3,810 matches
-
voi fi doborât de Mitsuhide, dați foc castelului și asigurați-vă că nu va mai rămâne nimic din el. Trebuie să acționăm vitejește, urmând exemplul celui care a murit la Templul Honno. Se auzi al doilea semnal, iar convoiul cu provizii o luă din loc. În timp ce soarele începea să coboare spre apus, Hideyoshi puse ca scaunul de campanie să-i fie mutat în afara castelului și ordonă să se sune a treia oară din corn. Noaptea se lăsase peste câmpiile întinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi fost demne de dispreț și condamnate ca prefăcătorii pentru a-și ascunde urâțenia. Satul era un refugiu excelent. La o oarecare distanță fuseseră postate santinele, astfel încât nu se temeau de un atac prin surprindere. Fiind toiul verii, așternuturile și proviziile aveau să dureze. Cel mai mare neajuns era izolarea. Aflându-se atât de departe de orice așezare omenească, nu aveau idee ce se petrecea. Mesagerul ar fi trebuit să se înapoieze curând. Nene își lăsă gândurile să se îndrepte spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi se pregătea să atace provincia Ise. Katsuie simțea că nu putea nici să plece, nici să stea pe loc. Dar zăpada de la hotarele lui era la fel de adâncă precum cea din trecătorile de munte din Szechuan. Nici soldații, și nici proviziile militare n-ar fi putut trece. Nu avea motive să se teamă de un atac din partea lui Hideyoshi. Avea să pornească înainte de a se topi zăpada, dar cine putea ști când avea să se întâmple asta? Troienele păreau să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zdrobitoare. Pe de o parte, Kazumasu auzise că armata inamică era impresionantă ca număr, dar pe de alta, știa că soldații acesteia aveau să meargă pe drumurile de peste culmile lanțului muntos Owari-Kai. Era vădit că deplasarea convoiului de intendență cu provizii și muniții avea să dureze foarte mult. Gândind astfel, Kazumasu presupunea că distrugerea lui Hideyoshi avea să fie cea mai ușoară treabă. Să-l atragă, să atace nemilos, să pândească prilejul de a-l repune pe Nobutaka pe picioare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
orez și îl mesteca încet, ca o babă. Și-am să vă spun de ce, continuă Hideyoshi. Merge să mâncați repede în zilele când urmează să aibă loc o luptă, dar altceva e când sunteți asediați într-un castel și aveți provizii limitate, care trebuie să vă ajungă toată ziua. Cu acea ocazie, veți putea înțelege înțelepciunea de a mânca încet, atât pentru binele castelului, cât și pentru propria voastră sănătate. De asemenea, când vă aflați în adâncul munților și plănuiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vă ajungă toată ziua. Cu acea ocazie, veți putea înțelege înțelepciunea de a mânca încet, atât pentru binele castelului, cât și pentru propria voastră sănătate. De asemenea, când vă aflați în adâncul munților și plănuiți să rezistați mult timp fără provizii, s-ar putea să trebuiască să roadeți orice - rădăcini sau frunze - numai ca să vă umpleți stomacul. Mestecatul pe îndelete se deprinde zilnic și, dacă nu vă faceți un obicei din asta, n-o veți putea face de bună voie, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Celorlalți treizeci, Hideyoshi le dădu următoarele instrucțiuni: — Voi, ceilalți, îndreptați-vă spre Nagahama cu toată viteza. Transmiteți garnizoanei să se pregătească și spuneți-le bătrânilor din orașe și sate ca pe drumurile pe unde vom trece noi să fie puse provizii militare. Cei cincizeci de oameni o luară la fugă imediat. Hideyoshi le mai dădu imediat o comandă vasalilor din jur, apoi sări pe calul său negru. Chiar atunci apăru în goană, pe neașteptate, Ujiie. — Stăpâne! Așteptați un moment! Și, agățându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și flamurile armatei lui Hideyoshi - care se întindeau de-a lungul drumurilor și acopereau câmpiile - ofereau un măreț spectacol al victoriei. Stăteau strânse atât de dens unele în altele, încât semăneau cu o ceață aurie. Soldații începură să-și mănânce proviziile. Ostilitățile începuseră în zorii zilei, durând cam opt ore. La sfârșitul mesei, întreaga armată primi ordin să înainteze neîntârziat spre miazănoapte. În timp ce oamenii se apropiau de trecătoarea Tochinoki, văzură la apus Marea Tsuruga, în timp ce munții din Echizen se deschideau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
salută stăpânul: — V-am făcut o promisiune mai demult și astăzi am pregătit, pentru dumneavoastră, o oștire finanțată cu banii pe care i-am câștigat din curățirea pământurilor nefolosite din această regiune. — Ei bine, vino, Sakichi. Alăturați-vă convoiului de provizii, în coadă. Oameni și cai în valoare de peste zece mii de banițe - Hideyoshi era impresionat de ingeniozitatea lui Sakichi. În ziua aceea, majoritatea trupelor trecură prin Kyoto și porniră pe drumul spre Omi. Pentru Hideyoshi, acolo se găseau amintiri ale vicisitudinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și se știa că un atac de noapte asupra castelului trebuia evitat. Mai mult, armata venise din Gakuden fără să se odihnească, așa că, orice alte acțiuni pentru noaptea aceea fură, temporar, amânate. Ordinele se schimbară. Oamenii urmau să-și mănânce proviziile. Norii de fum de la focurile de tabără se înălțau pe cerul serii. Cercetașii care plecaseră de la Obata se întoarseră rapid. Ieyasu dormea, dar se trezi să asculte rapoartele. Analizând situația, anunță că toată lumea trebuia să se întoarcă imediat la Muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mașinile politicienilor sunt blindate, faptele lor mârșave trecute la capitolul interes național, fărădelegile și hoțiile comise de-a lungul timpului, prescrise. Au transformat această țară într-o cetate politică proprie, în jurul căreia au adus trupe proprii de mercenari, își fac provizii în timpul mandatului prin hoție, pentru a cumpăra voturi viitoare, peste tot în punctele cheie au pus rude și oameni de casă. Au căutat și aproape au reușit, să facă o cetate perfectă și greu de cucerit, de către oamenii simpli, dar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
stomacul pe dos, de la duhoarea acelei guvernări, de rahat maxim. Totuși se pare, că vestita obrăznicie încrâncenată semănată de Coposu, mai dă roade și în zilele noastre, fiindcă vedem cum fostul președinte vine la televizor, de fiecare dată cu o provizie proaspătă de pietroaie, (cărora el le zice roci), cu care trage în președintele Băsescu din toate pozițiile. De multe ori, îl mai ajută și Sancho Panza, în persoana chiorchiojâtului de Victor Ciorbea, care în imensa-i nesimțire, are curajul să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
eveniment. Eu crezusem că pentru o petrecere reușită nu ai nevoie decât de câteva camioane de băutură și de droguri. Cu toate că, de fapt, nu cumpărasem droguri pentru invitați, ne asiguraserăm că vor avea la dispoziție un stoc generos: rezervaserăm toate proviziile lui Wayne, prietenosul nostru vecin, care mai făcea și pe dealerul. Iar în chicinetă depozitaserăm o cantitate eroică de băuturi. Cu toate astea, în apartamentul nostru nu părea să se dea nici o petrecere. Eram complet derutată. Stăteam în sufrageria goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și formez numărul bunicului meu. — Bună, bunicule ! spun În clipa În care intră automat robotul. Vezi că pun un cupon cu reducere la batonul de ciocolată Panther În Bowling Monthly. Așa că spune-le tuturor prietenilor tăi ! Poți să-ți faci provizii la un preț foarte bun. Ne vedem curând, OK ? — Emma ? Glasul bunicul Îmi răsună brusc În ureche. Sunt aici, dar Îmi filtrez și eu mesajele. — Îți filtrezi mesajele ? Îl Îngân, străduindu-mă să nu par surprinsă. Bunicul Își filtrează mesajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la Serviciu ? Nu ! Doar că... Încep, simțind că mă Înroșesc sub privirea lui. Ai zis că vrei să scoți complet de pe piață Panther Bars, așa că... m-am gândit să le dau, lui și prietenilor lui, șansa de a-și face provizii, la un preț mai mic. Atunci, la ședință, am Încercat din răsputeri să-ți spun că bunicul meu e mort după ele ! Și prietenii lui, la fel. Și, dacă mă Întrebi pe mine, ar trebui ca marketingul să fie targetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Pentru că voi avea nevoie de ele. La urma urmei, la un moment dat tot o să am nevoie de o pereche de pantofi noi, nu? Toată lumea are nevoie de pantofi. Și e evident că e mult mai prudent să‑mi fac provizii de pantofi într‑un stil care îmi place decât să aștept până când ultima mea pereche o să se uzeze și atunci să nu găsesc nimic drăguț în magazine. E o dovadă de simț practic. E ca și cum... mi‑aș întări poziția viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
absolut... înnebunitoare. Mi‑o ia din mână și îi mângâie încet pielea moale, apoi chipul îi e din nou cuprins de aceeași expresie severă. Chiar aveai nevoie de ele? Da! zic cu un aer defensiv. Sau cel puțin... îmi fac provizii pentru viitor, Știi, un fel de ... investiție. — O investiție? — Da. Și, într‑un fel, e ca și cum aș economisi bani, pentru că acum am astea și la anul nu mai trebuie să dau alți bani pe pantofi. Nici un ban! Pe bune? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prin exil. Era după Tatu, începe el. Armata noastră a luat-o spre nord. În munții înzăpeziți am găsit o oarecare siguranță, cu toate astea, însă, înălțimile amețitoare au slăbit pe toată lumea. Mulți au pierit, iar animalele de povară și proviziile au fost abandonate. Ne aflam în regiunile mocirloase ale pajiștilor mlăștinoase. Era o imagine de coșmar. În apropiere de Tibet, oamenii mei au fost atacați, iar acum treceam printr-o zonă stăpânită de triburi ostile. Nu se găsea nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plimbă de colo până colo, încercând să se alăture discuțiilor. Ascultă și prinde momentul să-și insereze remarcile. Întreabă de fasciștii din Europa. Vrea să știe când s-ar putea să atace din nou Chiang Kai-shek. Întreabă: Cât vor ține proviziile lui Chiang Kai-shek? Câți bani sunt dispuși occidentalii să verse în puțul fără fund al lui Chiang Kai-shek? Nu este evident că Chian Kai-shek e un câine fără coloană vertebrală? Putem să facem ca lumea occidentală să fie de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mai rău. Cam la o lună de la prima lor întâlnire cu alcoolul, aparent scârbite de slabele rezultate din livadă, primatele făcură un drum la bazar, unde o înfrânseră pe femeia care vindea ilegal alcool dintr-un cărucior. Dădură gata întreaga provizie și, cât se poate de bete, mai bete decât fuseseră vreodată, reveniră în curtea familiei Chawla. — Rămâneți afară, le strigă Sampath când le văzu apropiindu-se. Rămâneți afară până vă treziți. Știa ca vor avea necazuri. Numai că ele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a rostogolul prin livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de frumoase, așa pline de forță grațioasă. Cu cozile ținute sus deasupra capetelor, dărâmau cutia cu lapte ca laptele să se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul și lintea se revărsau în râuri aurii și verzi, albe și negre. Mâncau cantități uriașe de stafide și nuci, migdale, anacard și muguri mici și prețioși de pini, al căror furt o făcea pe Kulfi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fotografii și un prosop. Surorile și mătușile lui Hungry Hop, care ajunseseră acum să bată regulat cu pumnii în ușa băii, strigând „Ce faci acolo?“, își dădură destul de rapid seama că se întâmplase ceva foarte rău. Baia se golea de provizii. Oare Hungry Hop era așa de deprimat și de tulburat că își petrecea ore în șir aruncând lucrurile în toaletă și trăgând apa după ele? Dar canalul de scurgere nu ar fi putut să faca față unui asemenea aflux de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să ignore luptele ce continuau reușeau să doarmă noaptea. Unul dintre acești puțini norocoși era Kulfi, însăși mama lui Baba al Maimuțelor, care reușise să lase deoparte toată agitația cu primatele, ca și cum nu era decât o mică neplăcere să țină proviziile încuiate înăuntru în loc să le lase la loc deschis sau să trebuiască să gonească din când în când câte o maimuță cu mătura. Preocupată de propriile-i gânduri, în care nimic altceava nu părea să pătrundă vreodată, mergea mai departe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
scrupule, aventurieri temerari, flote și armate întregi stăteau la chermul și la comanda ei, era atenți la fiecare ordin, la fiecare capriciu al ei. Și, așezată într-o bucătărie amplă, în fața unui glob enorm, își comanda pe un ton poruncitor proviziile, trimitea după mirodenii de la multe mări distanță, de pe creste de munte și din deșerturi de dincolo de orizont, trimitea după mirodenii care existau doar în poveștile fantastice ale marinarilor și ale ghicitorilor. Trimitea după toate acestea și după plante ce creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se întorceau pe la casele lor venind din bazar, în speranța că vor găsi o sticlă de vin de palmier sau poate chiar de rom. Lăsându-și victimele să zacă în mijlocul unei grămezi de mere, okra, ulei Postman și cine știe ce alte provizii, plecau nestânjenite de paguba pe care o produseseră, bucuroase dacă avuseseră succes, sau încă atente la alte posibile victime, dacă se întorceau cu mâna goală. Devenise periculos să treci singur prin zona aceea, iar cei care locuiau acolo organizaseră grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]