1,930 matches
-
bine-rău. Cum se determină, întreabă Judt, când trebuie să aibă loc intervenția noastră? Cine e „noi” care trebuie să intervină? E legitim războiul preventiv? Spre deosebire de soluțiile belicoase, democrația depinde fundamental de bună-credință și de încredere. Ficțiunea comunității internaționale i-a propulsat și i-a făcut populari pe americani. Această ficțiune a funcționat bine pentru ei. Trebuie să fii Dick Cheney ca să nu vezi asta. Devenim a self-sufficient, gated community (o comunitate autosuficientă și închisă). Autoritățile noastre închid în disperare centre culturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
consta, prin urmare, în progresul neîncetat în direcția convenită. Dacă, în această optică, securitatea este de neimaginat fără o cooperare constantă și în continuă ascensiune a tuturor actorilor implicați, cooperarea decuplată de obiectivul fundamental pe care are menirea să-l propulseze devine la rândul ei fără sens. Pentru ca binomul "securitate-cooperare" să producă efectele scontate, este imperios necesară statornicirea încrederii între parteneri. Chestiunea întăririi încrederii (confidence building) trebuie văzută, așadar, ca un factor de dezvoltare și aprofundare a cooperării și, în egală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
rob“ sau „se bucura de fiecare rând scris cu chinuri“, ridic din umeri: „Ei, și? Cine l-a pus? L-a obligat, l-a silit cineva să-și asume astfel de chin?“. Calvarul creației, al creatorului este un fals mit. Propulsat ori de leneși, ori de nevolnici. Creația - câtă este - o percep ca pe o bucurie. Și ca pe o datorie, în alt plan. Un fel de curiozitate amestecată cu plictiseală. Dumnezeu - prototip într-un fel al Creatorului - a creat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vremuri. Altele, și mai multe, par false, forțate, cele datorate unor autori care încearcă să „reconstituie“ acei ani și, mai ales, să judece acea vreme. Ghicești în acest fel de scrieri tonul fals, găunos al vechilor deprinderi propagandistice. Al minciunii propulsate prin lozinci, locuri comune și nesfârșite repetiții. Cei care au trăit și pot spune cum a fost sunt din ce în ce mai puțini. Cei care nu cunosc, dar judecă sunt din ce în ce mai mulți, mai fără de trecut și îmbuibați cu locuri comune. Rămâne, autentică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
minciuna propagandistică, programată și cultivarea mitului unui conducător atoateputernic, binecuvântare pentru un popor amărât și o nație mereu amenințată grozav din toate părțile. Întru salvarea bieților oropsiți, venea mereu eroul providențial, adus de Dumnezeul nației cu avionul (Carol II) sau propulsat în nesfârșite șuturi în fund pe drumul greu al ilegaliștilor (Ceaușescu). Mai de curând, după găurirea drapelului, ne-am procopsit cu trei îndrumători, unul mai providențial decât altul, rând pe rând. Alți câțiva, cu mânecile suflecate a strămoșească râvnă patriotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unei furtuni care se Îndepărtează. N-am simțit nici o durere. Impactul Împușcăturii Îmi străbătu coastele. Mai Întîi a fost o vîlvătaie orbitoare, ca și cum o bară de metal m-ar fi izbit cu o furie de nedescris și m-ar fi propulsat În gol vreo cîțiva metri, doborîndu-mă În cele din urmă la pămînt. N-am simțit căzătura, cu toate că mi s-a părut că pereții convergeau, iar acoperișul cobora cu toată viteza, parcă dornic să mă strivească. O mînă m-a susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pai cu dungi roșii. Penelope nu primi nimic. Hai, să bem ceva Înainte de plecare, am spus și i-am Întins sticla. —Bette, mie mi-a ajuns, Înțelegi? Dar cred că tu ar trebui să rămâi și... —AVERY! țipă Elisa brusc, propulsându-și silueta emaciată de pe canapea În brațele unui tip Înalt și blond, care purta o cămașă roz, de figurant. Atât eu, cât și Penelope, ne-am Întors În același timp și l-am văzut pe logodnicul ei Îmbrățisându-mi colega de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
deosebit de solicitante, care, dacă e să spun adevărul, erau probabil toate“. Ultima frază a acestui scurt paragraf sugera că Îl urmărisem agresiv pe Philip din momentul În care-l cunoscusem, ca să devin și eu un nume cunoscut și să-mi propulsez cariera. Prima mea reacție a fost, firește, să pun mâna pe Abby și s-o supun la o moarte În urma unor torturi imaginative, dar era greu să mă gândesc la represalii, pentru că aveam dificultăți de respirație. Am horcăit destul de dramatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din centrul L.A.-ului. O lună mai târziu era instructor de trageri la Academia de Poliție. A învățat-o pe fata comandantului Steckel să tragă cu o pușcă de calibrul 22 și să călărească un cal, iar asta l-a propulsat la gradul de sergent. Au urmat stagii la Fraude și Înșelătorii, Jafuri și marea pleașcă - Narcoticele. Munca la Narco avea un etos nescris: arestai cele mai josnice forme de umanitate, te băgai în rahat până peste cap, dar primeai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
căută alt unghi. Picioarele lui Mal, apoi poalele hainei lui îl împiedicau să tragă. Se ridică anevoie în picioare și o luă la fugă. Îl văzu pe Coleman apucând pistolul de jos și țintind. Una, două, trei împușcături - Mal fu propulsat în sus și se roti în aer, cu fața spulberată. Cadavrul lui se prăbuși în fața lui Buzz. Polițistul se repezi direct la Coleman, care îi rânji din dosul colților însângerați și ridică pistolul. Buzz trase primul, golindu-și încărcătorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vremurile ce s-au scurs, prin care încercăm să privim cu ochii minții înapoi, spre începuturile existenței noastre, spre miraculoasa vârstă a inocentei copilării. Trecutul, timp scurs pe nesimțite și adunat, secundă cu secundă în clepsidra vieții, și care ne propulsează, fără să ne dăm seama, spre senectute. Trecutul, seif al certitudinilor, împlinirilor sau eșecurilor noastre, în care scotocim, când și când, pentru a ne reîntâlni cu noi înșine, cei care am fost. Trecutul nu poate fi nici înfrumusețat, nici schimbat
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
grecească a civilizațiilor din răsărit. Politica modernă rămîne un ghiveci italo-franțuzesc gătit pe vetre proprii în bucătăriile naționale, unde preparatul a ieșit crud și ars. Franțuzită de două veacuri, politica europeană însuflețește pe naivii dispuși să ajungă martiri pentru a propulsa în fruntea popoarelor tot felul de pragmatici care au pescuit în apele învolburate. În felul acesta democrația noastră a devenit alta decît cea elină. Adevăratul spirit democratic s-a epuizat încă din antichitate. Chipul democrației în vremurile noastre este demagogia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi siliți să se protejeze prin minciună. Mă întreb cum poate un dictator să țină cîrma pe acest ocean vîscos. Doar toleranța dă dreapta judecată așa cum spiritul sincer duce la mărturisirea adevărului. Aizic susținea că, dimpotrivă, organizația care l-a propulsat va arăta calea dictatorului. Ce naivitate! Mai rău: ce rea credință! - Înseamnă că nu crezi în oameni, m-a contrazis el. - Mai degrabă cred în cîini. Din interes, din ordin ori pur și simplu din sadism, specia noastră își suprimă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Fărocoastă șefii îl găsiră excelent pentru acțiuni. Era un adevărat agitator. Costică își exploată cu abilitate faima de care se legau activități remarcabile: toate balurile din sat se datorau lui Costică Fărocoastă și fraților săi. Înlănțuite, aceste activități l au propulsat în funcția de director la căminul cultural. Cum instituția nu avea sediu, Costică, împreună cu cîțiva voluntari uteciști, a început să calce, pe toloacă, chirpici. Treaba încă nu se isprăvise cînd oamenii din sat și-au însușit chirpicii. De fapt îi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să știți! Să dați socoteală de etica și echitatea voastră antisocială. Voi avertiza autoritățile noastre de partid și de stat. Să declare starea de calamitate generală. Microbilor! Nu scăpați, nu scăpați, merg până la instanța supremă... — Afară! Afară!... urlă micuțul Marga, propulsat în aer, cu scaun cu tot. Apăruse, când, cum, îngerașul Ortansa care o împinse ușurel, dar decis pe nebună spre ușă. Moment de tăcere. Calmul Florin mormăia, în mucul țigării: păi... — Intri în dialog cu asta, Florine? În jocul ăsteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aștepte până când acea zeiță va binevoi să-și acopere măcar umerii ei orbitori. Cei care tot veneau din urmă încercau să vadă și ei ce anume îi oprise pe primii. Curând, presiunea deveni atât de mare, încât risca să-i propulseze pe cei din față grămadă peste femeia din jilț. La rândul ei, doamna Ledoulx, obișnuită cu moda și mai ales cu purtarea lejeră, plină de curtenie a francezilor, îi privea din ce în ce mai contrariată, chiar neliniștită. Atunci se întâmplă un lucru neprevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
florilor. Și gândul că acele flori erau de acum în brațele ei, că ea le mângâia deja petalele cu buzele, îl înnebunea. Se foi pe fotoliul lui. Nu-și putea ierta că neglijase acest amănunt care l-ar fi putut propulsa în preajma ei cu mult înaintea celorlalți. Din păcate, acela nu era singurul buchet. Ca la un semnal, mai multe slugi boierești și ordonanțe de ofițeri ruși se înghesuiră și ele cu fel de fel de buchete spre aceeași ușă. Celebra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ar fi putut să pună capăt poveștii lui Susan, numai că fata respectivă se holba în gol, în spatele restaurantului, și nu părea să bage de seamă brațele pe care Julia le flutura frenetic, de parc-ar fi fost o moară propulsată de vânt. — Dă-i înainte, a îmboldit-o Fiona pe Susan, nerăbdătoare să afle și cele mai mici detalii ale răzbunării puse la cale de Julia. Așa că am intrat în magazin, dar tocmai când Julia se îndrepta către perechea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de calități, o forță demnă de invidiat, dar ideile lui și modul cum își trăiește viața nu sunt tocmai normale. Uneori, când stau de vorbă cu el, am impresia că mă învârt într-un cerc vicios. Acel ceva, care-l propulsează pe el tot mai sus, pe mine mă țintuiește locului și mă face să simt un gol imens în suflet. Sistemele noastre de valori sunt total opuse. Înțelegi ce vreau să spun? — Da, spuse Hatsumi, aducându-mi încă o bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Un intelectual grăbit trece pe lângă noi vorbind de unul singur. Are un rucsac în spate, din care atârnă o umbrelă. Pare un om de știință nebun, care și-a construit un dispozitiv artizanal cu care are de gând să se propulseze în spațiu. Nu știu ce-i cu mine, încep eu, apoi mă opresc. De fapt, știu. Am vorbit pentru prima dată și mi-am dat seama de o mulțime de lucruri... Jake mă aprobă din nou. Probabil că ai fost speriată! Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai zăboviți, nu stați! Grăbiți-vă! Porniți și voi! Porniți! Poftim! Au purces marionetele, au purces nagodele și amaleciții, ca să iasă... Într-adevăr, din iarba și din tufele rozacee, a douăzeci-treizeci de movilițe mortuare, cu crucile doborâte, începeau să se propulseze, înspre aer, escavând vertical țărâna compactată: Ba un braț lung și descărnat! Ba un cap-hârcă, fără pielea, părul și ochii de rigoare! Ba un picior scheletic, numai femur, peroneu și tibie, cu stratul adipos atrofiat, presat, cerat, mumificat! Unii dintre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dacă era ochi și nu doar o excrescență vâscoasă... merita o privire mai atentă. În ciuda scârbei care-i întorcea stomacul pe dos trimise un fascicol de lumină directă pe această clocotire organică. Ochiul se mișcă și-l fixă... Ochiul explodă. Propulsat prin membrana ca urmare al bruștei descărcări electrice conținută în mușchiul încolăcit, mâna se deschise și țâșni spre Kane. Ridică instinctiv un braț pentru pararea saltului... Prea târziu. Palma se fixă pe viziera căștii. Avu o oribilă viziune a tubului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
surd traversă pasarela, confirmând ceea ce ordinatorul imprimase pe console. ― Suporturi retractate, anunță Ripley. Închid blindajele. Plăci groase de metal glisară pe șinele lor, ferecând habitaclele trenurilor de aterizare. ― Gata, declară Ash. ― Bine! Ripley. Kane nu-i aici; intri în joc. Propulsează-ne! Ea împinse un levier dublu pe consola "execului". Mugetul deveni asurzitor în exteriorul monstrului de metal. Ușor înclinat spre înalt, nava își începu cursa. ― Pornesc numărătoarea inversă de gravitație, zise Ripley apăsând mai multe butoane. Pornim! Cu botul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se extrage din ascunzătoarea lui. Brusc, parcă opintindu-se, țâșni din torsul zdrențuit al lui Kane. Capul și gâtul erau legate de un corp gros acoperit cu aceeași piele vâscoasă, Cu niște brațe și picioare mici înarmate cu gheare. Îl propulsară cu o viteză nemaipomenită. Ateriză pe masă, peste farfurii, smulgând la ieșire bucăți din măruntaiele lui Kane. În urma lui se formă o dâră de sânge. Până să-și vină în fire, creatura fugi de pe masă cu viteza unei șopârle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
gândi că nu era un epitaf deloc potrivit, dar nu-l ducea mintea la altceva decât că pierdeau un timp prețios. Îi făcu un semn lui Ripley. Aceasta coborî o manetă. Țambuchiul exterior ieși, iar aerul care stagna în sas, propulsă sicriul în neant. Fu o înmormântare rapidă. Dallas nu era dispus să prelungească acest ceremonial funebru. Kane, fie-i sufletul împăcat, dispăruse în hăul cosmic mai simplu decât trecuse de la viață la moarte. Ultimul urlet agonic răsuna încă în urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]