profesor la biserica Panaghia din Ploiești, unde, îmboldit de boieri locali, deschide o școală
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
, Luminița (21.II.1943, Constanța), prozatoare și traducătoare. Este fiica Ștefaniei Petru (n. Teodorof), profesoară, și a lui Gheorghe-Eugeniu Petru, comerciant. Urmează școala primară, gimnaziul și liceul la Constanța, apoi Facultatea de Medicină Generală din București (1960-1966). Profesează ca medic în specialitatea anestezie-terapie intensivă la spitalele bucureștene Fundeni (1966-1968) și CFR (1968-1985), ca psihiatru la Policlinica sectorului 1. Din 1995 lucrează, tot ca psihiatru, în Franța (la Centrul Spitalicesc din Prémontré), frecventând între timp și Facultatea de Psihanaliză
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
PETRESCU, Răzvan (20.IX.1956, Berești, j. Galați), prozator și dramaturg. Este fiul Elenei Petrescu (n. Avram), asistentă medicală, și al lui Radu Petrescu, medic. Învață la București, unde urmează școala elementară, liceul și Facultatea de Medicină, absolvită în 1982. Profesează cinci ani într-un dispensar din județul Dâmbovița, ulterior alegând să se ocupe exclusiv de scris. Între 1990 și 1994 este redactor la „Cuvântul” și la „Amfiteatru”, trece la Editura Litera, iar din 1995 funcționează în cadrul Grupului Editorial All. Colaborează
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
26.X.1961, Runcu Salvei, j. Bistrița-Năsăud), poet și eseist. Este fiul Floarei (n. Dâncu) și al lui Anchidim Pintea, țărani. Urmează liceul la Beclean (1975-1980) și Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția teologie pastorală, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1990-1994). Profesează, succesiv, ca bibliotecar la Biblioteca Județeană Bistrița (1984-1990), director la Centrul Județean pentru Conservarea și Valorificarea Creației Populare Bistrița-Năsăud, iar din 2002 ca șef de serviciu la Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud. Se numără printre cei care inițiază la Bistrița
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
sau numai cuvântul în care zac puteri închise și a căror vrajă n-așteaptă decât să fie trezită la viață.” Opinia că, în ipostaza de cronicar, P. adoptă numai atitudinea elogios-ceremonioasă și evită să-și exprime judecățile negative este eronată. Profesând un singular umanism estetic în epocă, și-a rostit observațiile cu „inima plină de toleranță și tandrețe”, cum spunea Tudor Vianu, cu grija de a nu vulnera susceptibilitățile firești și sensibilitatea creatorilor de frumos. A înveșmântat adevărurile poate dureroase în
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
Studitul. A încercat, în studiile răspândite prin „Romanoslavica” și în alte publicații, să dovedească maniera particulară în care românii s-au manifestat în ansamblul literar est și sud-est-european. Edițiile de texte vechi pe care le-a pregătit au confirmat ideile profesate de-a lungul unei îndelungate activități științifice. SCRIERI: Povestiri prelucrate din limbile slave, Iași, 1940; Povestiri de Crăciun, București, 1942; Povestiri de Paști, București, 1943; Rumunská kultura a slavonstvo, Bratislava, 1947; Limba povestirilor slave despre Vlad Țepeș, București, 1961; Criterii
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
16.III.1936, Bârlad), prozator. Este fiul Marcelei (n. Țepeș) și al lui Grigore Nedelcovici, ofițer. Va absolvi Liceul „I.L.Caragiale” din Ploiești (1953) și Facultatea de Științe Juridice a Universității din București (1958). În 1959, pentru o scurtă perioadă, profesează avocatura la Ploiești, dar este forțat să-și abandoneze profesia și să se reorienteze către meserii „sănătoase”, precum cea de muncitor la Întreprinderea de Construcții Hidroenergetice Bicaz (1959-1962) sau de merceolog la Brașov (1962-1965), deoarece tatăl său, fost membru al
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
o istorie, ci o viziune, o etichetă teoretico-metodologică prezentă În continuare. Concluzie Se poate susține, Încercând o apreciere globală asupra Școlii de la Chicago, Înțeleasă În sens larg, sau, În tot cazul, asupra Departamentului de Sociologie al Univesrității din Chicago, că profesează din plin câteva principii teoretico-metodologice evidențiate În lucrările analizate: contextualism-interacționalismul, ecologia socială, conjuncția fertilă dintre calitativ și cantitativ, cu accent pe controlul variabilelor În descrierea și explicarea fenomenelor, dinamica și procesualitatea socialului, abordarea complexă, de unde munca În echipă. Se ridică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
judecata de la tine și se va da altuia”, au ca sursă și tradiția politică bizantină, dar și o anumită omenie românească. Cum se articulează acest fond cu viziunea teologică din paginile cărții? Limpezirea acestei relații este capitală pentru calificarea umanismului profesat de N. B. și, după el, de alți cărturari români din prima jumătate a secolului al XVI-lea și de mai târziu. Într-o lume precum cea românească, profund atașată tradiției, viețuind (paradoxal s-a zis, dar este un paradox al
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
condeieri este Grigore Popa, care continuă să-și dezvolte ideile din primul număr în articole ca Fenomenul românesc din Ardeal. El percepe Transilvania ca pe o zonă de interculturalitate ce îi conferă specificitate în contextul întregii țări, combătând totodată transilvanismul profesat de înaintași, deoarece îl consideră o limitare a orizontului cultural. Totuși, nu ignoră importanța plaiului ca simbol spațial. Foarte agresiv, eseistul reclamă nevoia de împrospătare și întinerire a publicațiilor transilvănene de felul „Gândului românesc”, criticându-l în termeni foarte duri
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
al lui Nicolae Pătrășcanu, învățători. Urmează școala primară în comuna natală și își continuă studiile la București, unde va absolvi în 1941 Liceul „Gh. Șincai”, iar în 1945 Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie. Un timp a profesat avocatura în Baroul Ilfov, apoi a lucrat pe șantierul petrolifer Moinești-Bacău și multă vreme a fost economist într-o întreprindere de construcții. A frecventat cenaclul „Titu Maiorescu” (București), ai cărui membri erau mai cu seamă juriști. Debutului din 1939 în
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
său dinspre tata a trecut Prutul de frica armatei țariste, care l-ar fi recrutat forțat, si a trăit în Moldova. P. a făcut studii de medicină, absolvite în 1940. La începutul anilor ’60 a emigrat în Israel, unde a profesat ca medic urolog. A fost și un artist plastic apreciat, prezentând mai multe expoziții cu ecou imediat. Debutează cu versuri avangardiste în revistă „Alge” (1930), colaborând și la „unu”, „Facla”, „Cuvântul liber”, „Azi”, „Lumea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Lumea românească”, „Era
PAUN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
Direcțiunea nouă poporală în literatura frumoasă românească. După absolvire a fost profesor de română și maghiară, dar și de matematică, la Institutul Pedagogic și Teologic din Caransebeș. Din 1886 predă româna, germana și filosofia la gimnaziul din Slatina. Din 1890 profesează la câteva mari licee din Iași (Liceul Național, Liceul Internat, Pensionul „Humpel”, Școala Militară, Școala Normală de Fete), până în 1916, când devine titularul Catedrei de estetică literară la Universitate. În 1919 ajunge titularul cursului de estetică literară la Universitatea din
PAUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288719_a_290048]
-
Karr., Kara, Lucrezzia Kara). În noiembrie 1932 este primită în Societatea Scriitorilor Români. Simpatia ei, cam stridentă, pentru mișcările de extrema dreaptă o expune în ultima parte a vieții unor persecuții. În 1945, de pildă, i se interzice să mai profeseze ca ziaristă; curios, în „Papagalul” (1946) îi mai apar câteva colaborări. Până atunci publicase în presă felurite impresii, comentarii de artă plastică, recenzii literare, cronici muzicale, reportaje, interviuri, proză. S-a făcut cunoscută, însă, mai ales prin rubricile închinate femeii
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
printre apropiații ei se numărau scriitorii Adrian Maniu, Victor Eftimiu, actorii Tony Bulandra și Lucia Sturdza Bulandra. L. își publică primele poezii ca elev, în „Vlăstarul”, revista Liceului „Spiru Haret”. Face studii de drept la Universitatea din București, fără a profesa vreodată ca avocat. În schimb, e prezent de-a lungul întregii vieți în paginile multor reviste literare, ca „Viața românească”, „Epigrama”, „Claviaturi”, „Zarathustra”, „Festival”, „Mlădițe” ș.a., semnând și cu pseudonimele T. Lungu, I. Smărăndescu, Ion Ștefan, Trall. Debutul editorial are
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
Drept, prezentându-se la examene în 1920. Gazetăria îl atrage și, din 1919, devine redactor la „Țara nouă”. În 1921, la Cluj, împreună cu Cezar Petrescu, Adrian Maniu ș.a., întemeiază revista „Gândirea”. În 1923 își ia licența în drept. Scurtă vreme profesează avocatura la Chișinău. Între 1924 și 1929 deține o catedră la o școală de ucenici din Drăgășani. Cu doar câteva excepții, scrierile de până acum vor constitui materialul primelor volume de proză, La „Grandiflora” (1928) și Vedenia (1929). Mutat la
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
pe care a absolvit-o în 1913. După ce a fost o vreme secretar al unchiului său Basile Missir, s-a înscris în Baroul botoșănean. Mobilizat, participă la campania din 1916-1917, urcând treptele ierarhiei militare până la gradul de căpitan. După război profesează avocatura, angrenându-se și în viața politică, în formațiunile conduse de N. Iorga. Ales ajutor de primar al Botoșanilor în 1919-1920, sprijină apariția ziarului „Crai nou”, unde semnează editoriale și articole pe temele zilei. A fost și primar în două
MISSIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
8 februarie, în procesul de imoralitate care i se intentase. Continuă prelegerile la Universitate (unde predă și estetica), precum și activitatea de conducere a Școlii Normale, de la a cărei direcție va fi însă înlăturat, fără motiv, la 16 ianuarie 1868. M. profesează acum și avocatura (fusese admis în Baroul de Iași la 10 ianuarie 1866). Partizan convins al unității tânărului stat român, a desfășurat o intensă activitate politică, mai ales în paginile ziarului „Vocea națională” (1866), pentru a combate mișcarea separatistă, susținând
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
pentru creștini, nici o circumstanță istorică nu este o fatalitate. Din punct de vedere practic, problema integrării sociale a țiganilor ne permite totuși să observăm carențele existente la capitolul cateheză, misiune sau profetism. Transferând responsabilitatea instrucției religioase pe umerii laicilor care profesează în școlile primare și gimnaziale, liderii Bisericii n-ar trebui să mai deplângă proporția în care adolescenții români și țigani se întâlnesc nu la rugăciune, la școlile duminicale și în fața altarelor, ci la zaiafet, în orbitoarele discoteci orășenești. Ineficienta intervențiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cercetării pozitive, consolidând cunoașterea noastră despre trecut printr-un flux continuu de studii și publicații de o rară minuție. Dezavuând simplificările, latura de unicitate, surpriză și enigmă a evenimentului istoric își recapătă locul în narațiunea istorică. Crezul naiv în progres profesat de Voltaire (1694-1778), Gibbon (1737-1794) sau Comte (1798-1857), iluziile hegelienilor sau convingerile materialiștilor marxiști au fost dezarmate de grotești evidențe statistice. Avansul spectaculos al cercetării istorice nu mai pretinde deloc astăzi să ia locul Providenței. Până și istoria Bisericii - a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Mizeria istorismului” are ambiția de a spune că știm nu ceea ce în principiu nu putem ști (cum ar fi cauzalitatea profundă a unui eveniment din trecut). Istoria trebuie să rămână un discurs prin definiție deschis viitorului și, deci, surprizei. Relativismul profesat de creștini este nutrit de un paradoxal optimism eshatologic: „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu” (I Corinteni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]