1,482 matches
-
mică. Piața publică și piața privată În cartierul Goutte d'Or, intervenția publică a ameliorat un habitat degradat, reabilitat sau înlocuit prin locuințe sociale, și a condus la o diminuare a densităților rezidențiale. În jurul Bastille, cucerirea unei părți a Parisului proletar, acela al zilelor revoluționare și al baricadelor, de către o populație tînără cu studii s-a desfășurat potrivit legilor pieței imobiliare. Recucerirea fostului Marais aristocratic de către noile pături sociale înstărite este un caz intermediar. Intervenția publică, prin medierea planului de salvgardare
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
prin dispunerea în arc de cerc a arondismentelor trecute în tabăra stîngii. Această creștere tinde să se amplifice, extinzîndu-și influența asupra unui centru care a trecut adesea de la o orientare la alta, precum Marais (arondismentul 4), rînd pe rînd aristocratic, proletar, apoi neo-burghez. Rămînînd, pe bună dreptate, minoritară ca număr de voturi, se poate spune că, într-un fel, stînga și-a obținut victoria din lipsă de probe. Însă geografia electorală regăsește liniile de fractură socială și politică care situau în
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
comentez, dorința este oricum să mai văd ceva, în lipsa altor distracții. Mergem cu un tramvai, câteva stații, până în cartierele mărginașe ale orașului, apoi pedestru, câteva cvartale, până la stadion. Călăuza noastră de la comitetul organizatoric local îmi spune pe drum că mișcarea proletară din bazinul Ruhr s-a mai potolit. Acum sindicatele sunt cuminți, pentru că nivelul de viață a crescut. Oftez cu ușurare: Yours words really enjoyed me. Omul - un ins robust, în costum sportiv - nu știe cum să o ia și-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost sovietic, sunt rugat să traduc în rusă speech-ul lui Andrei Bodiu: prietenul de la Brașov mă privește atent, așteptând răbdător să transmit asistenței înțelesul a ceea ce spune. Vedeta întâlnirii este însă Borissov, care are un fel mai direct, mai proletar de a intra în temă și, glumește mereu, înveselind asistența. Apoi, subit, trece la lucruri mai serioase și condamnă, pe un ton aspru, plăgile regiunii Kaliningrad, în privința cărora a avut grijă să se informeze: traficul de droguri, criminalitatea și SIDA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
colaborat, în afara lui Alceu Urechia (care mai semna Ortens, Aur și Iodoform), Cincinat Pavelescu, I.G. Ionescu-Quintus, D. Stăncescu și Al. Antemireanu. Cu parodiile Ab irato. Sonet parnasian, retipărit imediat în „Epoca literară” din 6 mai, și Din carnetul unui poet proletar... (semnată Luca) este prezent I.L. Caragiale, bun prieten al lui Alceu Urechia. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287891_a_289220]
-
alde d-ăștia ca dom' Scufiță al nostru, și p-ormă îți saltă parnosu' dân buzunar, dă zici că ce-i aia. Știe ăia ce-i munca? Știe pă dracu' să-i pieptăne!", mârâie Cateluța cuprinsă de o sfântă mânie proletară. Își revine însă, reîntorcându-se la termos. Îl cercetează, aruncându-și ochii în interiorul lui. Iar oftează. De data asta parcă mai cu amărăciune. Întreabă retoric: "Știi tu, bă, Vijulie, ce era în termosu' ăsta?". Bărbatul își suge un picuț gingiile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
jumătate de pagină ca să vadă toată lumea: „Fostul comunist Ion Iliescu, a luat hrana de la gura unui emigrant african!” în care se înfiera, na, că eram să zic, precum în Scânteia Lui Octavian Paler și Silviu Brucan, cu adâncă mânie proletară, faptul că și în zilele noastre, comuniștii iau cu nerușinare hrana de la gura unor nenorociți, cum a fost cazul acesta, în care unui sărman emigrant african, i s-a luat cu silnicie hrana de la gură. Rușine să-ți fie Iliescule
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
agrară și, sub pseudonimul Petre Mircescu, Reforma agrară, Pe două fronturi), Dumitru Drăghicescu (Asupra marxismului), I. Sion (Socialismul în România), N. D. Cocea. Preocupările redacției se grupează în jurul unor probleme de natură socială și politică, precum caracterul revoluționar al revendicărilor proletare, lupta de clasă, campania pentru votul universal, critica ideilor burgheze. Prin preluarea unor texte de Paul Lafargue, Gustav Auerbach, Otto Bauer, Gustav Eckstein din revistele „Die Neue Zeit”, „Le Socialisme”, „Der Sozialdemocrat”, „The Industrial Union Bulletin” și chiar din „România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290566_a_291895]
-
definitiv condamnat”); în schimb, sunt lăudați N.G. Vasilievskij și Th. I. Uspenskij. Ar mai fi de adăugat și recenzia realizată de A. Sacerdoțeanu în Revista Arhivelor (1946-1947) lucrării sovietice extrem de politizate Istoria războiului civil din URSS, vol. II, Marea revoluție proletară (octombrie-noiembrie 1917), Editura PCR, 1947, 867 p.. Cunoscutul director al Arhivelor Statului nu uita să amintească astfel că din comitetul de redacție a făcut parte „marele Stalin” și că la scrierea lucrării s-a folosit „pana talentată a lui Gorki
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Iași se pun în disponibilitate pe data de 3 ianuarie 1948 pentru faptul că nu au depus jurământul de credință către RPR (Monitorul Oficial, 11 noiembrie 1948, p. 5040). Teroarea comunistă se întindea și-n exterior, brațul lung al justiției proletare/Securității era pregătit să anihileze orice rezistență la comunizare, atât internă, cât și externă. Istoricii „rezistenți”, îndeosebi cei rămași în interior și închiși, urmăriți, persecutați, o vor resimți din plin. 4. Concluzii După cum am putut vedea, istoricii, intelectualii în genere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a guvernului sovietic „corespunde întru totul intereselor întăririi relațiilor de prietenie între țările socialiste, pe baza respectării principiilor leniniste ale egalității în drepturi, respectării intereselor tuturor popoarelor, neamestecului reciproc în treburile interne”. Aceste principii erau valabile însă în condițiile „internaționalismului proletar”, ceea ce însemna că ajutorul oferit unui regim comunist viza în primul rând „asigurarea independenței și securității lui împotriva atentatelor din partea forțelor imperialiste agresive”, după cum arăta exemplul ungar. Comunicatul dat publicității la finalul reuniunii exprima „convingerea fermă că toate statele socialiste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
muncitorești în staliniste și nestaliniste. Raportul menționa că în Pravda au fost combătute articolele cu tendințe revizioniste din presa iugoslavă și poloneză și s-a evidențiat unitatea indestructibilă a lagărului socialist, întrajutorarea crescândă între țările lagărului, bazată pe principiul internaționalismului proletar, pe respect reciproc și neamestec în treburile interne. în privința relațiilor sovieto-chineze, în raport se arăta că „s-a subliniat din nou forța uriașă pe care o reprezintă alianța dintre URSS și R.P. Chineză; prietenia indestructibilă dintre aceste două mari puteri
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dezvoltării fiecăreia dintre ele și al lagărului socialist în ansamblu” (s.n.). Așa cum era de așteptat, sprijinul cel mai important venea din partea URSS, de la care și România primise și primea în continuare un „ajutor uriaș”. Lozinca „sprijinului frățesc”, sub masca internaționalismului proletar, putea ascunde și intervenția militară externă, atunci când „interesul comun” o cerea. Dacă modalitatea aleasă de sovietici pentru rezolvarea crizei ungare din toamna lui 1956 a fost convenabilă autorităților de la București, lucrurile se vor schimba din momentul în care relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
îmbinarea intereselor naționale și a intereselor internaționale, să alimenteze stările de spirit șovine, exagerarea elementelor particulare și negarea trăsăturilor fundamentale comune în lupta pentru socialism. Comunismul național nu are nimic comun cu marxismul, n-are nimic comun nici cu internaționalismul proletar, nici cu interesele naționale reale ale popoarelor. în esență este vorba de revizionism îmbibat cu naționalism burghez”. Nu trebuie să facem însă confuzie între retorică și activitatea practică. Așa cum putem constata astăzi din dosarele declasificate din arhiva fostului partid comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ideea divizării liderilor de partid în „staliniști” și „nestaliniști” (considerată o formă de amestec în treburile interne), identificarea lagărului socialist cu un bloc militaro-politic, reducând relațiile dintre statele socialiste „la simple reguli ale coexistenței pașnice” și scoțând din calcul internaționalismul proletar. Mai presus de toate erau acuzate încercările de a pune sub semnul întrebării unitatea lagărului socialist în frunte cu URSS, necesitatea și rolul acestuia. Potrivit cercetătorului britanic Maurice Pearton, iugoslavii au reacționat cu înțelegere la aceste luări de poziție, considerate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dintre țările socialiste și unitatea în cadrul lagărului socialist. Bodnăraș sublinia că „poporul nostru consideră drept sarcina sa primordială întărirea continuă a unității și solidarității țărilor socialiste pe baza principiilor egalității în drepturi, respectării independenței și ale ajutorului reciproc”. Principiul internaționalismului proletar era considerat în continuare prioritar. Ca o consecință a noilor relații dintre țările socialiste, se menționa faptul că relațiile româno-sovietice erau „bazate pe deplina egalitate în drepturi și avantaj reciproc”. Un element aparte îl constituia „sprijinul URSS” în refacerea economică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
organizarea de întruniri periodice ale tuturor partidelor comuniste, cu înființarea unui „organ de coordonare” a activității partidelor comuniste și muncitorești și pentru o „revistă ideologică sau informativă cu caracter internațional”. La baza relațiilor dintre partide urmau să stea principiile internaționalismului proletar, îmbinând „unitatea strânsă, colaborarea și lupta comună a tuturor partidelor muncitorești revoluționare” cu „independența politică și organizatorică, cu suveranitatea fiecărui partid, cu neamestecul unuia în treburile interne ale altuia”. Și la această conferință, discursul lui Mao Tze-dun a produs senzație
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lucrează ca muncitori calificați, nu mai au mâinile mânjite de ulei, lucrează la mașini perfecționate, se respectă programele de opt ore, pleacă în vacanță peste mări și țări; nu se mai poate vorbi azi de clasă muncitoare sau de mentalitate proletară. Dar în anii ’60 ideologia și propaganda de stânga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-și ziceau progresiste, o critică a comunismului era prost văzută, ba chiar o dovadă de primitivism. Se cunoaște reacția lui Jean-Paul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
drept „acest Georges Ohnet al umanitarismului”) sunt ironic taxate ca implicit vulgare. Tehnica este aceea a citatului manipulat, idiosincrazia autorului (și respectiv a revistei, câtă vreme articolul face deschiderea, pe prima pagină, a numărului și a seriei) față de scrierile „umanitariste”, „proletare”, dând seamă în primul rând de o propensiune către elitism literar, în termeni partizani însă, ținând de tematică, nu de calitatea artistică a textului comentat, iar în al doilea rând făcându-se ecoul spiritului unei epoci în care obsesia „bolșevismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
cât și-n ceea ce privește returnarea Tezaurului. În ianuarie 1918, deja Lenin, după arestarea ministrului român la Petrograd, a anunțat, totodată, și sechestrarea Tezaurului românesc trimis la Moscova în 1916-1917, cu precizarea că nu va fi returnat decât unei Românii proletare: "Puterea sovietică ia asupra sa responsabilitatea pentru păstrarea acestui Tezaur și pentru cedarea lui în mâinile poporului muncitor."209 Ca și vechea "onoare" a țarilor, și ceea bolșevică va dicta însă că Tezaurul devine o jignire ca să mai revină României
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Cu unii dintre ei nu s-a reușit (Maurer, Bodnăraș, Niculescu-Mizil), alții au rămas în adormire. Spre a-și atinge scopul, Brejnev a încercat să resuscite memoria pozitivă a lui Gheorghiu-Dej, "maculată", după moartea lui, de Ceaușescu din pricină că apărase "internaționalismul proletar". S-a discutat chiar, în Biroul Politic moscovit, despre ridicarea unei statui a lui Gheorghiu-Dej, la Moscova. S-au mulțumit, în cele din urmă, cu redifuzarea cuvântărilor prosovietice rostite de Gheorghiu-Dej, cele de dinainte de 1963. Recrutările erau făcute la vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
alterare ocazională a unui principiu recunoscut oficial, ci o respingere totală a fundamentelor sistemului. La sfîrșitul secolului al XIX-lea, doctrina lui Marx a sfîrșit prin a învinge celelalte teorii socialiste. Aceasta prevede distrugerea societății capitaliste și instaurarea unei puetri proletare care își va exercita dictatura pînă în momentul în momentul în care orice urmă a ordinii burgheze va dispare și va fi posibilă construirea unei "societăți fără clase sociale". Socialiștii își pun mari speranțe în conflictul care se de-clanșează în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Troțki în Literatură și Revoluție trebuie să acorde artistului o totală independență, cu condiția ca acesta să nu fie împotriva revoluției." Și chiar dacă conducătorii bolșevici se simt mai apropiați de grupul Prolet Kult, care propovăduiește adoptarea unui model cultural autentic "proletar", decît de Frontul de Stînga al Artei ai cărui reprezentanți principali pictorul Kandinsky care se va exila mai tîrziu în Occident, dar mai ales poetul Maiakovski cel care se va sinucide în 1930 pentru a scăpa de hărțuirile și deziluziile
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de Nagy și de echipa sa nu pot fi decît "contrarevoluționare", dictate de nostalgicii "fascismului", consecință a unui complot pus la cale de "imperialiști". Teoria ireversibilității "cuceririlor socialismului" interzice orice altă interpretare a insurecției ungare. Astfel "apărarea revoluției" și "solidaritatea proletară" constituie pentru țările Pactului de la Varșovia o datorie care le obligă să împiedice actul "reacționar", argumente ideologice la care pentru sovietici se adaugă și necesitatea împiedicării proiectului de neutralitate a unei țări care se află în centrul dispozitivului lor strategic
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
fost cea mai puternic afectată de această amploare a acțiunilor directe fiind supusă, în perioada dintre mijlocul anilor 70 și mijlocul anilor 80, ofensivei susținute a "Brigăzilor Roșii" și a altor mici grupări de extremă stînga ("Prima Linea", Centrele Armate Proletare etc.) sau de extremă dreapta (CentreleArmate Revoluționare). Evenimentele cele mai dramatice au fost atentatele din gara din Bologna în 1980, ai căror autori aparțineau dreptei neofasciste și lunga sechestrare de către Brigăzile Roșii a fostului prim ministru democrat-creștin Aldo Moro, reprezentant
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]