1,785 matches
-
în ziua aia. Trebuia să se monteze ca să revină într-o altă dată. Tocmai când femeia se întorcea să plece, din spate s-a auzit sunetul specific al tocurilor clincăind pe o podea de lemn și o siluetă s-a profilat în spatele geamului mat al ușii de la intrare. Alison a înghețat din cauza tensiunii. Înghițind în sec, femeia a încercat să-și compună o expresie care să pară prietenească, nu războinică. Când ușa s-a deschis, a încercat să și surâdă. —Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lumina să le șteargă de pe firmament, strigă noaptea și îi răspunse mugetul stins al mehari-ului ce mesteca scaieții umezi. îi puse șaua, porni din nou la drum și pe la jumătatea după-amiezei zări în depărtare cinci pete întunecate ce se profilau pe întinderea pietroasă: tabăra lui Mubarrak-ben-Sad, imohag-ul din „Poporul Lăncii“ care îi condusese pe soldați până la jaima lui. își făcu rugăciunile și se așeză pe o stâncă netedă să admire amurgul, cufundat în gândurile sale negre, căci înțelegea că aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
încovoiate dacă cineva încerca să depășească măsura. De aceea, după ce doi războinici și trei soldați muriseră într-o încăierare, „Fiii Vântului“ preferaseră să ocolească postul militar în drumurile lor, dar acum acel călăreț solitar înainta hotărât, urcase ultima creastă, se profila pe cerul înserării cu straiele în vânt, și se pierdu în cele din urmă printre palmieri, oprindu-se la puțul de la miazănoapte, la o sută de metri de primele barăci. Se lăsă să alunece fără grabă pe povârnișul dunei, străbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înainte de a se lăsa complet noaptea neagră, sosi o santinelă să facă de gardă, țeapăn și cu arma pregătită, la mai puțin de douăzeci de metri de ușă. După o jumătate de oră, ușa se deschise și în cadrul ei se profilă o siluetă înaltă și robustă. Gacel nu avu nevoie să distingă stelele de pe uniformă ca să-l recunoască pe omul care-i ucisese oaspetele. îl văzu stând liniștit câteva momente, respirând adânc aerul nopții și aprinzând o țigară. Lumina chibritului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să să arunce lopeți de nisip peste corpurile lor. în baraca lui, căpitanul Kaleb-el-Fasi sforăia și el ușor, visând, poate, caravana pierdută și bogățiile ei, și dormea atât de adânc, că nu-și dădu seama că o umbră înaltă se profilă pentru o clipă în cadrul ușii, ca să alunece apoi, fără cel mai mic zgomot, până la pat, să lase jos, sprijinită de perete, o pușcă veche și greoaie din vremea când sanusi se răsculaseră contra francezilor și italienilor și să scoată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Abdul. Adormi, încercând să calculeze câte zile de speranță mai aveau și cât mai trebuia să rabde acea tortură; la amiază îl trezi un zumzăit îndepărtat. Deschise ochii și prima imagine pe care o văzu silueta lui Gacel ce se profila la intrarea în cort, în genunchi pe nisip, scrutând cerul. — Avioane, spuse targuí-ul fără să se întoarcă. Se târî lângă el și reuși să distingă o mică avionetă de recunoaștere, ce trasa cercuri la vreo cinci kilometri distanță și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aruncă mucul cu un gest de iritare și o urmă fără grabă. îl văzu odată cu primii zori și crezu că-l înșală vederea, dar pe măsură ce se apropia își dădu seama că era „ceva“, nu știa ce, ceva ce abia se profila pe câmpia netedă ca în palmă. Soarele începu să ardă și înțelese că era timpul să se oprească și să-și ridice cortul înainte ca dromaderul, care șchiopăta încă de la miezul nopții, să se prăvălească, dar curiozitatea fu mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
făcând un efort ca să se calmeze și să nu-și risipească puținele forțe, cu toate că ar fi dorit s-o ia la fugă ca să ajungă cât mai repede. După două sute de metri nu mai avu nici o îndoială: pata albă ce se profila pe alba întindere era cadavrul mumificat și aproape intact, datorită uscăciunii aerului, al unei mari cămile înșeuate. O privi de aproape. Dinții săi mari încremeniseră într-un trist zâmbet al morții, găvanele ochilor erau goale, iar prin câteva găuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aici și să așteptăm... Dacă într-adevăr e mort, putem să plecăm chiar azi. Haide! Asigură arma și grăsanul cel asudat puse jeepul în mișcare și o porni încet, învârtind volanul ca s-o ia direct spre locul unde se profilau cele două corpuri. După trei sute de metri se opri, privi cu atenție prin binoclul, în timp ce caporalul nu-l pierdea din ochi pe cel întins pe jos. — E targuí-ul, fără nici o îndoială. — E mort? — Cu atâtea veșminte pe el, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să-mi vorbești de ea? Dădu din cap. — E așa de tânără! suspină. Ușa se deschise dintr-o dată și sergentul Malik-el-Haideri sări din pat, repezindu-se să-și ia pistolul de pe masă, dar se opri când zări silueta locotenentului Razman profilându-se în lumina orbitoare de afară. Pe jumătate gol cum se afla, făcu un efort să-și mențină aerul marțial, luă poziție de drepți, salutând și ciocnindu-și tocurile cizmelor, ceea ce păru cu adevărat ridicol, cu toate că pe figura locotenentului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nici nu există prin partea asta din Boyne City. Se ascunseseră În magazie și Îi priveau pe cei doi bărbați care stăteau la o masă pe verandă. Luna nu apăruse Încă, așa că era Întuneric, dar siluetele celor doi bărbați se profilau În lumina care venea de pe lacul din spate. Acum nu vorbeau, Își rezemaseră coatele pe masă. Apoi Nick auzi cum cuburile de gheață răscolite se loveau de pereții găleții. — Nu mai e bere, spuse unul dintre bărbați. — Ți-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și rue Conté, care prelungea ideal naosul. Rue Conté dădea În rue Montgolfier, spre stânga, și rue de Turbigo, spre dreapta, cu două baruri În colțuri, Le Week End și La Rotonde, iar drept Înainte o fațadă pe care se profila o inscripție, abia am reușit s-o descifrez, LES CRÉATIONS JACSAM. Periscopul. Nu era prea evident de ce se afla În sala sticlăriei, În loc să fie În aceea a instrumentelor optice, semn că era important ca prospectarea exteriorului să se petreacă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dintr-un petic de pădure mai vechi, parcelă brăzdată de șanțuri și de mușuroaie, într-un loc îndeobște numit peiorativ, de către cetățenii care preferau oricum să-l ocolească, Parcul Câinelui. Cu toată presiunea crescândă a situației extrem de grave, ce se profila amenințătoare, mai ales după evenimentele trepidantei nopți trecute, Iepurele își respecta imperturbabil tabieturile. Acum, acesta tocmai dejuna, mestecând fastidios niște rădăcini firoase de untul-pământului, care atârnau brambura, de la nivelul superior, ramificându-se nestingherite și obraznice, ca niște bărbi murdare de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
La intrarea artiștilor? se alarmează Dan. E... Manu Mircea. Indianu'! Curistu'! Nosferatu'! Caută clienți! îi răspunde Fratele. Cel pomenit de Avocat, zis și Napoleon Bucevski, Spărgătorul de Buci, alias Elton John, reîntruparea lui Bucifal, poponarul oficial al elitelor intelectuale orășenești, profilat diform pe peretele așezământului muzical, pare să nu-i zărească. El e! Rânza lui, de popozaur! Ori e băut, ori a fumat iarbă. Sigur e dropsat! Nu vede, n-aude! se destinde Vierme. Bun! Cum spuneam... Repede, repede, mai repede
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
notez impresiile zilnice, în jurnal. Timp de o săptămână, câte o oră în fiecare seară, am purtat discuții cu substrat terapeutic cu subiectul, după stabilizarea sa organică și depășirea perioadei critice, înregistrând pe reportofon, cu acceptul său, confesiunile făcute. Se profilează, ca și în cazul polițistului, dezvoltarea subsidiară a unui delir imaginativ major, frenitis, bazat pe un repertoriu de inspirație apocaliptică, cu origine obscură, dar mult mai sistematizat, mai bogat, mai colorat și, de ce să n-o spun, mai captivant! Nădăjduiesc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vite sălbăticite. Altfel, însă, liniștea era așa de mare, că din uliță se auzi căscatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopoței a unui cal care-și destindea osteneala. Zidurile rămase în picioare din castelul cel nou se profilau mai negre pe cerul albastru-vînăt al înserării. Grigore privea cu băgare de seamă, ca un cercetător străin, întorcînd capul când încoace, când încolo, fără a zăbovi însă lângă ruine. Deodată din ograda argaților apăru logofătul Leonte Bumbu, speriat, parcă nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în urechi. Mama anunță un nou decont fatidic: ― Atenție! Suprasarcină critică în două minute. Jones o aștepta cuminte în cursivă. Reluă drumul spre navetă, ținând într-o mână aruncătorul de flăcări și în cealaltă cutia lui Jones. O umbră se profilă în urma ei. Urlă de groază. Nu era decât o umbră. În ultimul tronson al coridorului, șovăi, epuizată, neștiind ce să facă. Dar vocea Mamei nu-i dădea pace și nici de ales. ― Atenție! Motoarele vor exploda în nouăzeci de secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ale țării noastre. Pe de altă parte, există o continuitate între „revolta fără motiv” de la Istorie de acum ceva timp și actuala „revoltă creativă” din Piață : chiar dacă „motivul” nu este tradus încă în „scopuri” precise (deși unele încep să se profileze), acțiunea în sine este un soi de learning by doing, de alfabetizare politică a unei generații obligate să devină autodidactă. Căci aceasta este marea ruptură care s-a produs în aceste săptămîni : negarea limbajului politic, nu a unui politician sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
al acestei căutări. Expresia «sesizarea fisurilor ascunse» exprimă bine dezamăgirea, ce rămâne întotdeauna, în ciuda iluziilor triumfătoare ale științei și tehnicii, ca rezultat al conștientizării aspectului lor tragic, strâns unite cu luciditatea intelectuală. În contextul acestei situații morale și cognitive se profilează știința filosofului, sub multe aspecte asemănătoare științei socratice și care dă naștere unui univers cultural orientat spre contestare, înțeles mai ales ca o cultură alternativă, o ignoranță doctă. Acesta este al treilea nivel al atenției critice de care se vorbea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
înapoi spre condiția originară, trebuie să avem statura bătrânului luptător despre care vorbește Kierkegaard în introducerea la Frică și cutremurare, dar și forța sufletească la care făcea referință Husserl în conferința ținută la Viena, în 1935, în fața tragediei care se profila deasupra Germaniei și a Europei: Pericolul cel mai mare care amenință Europa este oboseala». Dacă ne vom abandona ei nu vom mai putea să ne opunem «flăcării distrugătoare a incredulității». Din acest motiv am vorbit de «lupta pentru sens», expresie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
rupturii solitudinii, coboară adânc într-o dimensiune existențială, atunci întreg cadrul reflecției sociologice este animat de problematici și instanțe ce trec dincolo de descrierea faptelor și de cercetarea normelor comportamentale. Sub «terenul neted» al cunoștințelor sociologice reapar «fisurile», și totodată, se profilează piscurile cele mai înalte. Nostalgia Absentului Am ajuns, ajutați de formele de socialitate considerate până la limita absorbirii individului în tensiunea comunitară, la o arie a experienței, foarte particulară, și anume experiența religioasă. Ea prezintă în cadrul sensibilității și culturii contemporane o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de activitate politică și a rolului acesteia. Ceea ce rămâne constant este implicarea filosofului în acțiunile politice și în această implicare se evidențiază câteva caracteristici ce rămân constante, în ciuda variațiilor pozițiilor speculative, ale reglementărilor juridice, circumstanțelor și instituțiilor istorice. Putem să profilăm aceste două note caracteristice în două moduri. Primul, se referă la experiența filosofului, la condițiile subiective în care se realizează o astfel de experiență. Al doilea, este cel care se concentrează pe chestiunea în sine, pe relevanța ei obiectivă. Realizarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nici printr-o identificare și implicare completă a filosofului cu exercițiul puterii, ci printr-o intervenție precisă, nicidecum superficială, în unele situații concrete care cer înțelegeri și lămuriri specifice, fără ca totuși să rămână subordonat lor. Nu este greu să-i profilăm trăsăturile unei astfel de poziții, să-i definim structura, dar este foarte greu să-i fixăm norme specifice sau o tipologie de comportamente de referință. Cu cât ne îndepărtăm mai mult de scheme, cu atât mai mult ne expunem riscurilor
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
noastre, am putea spune că pe fundal rămâne paradigmatică realizarea ideală a unei filosofii ca știință riguroasă; pe un al doilea plan se situează conștiința clară a dificultăților inerente logicii unei astfel de filosofii ca știință; în prim plan se profilează discursul semantic al lui «homo viator». Referința la Kolakowski ne dă și posibilitatea de a preciza angajamentul etic-cultural al filosofului și, în fond, atitudinea lui etico-politică. Pentru Kolakowski este necesar ca să rămână pe scena istoriei mărturisitori ai absolutului epistemologic, cercetători
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
îmi e oarecum diferit de cel dinainte; îl stăpânesc totuși. Mi se trezesc mai întîi câteva amintiri fulgurante, cred că de pe la vârsta de doi sau trei ani. Văd, la un colț de uliță de mahala, trei bărbați în cămăși albe, profilați pe cerul roșu ca flacăra, fumând și discutând liniștit. Departe, zidurile uriașe, de cărămidă roșie, cu geamuri negre de funingine, ale unor ateliere părăsite încă de pe atunci. Era pe undeva pe lângă unde locuiam pe acolo, și văd niște șine de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]