5,689 matches
-
o gînganie frumoasă care se hrănește cu stîrvuri. E cu neputință! exclamă domnul Newey. Ușa era Încuiată. — Din păcate, explicația e cît se poate de simplă, răspunse doctorul Forester. Făptașul este unul dintre noi. — Bine, dar ne țineam toți de... protestă Hilfe. În clipa asta, toți ceilalți se uitară la Rowe. — Și-a smuls mîna dintr-a mea, spuse domnișoara Pantil. Doctorul Forester rosti Încet: — PÎnă nu vine poliția, nu mai ating cadavrul. Cost a fost omorît cu un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
știi bine ce Înseamnă asta... Se opri ca să-l privească, parcă pentru prima oară de cînd intrase, apoi adăugă: — Mi-am omorît și eu nevasta. Aș fi putut s-o rețin, s-o lovesc... Nu mai știi ce vorbești, Henry! protestă maică-sa. Ce-o să creadă domnul? — Mamă, e Arthur Rowe! — Ah! exclamă doamna Wilcox, și În aceeași clipă dinspre stradă se auziră scrîșnete de roți și larmă de pași. — Cum Îndrăznește?! Își urmă doamna Wilcox gîndul. — Mamă dragă, e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Oameni care nu vedeau mai departe de tejgheaua sau de peticul lor de pămînt și care nu Înțelegeau să-și schimbe obiceiurile. Drept care, Napoleon a sfîrșit pe insula Sfînta Elena. — Nu prea pari un patriot convins, zise Digby. — Ba sînt, protestă Johns. Și eu sînt tot un om de rînd. Tatăl meu e farmacist și urăște toate medicamentele germane care au inundat piața. În această privință Îi semăn: prefer medicamentele englezești Burroughs și Wellcome tuturor produselor Bayer... Cu toate astea, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ne grăbim, Îi zise Johns. Doctorul e foarte Îngrijorat... — Oare nu ne-am mai Întîlnit undeva? Îl Întrebă Poole pe Digby, privindu-l cu un soi de satisfacție. Firește că da, sînt sigur că ne-am mai Întîlnit! — Ba nu, protestă Digby. — Ei, atunci ne cunoaștem acum, rînji Poole, și adăugă pe un ton satisfăcut, arătînd cu un braț lung de maimuță spre „Pavilionul special“: Eu sînt paznicul! Nu te cunosc, și nici nu vreau să te cunosc! răcni Digby, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te-am văzut, adăugă el Încet. Zilele mi s-au părut foarte, foarte lungi, pentru că n-am cu ce să le umplu - decît cu gîndurile și Întrebările mele. Duc o viață atît de ciudată!... — Ciudată și Îngrozitoare. — Nu chiar Îngrozitoare, protestă el, dar Își aduse numaidecît aminte de Poole. Despre ce vorbeam noi Înainte de a-mi pierde eu memoria? Nu-i așa că stăteam ca acum - dumneata cu un ziar În mînă, iar eu... Eram buni prieteni, nu-i așa? — Da, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zise Digby privindu-și trupul Îmbătrînit și ridicol În pijamaua aceea vărgată. — Ți-ai băgat, se pare, În cap ideea că ai aptitudini de detectiv și că ai fost, poate, detectiv În viața dumitale anterioară... — A fost o simplă glumă, protestă Digby. — Te asigur că profesiunea dumitale era cu totul alta, urmă doctorul Forester. Cu totul alta! — Care anume? — S-ar putea ca Într-o bună zi să fiu nevoit să ți-o dezvălui, răspunse doctorul Forester, ca și cum ar fi rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai cutezător; va pătrunde chiar În „Pavilionul special“ și va sta de vorbă cu Stone. Pacienții trebuiau să facă front comun Împotriva tiraniei! Digby Își aminti de o delegație pe care o condusese pe vremuri la directorul școlii, pentru a protesta Împotriva lecțiilor de trigonometrie impuse clasei lor de către un nou profesor, care nu voise să țină seama că elevii erau Înscriși la secția clasică. Era ciudat, dar amintirea asta i se părea pe cît de veche, pe atît de proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de Încredere. — Nu trebuie să vorbești așa. Dac-ai ști cît de priceput și de prevăzător este! Vrea doar să te pună la adăpost pînă la restabilirea deplină... — Stone a surprins ceva ciudat, și a fost Îndepărtat. — Nu-i adevărat! protestă Johns, punîndu-și mîna pe maldărul de ziare, cu gestul stîngaci al unui politician Încolțit care Încearcă să-și recapete Încrederea În sine atingînd dosarul problemelor despre care vorbește. Dac-ai ști, Digby, cît a suferit doctorul din pricina invidiei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
păru absurdă. — Asta nu sînt eu! spuse el. — Du-te și privește-te-n oglindă. Pe urmă, vei Începe să-ți aduci aminte. SÎnt multe lucruri de care trebuie să-ți amintești. — Doctore, nu În felul acesta, Încercă Johns să protesteze. — El a vrut-o, Întocmai ca și Conway, răspunse doctorul. Digby nu-l mai auzi pe Johns, căci o luase la fugă pe coridor, spre odaia lui. La un moment dat se Împiedică de cordonul halatului și căzu, dar parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cele pentru pașapoarte: aparatul de fotografiat nu Înregistrează niciodată inteligența, care aruncă un văl peste materia brută. Nimeni nu poate contesta că omul din fotografie are aceleași trăsături, același nas și aceeași gură ca și omul din realitate - și totuși, protestăm cînd ne vedem: „Nu sînt eu acesta.“ Rowe Întorcea mașinal foile dosarului. Nu putea crede că viața lui se desfășurase printre asemenea oameni. Șovăi totuși, tulburat, În fața fotografiei unui bărbat cu părul lins, cu un creion vîrÎt În buzunarul stîng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de alte partide, n-a avut până acum un ecou puternic în plan intern și internațional deși dovezile de până acum semnalate de partide și presă sunt de nezdruncinat și evident puteau schimba raportul de forțe. ONG-urile nu au protestat suficient iar practica voturilor multiple reactualizată prin «acțiunea Autobuzul» (multe din secțiile de votare fiind obligate să fie dotate cu mijloace de transport destinate alegătorilor), cea a voturilor inițial anulate și ulterior redistribuite electronic nu a fost luată în serios
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Florea a devenit subiectul mâniei lui Iliescu (fiind destituit mai târziu din funcție), care a criticat pe față acțiunea cuiva numit de predecesorul său, și s-a dovedit a fi o sulă în coasta puterii, în aprilie 2003, când a protestat în legătură cu creșterea presiunii politice asupra justiției. Umilirea unei judecătoare renumite pentru conduita sa corectă a reprezentat, totodată un avertisment pentru românii mai umili că îndrăzneala de a cere socoteală statului pentru că le călca în picioare drepturile putea să se soldeze
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sau în exces. „Zona liberă de comunism” creată în Piața Universității de studenții bucureșteni a apărut ca o reacție firească de împotrivire la deturnarea idealurilor și programelor revoluționarilor. Timp de aproape două luni au făcut grevă dormind sub cerul liber, protestând împotriva celor corupți ajunși la putere, împotriva politicilor de denigrare și epurare a disidenților și tinerilor, precum și măsurilor luate în viața socială și economică. Stagnarea și regresul în economie erau îngrijorătoare. Cum puteau ei să accepte să fie conduși tot
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și muncește / Are tot ce vrea / Cine-i leneș și chiulește / Are tot așa” etc. Scriitorul Mircea Mihăieș scria în revista „România literară” că: „Vina o poartă, într-o mare măsură, jucătorii înșiși: n-am prea observat ca românii să protesteze la chestiunile de principiu. Ei ies în stradă exclusiv pentru mai marile sau mai micile lor interese. Până la un punct, firește că nu poți să-i pretinzi românului să se comporte altfel decât îi este firea: delăsător, șperțar, disprețuitor cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu reale calități și cu o energie interioară foarte puternică, coagulând în jurul lui oameni virtuoși, cu voință politică, hotărâți să facă reformele necesare fără să se abată de la ele. Revenind la subiectul «Pieței Universității» din primăvara lui 1990, când au protestat elevii și studenții, cărora li s-au adăugat și unii intelectuali mai îndrăzneți, Nicolae Manolescu preciza (pe 24 mai 1990): „Numai cine n-a fost în Piața «Golanilor» (fiindcă despre răuvoitori n are rost să vorbim) a putut rămâne insensibil
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cei mai nerăbdători, asigurându-i că nu i-a uitat, că le știe problema: - Am apreciat foarte mult atmosfera fantastică... (- Cum? - tresare un istoric al sciziunilor troțkiste din Noua Zeelandă). - Poate ar trebui să atenuați imaginile escatologice... (- Ce vorbă e asta! - protestează un cercetător al macroeconomiei marilor metropole.) Pe neașteptate, doctor Cavedagna dispare. Coridoarele editurii sunt pline de capcane: se învârt pe acolo grupuri teatrale din spitale psihiatrice, grupuri dedicate psihanalizei în grup, comandouri de feministe. Doctor Cavedagna riscă la orice pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o constrâng dislocarea geografică, obiceiurile locale și eticheta de la curte și rezistă grație pasiunii ei nestăpânite pentru lectură...“ Trebuind să întrerupă romanul Privește în jos unde umbrele se-ndesesc din cauza unui defect al exemplarului ei, tânăra sultană îi scrisese traducătorului, protestând. Marana s-a grăbit să plece în Arabia. „...o bătrână cu feregea pe obraz și ochi urduroși mi-a făcut semn s-o urmez. Într-o grădină acoperită, printre portocali, păsări-liră și fântâni, mi-a venit în întâmpinare, înveșmântată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul palmei, geme căzută peste saci. Tu de fata mea nu te atingi, nici n-ai să te atingi vreodată în viața ta! — De ce niciodată? Ce ne-ar putea împiedica? protestez eu. Eu sunt bărbat și ea este femeie... dacă destinul vrea să ne plăcem, nu azi, cândva, cine știe, de ce n-aș putea s-o cer de nevastă? — Nenorocire! urlă Anacleta. Nu se poate! E de negândit, înțelegi? „Atunci e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
În mod potențial, ceea ce poate figura ca pasiv pe termen scurt, poate pe termen lung să se transforme într-un stimulent... — Dar eu văd lucrurile altfel decât voi... Intenția mea era cu totul alta... Eu elimin lumea într-alt fel... - protestez eu și mă gândesc: „Dacă-și închipuie că mă pot folosi pentru scopurile lor, se înșeală!“ Abia aștept să fac marșarier, aducând înapoi lucrurile din lume, unul câte unul, sau toate împreună, contrapunând substanța lor pestriță și tangibilă, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
jumătatea regulamentară de ou, statuetă primită la un premiu literar, o momâie gânditoare, cu multe riduri, ținând în mâini o carte, trandafiri prinși într-un passpartout ocru, un fel de scut turnat din fontă. Știam că n-are rost să protestez, mă pregăteam să mut mobila și celelalte catrafuse, să mă pun și eu în acord cu ritmurile universului, să-mi curgă fluidele cum se cade prin organism. Dar nu, de data asta, Carina n-avea trepidații pricinuite de liniile, intersecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sală. Prozatorul se simte atins: - Nu cred că... - Monșer, nu-ți mai expune dentiția în fața mea, dispari cu proza ta castrată cu tot, nu mă mai plictisi... - Cum... nu mi-ați citit cartea, cine vă dă dreptul să o comentați? protestează neconvins scriitorul. - Tu crezi că eu citesc încropeli pentru buboșii luați în armată, care se tratează de prima gonoree? Trop tard pour apprivoiser la bite! Scriitorul e trist, suferă vizibil, criticul e indignat. - Domnule, nu se poate, suntem la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trăgînd aer În piept, după un asemenea discurs lung, cu care nu era obișnuit. Dar m-am săturat de asta... Dacă sînt diferit pentru voi, atunci și voi sînteți diferiți pentru mine. - Și ce legătură am eu cu toate astea? protestă chilianul. Ce vină am eu pentru cîte ți s-au Întîmplat ție, dacă nici măcar nu te cunoșteam? - Vina pe care o aveți cu toții... Uită-te la mine! Îi porunci, Oberlis și apucîndu-l brusc de bărbie obligîndu-l să ridice capul. Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se poate de clar comentariile lor grosolane despre pieptul proeminent al fetei și ce i s-ar fi putut Întîmpla dacă grijuliii ei părinți și-ar fi slăbit pentru o clipă vigilența. - Dar nu are mai mult de cincisprezece ani! protestă unul dintre ei. - La cinșpe ani ascunde cel mai mare foc Între picioare, fu de părere cel mai vîrstnic dintre ei, amuzat. Mai tîrziu, timpul face ca rugul acela să se stingă Încet-Încet, inevitabil. Cel de-al treilea răspunse probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără să mai fie nevoie de cuvinte, succesiunea faptelor. Sentința veni aproape imediat. Oberlus luă maceta lungă și ascuțită pe care o purta mereu la brîu și i-o Înmînă lui Dominique Lassa: - Taie-i capul! porunci el. - Ești nebun? protestă cel interpelat, refuzînd arma... E prietenul meu. - Nu mă mai numi nebun dacă nu vrei să termin și cu tine, Îl amenință Oberlus. Și tocmai pentru asta, pentru că e prietenul tău, aș vrea să fii tu cel care Îndeplinește sentința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din nou la dispoziție cinci minute și tot așa, pînă cînd unul dintre voi doi se va hotărî, pentru că, Îți garantez, Înainte de a se Întuneca, unul dintre voi doi, nu-mi pasă care, trebuie să moară. - Asta e o mîrșăvie! protestă Lassa. Cea mai respingătoare mîrșăvie pe care-am auzit-o vreodată... Ăsta e simțul tău de dreptate? Să-i pui doi oameni care au trecut Împreună prin atîtea nenorociri să se Înfrunte? Omoară-l tu! Știu că-ți place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]