1,228 matches
-
un proiect despre maternitate și reproducere care a acoperit teme precum tehnologia ultrasonică, famiile lesbiene și mamele din Plaza de Mayo, Buenos Aires. Un alt proiect a tratat etnicitatea și cercetarea istoriei vieții. Politicile de cercetare, instituționalizarea, crearea ariilor disciplinare și profesionalizarea studiilor europene de gen sunt în continuu pentru mine domeniile de cercetare inspiraționale. De la începutul lui 1996 universitatea mea a obținut acreditare în Studiile Feministe. Ministerul Educației a devenit interesat în promovarea studiilor feministe datorită lobby-ului politic de succes
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Griffin și Nicky LeFeuvre. Am avut șansa de a coopera cu ele și cu mulți alții în două proiecte de cercetare finanțate prin programul rețelei europene. Primul din ele (cu acronimul EWSI) mi-a extins cunoștințele despre egalitate, instituționalizarea și profesionalizarea Studiilor Feministe atât în contextul cultural, cât și social al țărilor participante. Al doilea mi-a aprofundat înțelegerea diferitelor tipuri de probleme interdisciplinare și metodologice. Am scris și cărți împreună. Am executat sarcini de evaluare pentru comisia europeană despre programele
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
calificat. La ora actuală (2003) s-au calificat aproximativ 35 de interpreți surzi, 77 dețin certificate temporare, alți 70 dețin certificate vechi care trebuiesc actualizate după un curs de perfecționare iar 9 sunt interpreți de legătură cu pregătire legală . O dată cu profesionalizarea domeniului, cu extinderea testării, atestării și acreditării au apărut diverse aspecte legate de etica profesiunii, aceasta fiind asociată cu calitatea interpretării, care este mai mult decât alegerea gesturilor sau a felului cum se mișcă mâinile. În perspectiva creșterii fără precedent
Importan?a form?rii de interpre?i ?n limbajul mimico-gestual ?n Rom?nia by Florea Barbu [Corola-publishinghouse/Science/83961_a_85286]
-
Ana Pauker (fără studii, semianalfabeți și fără nici o legătură cu profesiunea diplomatică, exclusiv pe criterii politice clientelare). Deschiderea României în politica sa externă, independentă și națională, inițiată de către Ion Gh. Maurer, s-a reflectat imediat, și în măsurile luate de profesionalizare a personalului diplomatic, M.A.E. constituind o adevărată școală, o pepinieră pentru renașterea noii diplomații române atât de necesară țării noastre. Anii 1960 au însemnat o politică dusă de către miniștrii de externe de talie profesională și, în special, de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
plătiți cu 100 de euro pe lună. Ulterior, acesta a fost arestat după ce a fost reclamat de patru români. 84 Un fenomen interesant este tendința de a se trece de la o activitate " spontană", exercitată în funcție de "talentul" personal, la o adevărată "profesionalizare", care urmează un parcurs de formare. Vezi V. Melis, Badanti in cerca di formazione, în Il Sole 24 ore, din 23 august 2009. În Veneto, încă din 2003, formarea profesională a Badantelor s-a desfășurat prin intermediul unor cursuri finanțate în
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
tehnologică a ultimelor decenii a evidențiat nevoia de capacități din ce în ce mai mari de stocare a informației, vehiculată și prelucrată sub formă de semnale analogice sau digitale. Tehnicile de stocare au evoluat în strânsă legătură cu perfecționarea sistemelor de calcul și cu profesionalizarea crescândă a instalațiilor de înregistrare a sunetului sau imaginii, în vreme ce înregistrările analogice instrumentale s-au dezvoltat în pas cu modernizarea laboratoarelor de fizică, de medicină sau de inginerie spațială. În momentul de față coexistă, separat sau în strânsă legătură, tehnologii
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
și elite 1. Școlile de formare a nomenclaturii și intelectualii de partid Istorii de partid și de stat „Totalitarism” și „modernizare” Povestea vieților, autobiografii și Bildungsromane ale cadrelor Avangarde și elite, intelectuali și cadre 2. Politicul și savantul: academizarea și profesionalizarea elitelor 3. Sociologia elitelor În țările „socialismului real“ după 1989 4. Metode și terenuri Organizarea cărții PRIMA PARTE: FORMAREA INTELECTUALULUI DE PARTID Trei citate 1. Învățământul de partid În perspectiva istorică Originile școlii leniniste. O cronologie comună De la cultura proletara
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
postmobilizare” (cum o numește Jowitt), caracterizată prin prioritatea obiectivelor modernizării. Scăderea capacității de mobilizare și de represiune a regimurilor leniniste le impunea să facă apel la noi modalități de legitimare, ceea ce a contribuit și la redefinirea statutului intelectualilor, precum și la profesionalizarea politicii sub influența intelectualilor și a activităților de tip academic. Mai importantă decât definirea „adevăratei naturi” a regimurilor de tip sovietic mi se pare legătură stabilită Între prăbușirea lor și incapacitatea de a asigura debușee cadrelor pe care le formaseră
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
aparat pornind de la diviziunea muncii Între organizator (instructor) și propagandist, instrucția având un dublu Înțeles, de Învățare și de antrenament militar. Instructorul, activist și organizator, este cel care mobilizează „baza” partidului - „masele” și „poporul”. (2) Politicul și savantul: academizarea și profesionalizarea elitelor Am numit academizare strategia de Înnobilare academică a Învățământului de partid, strategie de acumulare primitivă de capital cultural și simbolic, constituind echivalentul acumulării primitive socialiste din economie. Controlul centralizat al producției intelectuale În ansamblu permisese la Început, În anii
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cu ordinea feudala a ordinii politice din societățile controlate de partidele comuniste este destul de frecvență și permite Înțelegerea uneia dintre dimensiunile procesului de autonomizare a elitelor intelectuale, inclusiv În domeniul științelor sociale (desprinderea de Învățământul de partid), cât și a profesionalizării politice a „cadrelor” (În raport cu „intelectualii de partid”). Analizând condițiile de profesionalizare a meseriei de politician (Politik als Beruf), Max Weber deosebea condițiile de apariție a „oamenilor politici de profesie”, care obțin puterea În cadrul unei democrații, cu pluripartidism și piața electorală
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
comuniste este destul de frecvență și permite Înțelegerea uneia dintre dimensiunile procesului de autonomizare a elitelor intelectuale, inclusiv În domeniul științelor sociale (desprinderea de Învățământul de partid), cât și a profesionalizării politice a „cadrelor” (În raport cu „intelectualii de partid”). Analizând condițiile de profesionalizare a meseriei de politician (Politik als Beruf), Max Weber deosebea condițiile de apariție a „oamenilor politici de profesie”, care obțin puterea În cadrul unei democrații, cu pluripartidism și piața electorală, de sistemele bazate pe violență, precum nobilimea din Evul Mediu, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
explicit politice, tinzându-se apoi din nou către autonomie. „Elită consensuala” Întemeiata pe compromisul istoric realizat cu ocazia mesei rotunde dintre foștii reprezentanți ai puterii politice și opozanți s-a dezintegrat ca urmare a Întoarcerii elitelor la „rolurile lor inițiale”: profesionalizarea elitelor politice se petrece pe masura constituirii unei elite economice distincte de cea politică. Distincția dintre „fostele” și „noile” elite este considerată totuși Îndoielnică, aducând prea mult aminte de cea dinainte, Între „ei” și „noi”, neținând seama de heterogenitatea grupurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
pe succesul obținut Într-un alt domeniu, cum este cazul celor 55 de cosmonauți ce figurează În dicționar. Autorul german al acestei prezentări (cf. Steiner, idem, pp. 107-132) conchidea că cercetătorii ruși asupra elitelor au atins un Înalt grad de profesionalizare În ciuda mijloacelor precare de care dispuneau. Ambiguitatea termenului „elită” este determinată și de schimbările politice și sociale intervenite, mai ales ca urmare a reconsiderării statutului „vechilor” elite („veritabile”) și a „contra” elitelor („autentice”). Apartenența la elită presupune o anume calitate
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
elite În mai multe sectoare constituind o „specificitate germană” (cf. Derlien, 1997). Și În celelalte țări au existat asemenea distincții cronologice Între un moment al compromisului politic („mesele rotunde”; În România CPUN-ul) și un altul al instituționalizării și al profesionalizării vieții politice ca urmare a alegerilor. Procesul de democratizare și de liberalizare care a marcat În mai toate aceste țări ultima perioadă a Împiedicat totodată producerea unor rupturi revoluționare. Mai peste tot s-a vorbit despre „revoluția furată”, „deturnata” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
parlamentelor regionale (Landtagen) erau de asemenea aleși pentru prima oară. După alegerile din 1994, procentul de reînnoire a scăzut la 40% de „nou-veniți” În Landtagen și la 29% În Bundestag. Studiile asupra parlamentarilor indică prin urmare o stabilizare și o profesionalizare a carierelor politice: instituționalizarea s-a efectuat cu mult mai repede În intervalul anilor 1990-1994 decât În 1949 (fiind Însă mai lentă În Landtagen). Impresia de puternică discontinuitate pe care o lasă aceste procente scade Însă dacă se ia În
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Studierea monografica a Învățământului de partid din RDG relevă structura spațiului instituțiilor de Învătământ ale partidului, cu o dublă opoziție: una internă, Între „școlile de cadre” și „academie”, și alta În raport cu școlile „mama” de la Moscova, precum și ansamblul problemelor legate de profesionalizarea acestor studii (statutul profesorilor și cele două tipuri de raporturi cu studiile, birocratic și școlar propriu-zis), raporturile de forțe stabilite În interiorul Școlii „Karl Marx”, disciplina de partid și interiorizarea acesteia, precum și numeroase mărturii exemplare ale unor „vieți de școală” (biografii
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
politic obligatoriu, ele constituiau În același timp un instrument de control al statului totalitar, condiționând accesul la educația publică. În sfârșit, importanța școlilor de partid În crearea rezervei de cadre disponibile pentru situațiile de epurare politică indică rolul lor În profesionalizarea politică a partidelor comuniste. În anii 1980, școlile din Berlinul de Est Își organizaseră arhive proprii, clădirile vechi fiind transformate În muzee, fiind publicate broșuri și albume, fiind organizate ceremonii aniversare. Doar câțiva ani mai tarziu majoritatea acestor școli au
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În filosofie și științe sociale față de Împrumuturile venite din Occident, Într-un mod oarecum similar raporturilor de dependență economică și de Îndatorare față de Germania Federală. Aceste „strategii de Împrumut” sunt cele care au permis, În anii 1970-1980, dezvoltarea procesului de profesionalizare În științele sociale din RDG: În știință (teoria) literaturii și artei (Literatur-, Kunstwissenschaft), dar și În filosofie, Îndeosebi În teoria cunoașterii. Acest fenomen explică reparațiile simbolice de care s-au bucurat câteva dintre fostele victime ale proceselor ideologice făcute filosofilor
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
sociologie, În RDG la fel ca și În România, Incepand cu mijlocul anilor ’70. Dar procesul de academizare a avut efecte Încă și mai profunde dacă analizăm transformările intervenite după 1989. Este vorba, pe de o parte, despre strategiile de profesionalizare ale foștilor membri ai școlilor de partid, care au reușit parțial, chiar În condiții deosebit de defavorabile, precum În Germania, reconvertirea capitalului cultural și profesional acumulat. Pe de altă parte, este vorba despre dispariția fostului Învățământul de partid, care a generat
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
doua momente istorice distincte: mai Întâi, adoptarea modelului sovietic, mai ales prin impunerea instituțiilor de control ale partidului comunist asupra câmpului academic (școlile de partid); mai apoi, o perioadă de criză a sistemului, cu contradicții profunde Între aspirațiile intelectuale către profesionalizare și performanța științifică pe de o parte, și controlul ideologic pe de altă parte. Afirmarea «contra-elitelor» intelectuale, dispunând de recunoaștere internațională În afara lumii comuniste, adesea purtătoare ale unui proiect politic democratic („disidenții») a precedat și prefigurat schimbările politice de la sfârtșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
după 1989 (Tempus, PAST, Socrates etc.) sunt apreciate În mod diferențiat, unele dezamăgesc. Ajutorul material este insuficient: foarte adesea, numai studenții care dispun de alte resurse (familiale) pot beneficia În mod real de aceste proiecte. După părerea sociologilor bulgari Întâlniți, profesionalizarea sociologiei este unul dintre efectele majore ale acestei internaționalizări: multiplicarea cercetărilor empirice, extensia metodelor comparative și deprinderea metodelor de lucru comune cu alți cercetători, datorită funcționarii În rețea, perspectiva interdsciplinară, viața asociativa permanentă și autonomă... O nouă etică profesională ar
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Vom reține asupra acestui punct mai multe propuneri de intervenție directă În câmpurile universitare naționale și de flexibilizarea programelor de mobilitate, În scopul de a le adapta cererii și a evita dezinserția. Integrarea transdisciplinară și transnaționala față cu procesul de profesionalizare a științelor sociale și umanistice. Raporturile dintre științele umanistice și științele sociale au fost redefinite În noul cadru instituțional. Poziția dominantă a științelor sociale s-a transformat, conservându-și În același timp o puternică legătură cu spațiul politic. Mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
vizibil. Deși recompunerea «uneia» sau «mai multor» literaturi germane după 1989 constituie o situație specială, sunt posibile totuși comparații, examinând felul În care exilul intelectual și literar din diferite țări a fost reîncorporat În literaturile «naționale» ale fostelor «țări socialiste». Profesionalizarea meseriei de scriitor indică schimbările structurale intervenite În acești ultimi ani: trasformări de ordin instituțional (noi asociații profesionale), repunerea În discuție a patrimoniului literar și intelectual și a ierarhiilor. Lucrărilor socio-istorice mai vechi, a lui Leon Volovici asupra originilor scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
concurente, cea a intelectualului expert și mediatizat. Această schimbare de dominantă nu reprezintă Întotdeauna o schimbare de persoane, În numeroase cazuri fiind vorba de o modificare a rolurilor acelorași «persoane publice», Într-o conjunctură diferită, În același timp sub efectul profesionalizării politicii și al transformării mijloacelor de comunicare În marfă (marșandizare). Structurarea noului spațiu politic prin stabilizarea relativă a unui număr relativ restrâns de partide politice parlamentare, alternarea la guvernare dintre putere și opoziție pe parcursul ultimelor trei legislaturi (1996, 2000, 2004
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
transformării mijloacelor de comunicare În marfă (marșandizare). Structurarea noului spațiu politic prin stabilizarea relativă a unui număr relativ restrâns de partide politice parlamentare, alternarea la guvernare dintre putere și opoziție pe parcursul ultimelor trei legislaturi (1996, 2000, 2004) au contribuit la profesionalizarea politicii, inclusiv printr-o definire mai tehnică a pozițiilor revenind intelectualilor În câmpul politic: politologi, consilieri, «analiști politici» sau ziariști specializați, ei sunt rareori atașați unui singur partid și mai adesea constrânși a-și vinde serviciile nediferențiat atât la «dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]