1,502 matches
-
au fost schimbate Între noi, iar apoi de-abia ne-am adus aminte că ne ținem de mână strâns unul pe altul... Apoi, Dinu s-a uitat la mine cu o privire necunoscută mie și m-a lăsat În pace. Providență! Dă-mi pe Dinu și cere-mi orice! Dă-mi-l doar o clipă, una singură, și cere-mi apoi viața, căci poți fi sigură că ți-o voi da râzând. 28 februarie (duminică) Locul I la campionatele regionale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dac-ai ști că nu din vina mea) și ți-ai văzut de treabă. Nu te acuz. Așa sunt bărbații când dau de fete inocente, care se aruncă trup și suflet În jocul toanelor lor. Dragul meu, roagă-te Însă providenței să nu mi te scoată În cale peste vreo câțiva ani. Când voi fi femeie și voi ști să stăpânesc un bărbat, nu te voi ierta pentru torturile la care ai supus-o pe biata fetiță naivă și Îndrăgostită. Zuluf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putut să iau din tine puritatea. M-am vrut a ta și tu n-ai observat nici unul dintre gesturile mele de dragoste. În lumea ta, ceea ce ești tu se cheamă nimic. În lumea noastră, ceea ce ești tu se cheamă geniu. Providență divină, dacă ești, ajută-l să se realizeze! 13 noiembrie 1964 Liniște... tu exiști făcută pentru cei slabi, ești singura armă a lor În fața celor puternici, care nu te vor avea niciodată. 16 noiembrie 1964 Acum două zile, am Împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
filolog), tânjind după celebritate... M. mai cu seamă e victima unui puternic complex de superioritate: Își tratează de sus colegii și profesorii (drept pentru care A. ajunge să scrie În jurnal: „În lumea noastră, ceea ce ești tu se cheamă geniu. Providență divină, dacă ești, ajută-l să se realizeze!“ - sic! -, p. 349); are impresia că n-are nimic de Învățat de la nimeni și adoptă poza lecturii continue, În timp ce alții se bucură de plăcerile prea-mărunte ale studenției („«Ce faci, Martine? Nu mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Voi fi sincer, doamnă; îmi voi deschide sufletul față de dumneavoastră. Adevărul e că dădeam târcoale casei. — Casei noastre? — Da, doamnă. Aveți o nepoată încântătoare. — Gata, domnule. Da, înțeleg, înțeleg fericitul accident. Și înțeleg că există canari providențiali. Cine cunoaște drumurile Providenței? - zise don Fermín. — Eu le cunosc, omule, eu - exclamă soția sa; și, adresându-i-se lui Augusto -: Ușile casei noastre vă sunt deschise... Cum altfel! Fiului doñei Soledad... Așa să fie, și-o să mă ajutați să-i scot fetiței ăsteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vinzi, arțăgoaso? — Bine, bine, mătușă, hai să lăsăm glumele. — Ai să-l vezi, fetițo, ai să-l vezi și-o să-ți schimbi părerile. Cât despre asta... — Nimeni nu poate spune din apa asta n-am să beau. — Misterioase sunt căile Providenței! - exclamă don Fermín -. Dumnezeu... Păi bine, bărbate - îi replică nevasta -, ce-are-a face Dumnezeu cu anarhismul? Ți-am mai spus-o de-o mie de ori. Dacă nimeni nu trebuie să comande, cum vine treaba cu Dumnezeu? — Anarhismul meu, nevastă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zise el, vorbind parcă de pe altă lume -, primul pas e să te vezi și să faci cunoștință... — Și cred că de îndată ce te va cunoaște, nu-i așa... lucrurile sunt limpezi! Nu chiar atât de limpezi - se împotrivi don Fermín -. Drumurile Providenței sunt întotdeauna misterioase... Cât despre faptul că, spre a te căsători, ar fi neapărat necesar sau măcar nimerit să te cunoști dinainte, nu sunt de acord..., nu, nu sunt de acord... Singura cunoaștere eficace este cunoașterea post nuptias. Da, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
luă loc. — Și domnul acesta... - începu pianista. „Domnul acesta..., domnul acesta... - gândi fulgerător Augusto -, domnul acesta! Să-mi zică domn! E de rău augur!“ — Domnul acesta, fata mea, care, printr-o întâmplare fericită... — Da, cea cu canarul. — Misterioase sunt căile Providenței! - dădu anarhistul sentința. — Domnul acesta, ziceam - adăugă mătușa -, care printr-o întâmplare fericită a făcut cunoștință cu noi și este fiul unei doamne pe care am cunoscut-o nițel și am respectat-o mult; domnul acesta, dat fiind că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
una din neplăcerile stării numite... interesantă! Interesantă! Interesantă! Halal interes! Vărsături! Ai pomenit vreodată ceva mai indecent, mai murdar? — Dar ea pesemne e în culmea fericirii că se simte mamă! — Ea? Ea e ca mine! E o festă urâtă a Providenței, a Naturii sau a cui vrei, o glumă proastă. Dacă ar fi venit... bebelușul sau bebelușa, ce-o fi fost să fie..., dac-ar fi venit la vremea când, guguștiuci nevinovați, plini, mai mult decât de dragoste părintească, de vanitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lucruri, încât mă tem pentru... intrus... sau intrusă. Dom’le! - exclamă Augusto alarmat. — Nu, nu, Augusto, nu, nu! Nu ne-am pierdut simțul moral, iar Elena, care e, după cum știi, profund religioasă, se supune, fie și scrâșnind din dinți, voii Providenței și se resemnează să fie mamă. Și va fi o mamă bună, nici nu mă-ndoiesc, o mamă foarte bună. Sentimentul ridicolului e însă atât de puternic în ea, încât, ca să-și ascundă starea, ca să-și mascheze sarcina, o cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
arăta nimic excepțional, s-ar datora faptului că în ele totul este pe culme, la fel ca în cazul podișurilor, imagine fidelă a vastelor câmpuri însorite ale Castiliei pe care unduiește recolta aurită și substanțială. Ah, de-ar dărui Spaniei Providența mulți Antolini Sánchezi Paparrigópuloși! Grație lor, ne-am putea lua cu toții în stăpânire peculiul tradițional și am putea obține de pe urma lui venituri grase. Paparrigópulos aspira - și aspiră, căci încă este în viață și continuă să-și pregătească lucrările - să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Da, am vrut să te fac un fiu al hazardului - i-am spus -. Pe când te zămisleam în chip fantastic eram preocupat de filozofia hazardului și-l citeam pe Cournot. — Lasă lecturile! Și crede în hazard, ceea ce înseamnă să crezi în Providență, întrucât hazardul, ca și Providența, e imprevizibil. Și crede în improvizație! Iar dacă un prost pur care s-a pregătit vreme de patruzeci de ani pentru ca într-o bună zi să te jefuiască, și s-a exersat și a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fac un fiu al hazardului - i-am spus -. Pe când te zămisleam în chip fantastic eram preocupat de filozofia hazardului și-l citeam pe Cournot. — Lasă lecturile! Și crede în hazard, ceea ce înseamnă să crezi în Providență, întrucât hazardul, ca și Providența, e imprevizibil. Și crede în improvizație! Iar dacă un prost pur care s-a pregătit vreme de patruzeci de ani pentru ca într-o bună zi să te jefuiască, și s-a exersat și a făcut repetiții în acest scop, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spunea cu nu mult timp în urmă: „Victoria germană nu este o chestiune întâmplătoare; este o necesitate metafizică. Dacă faptele care dirijează istoria popoarelor depind cu adevărat de o voință superioară capabilă de discernământ, putem și trebuie să credem că Providența ne-a rezervat unor lucrări mărețe.“ Text prețios pe care trebuie să știm a-l interpreta. Pentru că aici se spune că Germania i-a rezervat Providenței un mare rol, dat fiind că Providența s-a pus, pare-se, pe învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
adevărat de o voință superioară capabilă de discernământ, putem și trebuie să credem că Providența ne-a rezervat unor lucrări mărețe.“ Text prețios pe care trebuie să știm a-l interpreta. Pentru că aici se spune că Germania i-a rezervat Providenței un mare rol, dat fiind că Providența s-a pus, pare-se, pe învățat filozofia kantiană, și, pe de altă parte, faptul că victoria germană e o necesitate metafizică nu vrea să spună decât că victoria metafizică e o necesitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
discernământ, putem și trebuie să credem că Providența ne-a rezervat unor lucrări mărețe.“ Text prețios pe care trebuie să știm a-l interpreta. Pentru că aici se spune că Germania i-a rezervat Providenței un mare rol, dat fiind că Providența s-a pus, pare-se, pe învățat filozofia kantiană, și, pe de altă parte, faptul că victoria germană e o necesitate metafizică nu vrea să spună decât că victoria metafizică e o necesitate germană. Și victoria metafizică constă în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât cu sentimentul, cu esența sa de filialitate -, când se se simte fiu și-l descoperă pe tată. Ori când îl simte în sine pe tată. Tocmai zilele acestea mi-a căzut în mâini, ca printr-o divină sau paternă providență, o cărticică a lui Johann Hessen, intitulată Filialitatea lui Dumnezeu (Gottes Kindschaft), și în ea am citit: „Ar trebui de aceea să fie foarte limpede că totdeauna și de fiecare dată cel ce crede este copilul din noi. După cum văzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
asta și-a reluat plimbarea, urmat de un bărbat foarte bine făcut, a cărui datorie era probabil să-l apere de pisălogi. Baruch a strigat: —Gingis Han! Și a adăugat: —Uită-te și tu, Efraim, În mâinile cui a hotărât Providența să pună mântuirea Israelului: păi ăsta e mărăcinele din parabola lui Iotam. Fima, care avea pe-atunci În jur de șaisprezece ani, zâmbi În Întuneric amintindu-și cât de uimit fusese când văzuse că Ben Gurion era mai scund decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vreo șansă să fiu invitat înăuntru? —Scuză-mă, intră te rog. Timp de o secundă m-am panicat la gândul că-l voi găsi acasă pe Mark, care se va întreba ce caută încă un bărbat în casa noastră. Dar providența era cu mine în mod neobișnuit și aceasta a fost prima dată în ultimele săptămâni când am intrat în apartament și acolo nu mă aștepta nici o surpriză neplăcută. Cât am aruncat niște haine în dormitor, Gary a făcut turul musafirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
făcu drumul lung pentru a participa la funeralii, la Dresda, la câteva zile după aceea. Plânse, stând alături de mama văduvă și surorile lui Balestier, În timp ce sicriul era coborât În groapa noroioasă. Părea incredibil și imposibil de Împăcat cu ideea unei Providențe binevoitoare faptul că o viață tânără și plină de promisiuni fusese Înăbușită printrun gest atât de banal cum era băutul unui pahar cu apă contaminată - probabil la Londra, Înaintea plecării În Germania. Dar lacrimile erau și pentru sine. Balestier fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atunci decât ceva bănuți de aramă, trebuie să Îi fi părut o pomană neobișnuit de generoasă. Nu În fiecare zi trecea pe lângă el un scriitor care aștepta cu emoție premiera unei piese și care era dispus, din superstiție, să mituiască Providența prin orice mijloace aflate la Îndemână pentru a obține un rezultat favorabil. Parcurse Întregul Piccadilly până În piață, unde monumentul frumos Închinat de Alfred Gilbert lordului Shaftesbury În urmă cu vreo doi ani Își păstra și acum strălucirea argintie, imaculată, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o fidelitate indestructibilă, și anume până la victoria finală, să... Ne-a străbătut un fior. Ceva ca un fel de evlavie a făcut ca transpirația să ne țâșnească din pori. Führer-ul era salvat! Încă, sau din nou, te puteai baza pe providență. Au fost cântate amândouă imnurile. De trei ori s-a strigat Sieg Heil. Ne-a cuprins mânia, sau mai degrabă o furie lipsită de țel împotriva unor trădători încă anonimi. Cu toate că niciodată nu întâlnisem aristrocrați, nici la școală și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Fier din Primul Război Mondial, pictat în mărime naturală, astfel apărea el oriîncotro te uitai. Vocea lui părea că vine de sus. El supraviețuia oricărui atentat. Oare nu era ca și cum l-ar fi protejat ceva de neînțeles, cum ar fi Providența? Enervantă rămânea, fiindcă nu voia să dispară, amintirea acelui băiat blond cu ochi albaștri, care nu obosise să spună „noi nu facem așa ceva“. De când nu mai exista, ne lipsea aproape dureros; exemplar, însă, nu a ajuns să fie. Curând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Focurile de tabără la Hitlerjugend... Dorința mea de a muri la fel ca eroul de pe submarin, locotenent-căpitanul Prien... Adică de bună voie... Băiatul din serviciul de muncă voluntară, pe care noi îl numiserăm „Noinufacemașaceva“... Cum a supraviețuit apoi Führerul datorită providenței... Jurământul în fața drapelului la Waffen-SS, pe un ger de crăpau pietrele... „Când toți își pierd credința, noi credincioși rămânem...“ Și când a venit peste noi orga lui Stalin: morții cei mulți, majoritatea tineri și la fel de cruzi ca mine... Apoi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cartea cu poze, pentru ca bănuiala mea să cadă tot asupra ta. Fără să-i stea nimeni În cale, a ieșit pe terasă și a Înfipt pumnalul În Muñagorri. Ocupați jos cu taurii, argații nici nu l-au zărit. Asta-i Providența. Omul a făcut totul pentru a tipări o carte cu scrisorele scrise de un bobleg și felicitări de Anul Nou. E de-ajuns s-o privești pe damă pentru a ghici ce-i cu scrisorile ei. N-ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]