1,071 matches
-
în planul expresiei are mai ales dependența față de nume. Când atributul circumstanțial are dezvoltare infrapropozițională, dependența nominală se manifestă în planul expresiei prin flexiune, orientată de principiul acordului; termenul atribut circumstanțial se acordă în gen și număr cu regentul substantival (pronominal): „El! luptătorul pentru libertate, să ajungă la bătrânețe subdirector a ce? a unui stabiliment oficial de robie - pușcăria locală!” (I.L. Caragiale, III, 203), „Din Vasilescu și Marmoroșblanc, amețiți după cât se pare de berea băută, (...) nu erau atenți la povestirea lui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca să mă uit la tine lucrând, mai mult în aer decât în materie, umblând cu mâna pe deasupra cutiilor tale mici.” (T. Arghezi), „Lui nu-i tihnea țigara decât fumată singur.” (CezarPetrescu) Dintre cei doi regenți ai complementului predicativ, termenul nominal (pronominal) poate rămâne neexprimat, fără consecințe asupra autonomiei (integrității semantice și sintactice) a enunțului, dacă ar fi expresia sintactică a funcției de subiect gramatical: „De umblat umblu ca fiecare Când vinovat pe coperișele iadului Când fără păcat pe muntele cu crini
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonomiei (integrității semantice și sintactice) a enunțului, dacă ar fi expresia sintactică a funcției de subiect gramatical: „De umblat umblu ca fiecare Când vinovat pe coperișele iadului Când fără păcat pe muntele cu crini.” (L. Blaga, 105) Când regentul nominal (pronominal) ar fi, însă, complement direct, absența lui ar avea implicații asupra integrității structurale și semantice a enunțului sau numai asupra naturii funcționale a termenului. Absența regentului nominal (pronominal) determină destructurarea enunțului, când complementul predicativ are dezvoltarea infrapropozițională: „Am văzutș-oț roșie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fără păcat pe muntele cu crini.” (L. Blaga, 105) Când regentul nominal (pronominal) ar fi, însă, complement direct, absența lui ar avea implicații asupra integrității structurale și semantice a enunțului sau numai asupra naturii funcționale a termenului. Absența regentului nominal (pronominal) determină destructurarea enunțului, când complementul predicativ are dezvoltarea infrapropozițională: „Am văzutș-oț roșie, sfioasă, tulburată.” (M. Eminescu, P.L., 90) Când are dezvoltare propozițională, în absența regentului nominal (pronominal)-complement direct, termenul subordonat nu mai realizează funcția de complement predicativ ci este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantice a enunțului sau numai asupra naturii funcționale a termenului. Absența regentului nominal (pronominal) determină destructurarea enunțului, când complementul predicativ are dezvoltarea infrapropozițională: „Am văzutș-oț roșie, sfioasă, tulburată.” (M. Eminescu, P.L., 90) Când are dezvoltare propozițională, în absența regentului nominal (pronominal)-complement direct, termenul subordonat nu mai realizează funcția de complement predicativ ci este complement direct. „Parcă-$l$$ văd $pe astronomul cu al negurii repaos$$/Cum ușor ca din cutie scoate lumile din haos.” (M. Eminescu, I, 140) Constituent sintactic necesar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de acord și, mai rar, de recțiune. Când se realizează prin nume (pronume) sau prin participiu (în structuri simple, multiple infrapropoziționale sau analitice), complementul predicativ (mai ales nominal, dar și verbal) se acordă în gen și număr cu regentul nominal (pronominal): „Baba, de venin, se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă și mare până-n nori.” (M.Eminescu, P.L., 8), „Am văzut-o devenind brusc palidă.” (O. Paler, Viața..., 161) Când complementul predicativ nominal are structură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cum în sfânta zi de Duminica mare mă trezii stăpânul în regulă al unei iepe mici și slabe...” (C. Hogaș, 144) Când se realizează prin adjectiv, poziția postverbală, coordonată cu desfășurarea flexiunii sale în baza acordului cu un termen nominal (pronominal) (subiect sau complement), se constituie în marcă distinctivă a complementului predicativ. Adesea, însă, adjectivul ocupă o poziție în imediata vecinătate a substantivului, asemeni atributului. Cu funcția de complement predicativ, adjectivul nu preia articolul hotărât de la substantivul pe care îl precede
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care îi urmează modelul) situează apoziția între variantele de realizare a atributului, substantival mai ales: „Apoziția este atributul substantival pus în cazul nominativ, indiferent de cazul termenului determinat, sau acordat în caz cu acesta.” (vol.II, p.128), dar și pronominal: „Apoziția pronominală are de obicei valoare de precizare.” (p.135). În același mod, la nivelul frazei, apoziția este înscrisă între atributive: „În cadrul propoziției atributive se distinge propoziția apozitivă, care corespunde unei apoziții, având ca și aceasta o situație aparte față de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
urmează modelul) situează apoziția între variantele de realizare a atributului, substantival mai ales: „Apoziția este atributul substantival pus în cazul nominativ, indiferent de cazul termenului determinat, sau acordat în caz cu acesta.” (vol.II, p.128), dar și pronominal: „Apoziția pronominală are de obicei valoare de precizare.” (p.135). În același mod, la nivelul frazei, apoziția este înscrisă între atributive: „În cadrul propoziției atributive se distinge propoziția apozitivă, care corespunde unei apoziții, având ca și aceasta o situație aparte față de atributiva propriu-zisă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
istoric, Nicolae Bălcescu, schiță mai întâi, la 1845, această interesantă biografie.” (Al.Odobescu, 126) • adjectiv: „În ceea ce e esențial, fundamental în viață, vremea este inamica noastră cea mare.” (G. Ibrăileanu, Adela, 167) • pronume (termenul-bază se poate realiza și prin adjective pronominale): „Ne ținem după ei, după ai noștri”. (M. Eliade, 389), „Aceasta îl supără în fond pe tânăr, că lucrurile nu erau ele însele, ci orice altceva.” (C. Noica, Povestiri, 120), „Ceea ce unora li s-ar părea de o grotescă absurditate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de vară (...) îl va regăsi pe el, pe ursitul ei, poetul, pe Adrian?” (M. Eliade, 502) Dacă se realizează substantival, termenul secund al relației de apoziție se situează uneori în cazul genitiv, deși termenul-bază, exprimat printr-un adjectiv, calificativ sau pronominal, stă în nominativ sau acuzativ: „Partidul nostru, al liberalilor, s-a hotărât să sfârșească cu hoția, să întroneze cinstea și libertatea.” (E. Barbu, 401), „Și omul a făcut o mare descoperire, a îndoielii și a întrebării.” (T. Arghezi, IX, 87
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Orientarea argumentativă (ORarg) a enunțurilor / 140 5. Micro-acte de discurs / 143 Capitolul 4. Tipuri de legări ale unitățior textuale de bază / 153 1. Construirea textuală a referinței (legări semantice 1) / 154 1.1. Coreferință și anafore / 154 1.2. Anafore pronominale / 158 1.3. Anafore definite / 163 1.4. Anafore demonstrative / 167 1.5. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <2> / 173 2. Izotopia discursului (legări semantice 2) / 175 2.1. Cotopie, poliizotopie, heterotopie / 175 2.2. "Le Gymnaste" [Gimnastul] de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
tipuri de progresie tematică de bază, care se combină întotdeauna în texte: • a. Progresie cu temă constantă. Dacă descrierea împarte adesea o hipertemă în sub-teme, secvențele narative adoptă un dispozitiv mai simplu, în care aceeași T este reluată sub formă pronominală, de exemplu, adăugînd diferite R succesive. Am văzut aceasta în rescrierea lui P2 în trei versuri, citate mai sus: Schema 5 • b. Progresie cu tematizare liniară: rema primei fraze devine tema celei de a doua a cărei remă furnizează, la
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
spunem așa, sau mai bine spus, nu găsesc cuvîntul), non-coincidența cuvintelor cu ele înseși (în sens etimologic, în ambele sensuri ale termenului) sau non-coincidența interlocutivă (dați-mi expresia, cum obișnuiești tu să spui). • Indicii de persoane: de la pronume și adjective pronominale posesive mărci ale persoanei (cartea mea/ta/sa/noastră/ voastră), de la invocarea unei ființe absente sau a unui lucru (ultimul vers din poemul de Baudelaire T18, citat mai jos), pînă la numele de calitate (trădător, trădătorul ăla de X, zăpăcitul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
auto) care trimite la cabrioletul introdus în titlu și la începutul articolului se explică prin aceea că prezența unui șofer și a unei pasagere este inferabilă pe baza cunoștințelor lexicale. În acest caz vorbim de anaforă asociativă. 1.2. Anafore pronominale 3 Elementele subliniate din T4 (litere majuscule și cu bold) ne permit să observăm modul în care continuitatea referențială a desemnării victimei (Afișorul Ahile) este garantată prin aceeași anaforă pronominală fidelă în îl. T4 Trîntindu-l la pămînt pe AFIȘORUL AHILE
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
În acest caz vorbim de anaforă asociativă. 1.2. Anafore pronominale 3 Elementele subliniate din T4 (litere majuscule și cu bold) ne permit să observăm modul în care continuitatea referențială a desemnării victimei (Afișorul Ahile) este garantată prin aceeași anaforă pronominală fidelă în îl. T4 Trîntindu-l la pămînt pe AFIȘORUL AHILE, ei ÎL tîrîră de-a lungul întregii pasarele din Alfortville, apoi ÎL azvîrliră. În schimb, pronumele ei, lipsit de referent textual, trebuie reconstruit prin inferență pe baza cunoștințelor enciclopedice privitoare
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
referențială este asigurată prin diviziunea explicită a unei hiperteme trei tineri în două grupuri anaforice: unul, victima, care primește un nume propriu (Janinetti) reluat la sfîrșit prin pronumele îl; ceilalți doi, desemnați deasemeni prin pronumele ei, rămîn anonimi 4. Anafora pronominală poate fi eventual ușor imprecisă, ca în acest anunț al unui articol care va urma, aflat pe prima pagină a unui cotidian: T26 VOCEA MARIEI CALLAS A TĂCUT ACUM DOUĂZECI DE ANI [Ea] era adorată sau detestată. Tehniciană desăvîrșită, tragediană
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mit al artei vocale). Rolul pe care-l joacă determinanții posesivi în continuitatea referențială este adeseori neglijat 6. În T26, sintagmele nominale Fragilitatea EI sau în T5 mama LUI, păturica și ursulețul LUI sînt atașate anaforic de mica victimă. Anafora pronominală este, prin definiție, fidelă, căci ea nu indică în general nici o nouă proprietate a obiectului. Totuși, reluînd un substantiv propriu sau un prenume precum Gabi, pronumele el sau ea precizează sexul persoanei sau personajului. M.-E. Conte a mers și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
specifice, care nu privesc referenții ca atare, ci sentimentele, pasiunile, atitudinile psihologice și axiologice ale subiectului vorbitor cu privire la un referent" (1990: 223). M.-E. Conte ia ca exemplu un pasaj în stil indirect liber din Madame Bovary, în care anafora pronominală își pierde "fidelitatea" pentru a semnala punctul de vedere al personajului asupra obiectului discursului său: T27 Elle est fort gentille! se disait-il; elle est fort gentille, cette femme de médecin! De belles dents, des yeux noirs, le pied coquet, et
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ar fi cuvenit de fapt să existe. Și totuși [Ø] se afla acolo, cu o naturalețe cum nu se poate mai minunată. (Ed. cit., pp 49-50) După cele patru anafore demonstrative, odată ce parfumul excepțional a fost identificat ca atare, anafora pronominală apare din nou, dar ea trimite la un obiect de discurs al cărui caracter cu totul aparte tocmai a fost descris. Anafora demostrativă semnalează, desigur identificarea, punerea în raport cu un segment introdus mai înainte în memorie, dar procedează printr-o reclasificare
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
prezența explicită. Alegerea se explică prin folosirea unui prezent al narațiunii care face ca evenimentele să fie imediat perceptibile (efect de ipotipoză din retorica antică). Demonstrativul contribuie la atragerea privirii cititorului asupra referentului, și astfel deicticul acest devine acceptabil. Anaforele pronominale (el, lui) și anafora definită prin hiperonim (bărbatul) sînt în schimb reluări absolut clasice. Relația de la un termen hiperonim sau supraordonat (bărbatul) la un termen hiponim (francezul/acest francez) funcționează într-un sens absolut canonic. Am accepta mult mai greu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
simtă lipsa pîinii pe care [Ø] au semănat-o. (Trad. Aurel Tita) În segmentele A și B, suita de [Ø] = ele se află în întregime sub incidența referențială a lexemului "animale", introdus chiar de la început ca obiect al discursului. Anafora pronominală menține referința animală, obiect evidențiat inițial. Totuși, în B, la sfîrșitul fiecăruia din primii trei membri, apare o proprietate umană, prezentată ca o aparență înainte de a fi confirmată într-un enunț care modifică referentul și repune în chestiune punctul de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dacă nu împiedicată, cel puțin întîrziată și bruiată. Deci, prin menținerea celor doi referenți în memorie, acești "oameni" rămîn parțial "animale", așa cum habitatul și hrana lor tind să o arate. Trebuie să așteptăm sintagma "pe ceilalți oameni" (D) pentru ca anafora pronominală să se ancoreze definitiv în lexemul "oameni" 13. Referințe și lecturi recomandate - Marie-José (REICHLER) BÉGUELIN: "Anaphore, cataphore et mémoire discursive", Pratiques 57, Metz, 1988: 15-43. - "L'usage des SN démonstratifs dans les Fables de La Fontaine", Langue française 120, Paris, Larousse
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
e4b] trimite clar la fiul căutat. Identitatea referentului este încă nesigură, așa cum indică verbul modal "a avea senzația". Continuarea din [e5a] nu se pronunță asupra acestei identități vagi: fraza începe cu hiperonimul "Omul" și continuă cu o serie de reluări pronominale neutre în "el" (prezent în desinența verbelor din [e5b, e6a, e7a, e8a, e9b]). Referința înglobează astfel două personaje potențiale în acest "el": fiul devenit bărbat și indianul considerat ca un om. Abia în [e9c] și [10c] identitatea este definitiv revelată
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ca "posesori", cu substantivele "statice" (calul meu, patul vostru), sau ca agenți, cu substantive provenite din verbe, care desemnează un proces (sosirea mea, plecarea ta, interpretate ca eu sosesc sau tu pleci). Pronumele posesive, la rândul lor, asociază o reluare pronominală unei relații de tipul meu / tău / nostru / vostru + Substantiv: al tău, este fie "Substantivul care îți aparține", fie "acțiunea pe care o faci". Deși acest ansamblu de pronume conține deictice de persoană (al meu, de exemplu, conține un eu), ele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]