902 matches
-
de sus sunt înghețate, una dintre ele se fisurase și prin locul pe unde picurase apă s-a format o stalactitè de toatè frumusețea, În prezența lui Virgil, insensibil la frumusețea lumii și cu gândul la tot soiul de lucruri prozaice, cum ar fi, de pildè, modul in care sè izoleze țeavă spartè de restul sistemului de încèlzire, îmi reprim orice formè de extaz artistic, Nu sunt instalator așa cè nu-i pot fi de prea mare folos, iar pèrerile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acea privire plină de repulsie ca pentru o zdreanță oarecare. Pătrunși de fiorul maiestuoasei întâlniri, am simțit că-și face loc în mine un lirism ciudat, nepotrivit înclinațiilor mele depresive, fapt ce mi-a dat de înțeles că întâmplarea, prin prozaicul ei, avea mai multă poezie decât tot ceea ce publicasem până atunci. Am pornit să notez starea de tristețe a pereților, scâncetul lambriurilor care ascundeau biletele noastre dintr-o tinerețe trăită de altcineva, în cu totul alte timpuri, cu personaje ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de cugetătorul Nilă Hagiu. Ba chiar fără inimă, atunci când îl obligau pe maestru să pună mâna pe cărțile de Istorie, pe cea de Geografie și pe cea de Muzică, motivându-și modalitatea tiranică a deranjului adus gânditorului, prin natura funcției prozaice, de eliminare a gărgăunilor. Fapt ce frână creația lui Nilă Hagiu timp de jumătate de secol, atât de mare a fost trauma, încât și acum se resimt sechelele acelor timpuri. Chiar dacă scrie un gând pe zi, concentrat într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
despărțirii, aisberg-urile uitării, hotărât să nu mai facă nimic pentru a-și dovedi tenacitatea sentimentelor. Any observă Catedrala, îi aprecie arhitectura un amestec între baroc și neoclasicism -, dar amendă gestul entuziast al lui Gustav cu o observație atât de prozaică, într-un moment în care turla principală depășise granițele universului Crucea Sfântă a iubirii atingând apele de cristal ale celuilalt cer încât spusele ei nu numai că prăbușiră tot turnul de ceruri aflat în echilibru, ca teancul de farfurii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o cafenea sau librărie, ca și cum ai fi un fir de fum ce se destramă și dispare? nici o tragedie să te risipești astfel, să devii imponderabil, transparent și plin de poezie, așa se spune, nu? când nu ai o explicație mai prozaică, alegeți ce vă convine, eu sunt ocupată să-mi calibrez noul meu loc care se închide peste mine, cu zgomot abia auzit de fulg de zăpadă. ca infinitul într-un strop de ploaie nimeni și nimic nu moare, spun unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
îngrozit. Măi, da, acuma de când vorbești cu mine mai sunt? Păi văd că nu mai sunt, au plecat, s-au ascuns... Păi vezi? Așa pățisem și eu, cu dezavantajul că dracii lui Vasile păreau niște prezențe mai spirituale, mai puțin prozaice. (Mult mai târziu, am ajuns să citesc în cartea lui A.P., Despre îngeri, și să gândesc că, dacă îngerii or fi așa apropiați de noi cum pretind profesorul și o sumedenie de înțelepți pe care el și-i ia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Despre îngeri, și să gândesc că, dacă îngerii or fi așa apropiați de noi cum pretind profesorul și o sumedenie de înțelepți pe care el și-i ia ca surse bibliografice, probabil nici dracii n-or fi atât de puțin prozaici.) Dis-de-dimineață mă antrenez la garduri, la toate gardurile pe care nu le-am sărit în copilăria mea. Ca să ajung în șoseaua ce duce spre civilizație, trebuia să trec prin satul țigănesc, conceput ca peste tot, câteva rânduri de corturi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care m-a ținut vreo două săptămâni redus pe treapta cea mai de jos a evoluției. Nu mai puteam să mă aplec din mijloc, că începea imediat să-mi curgă nasul, ca dintr-o Fontana di Trevi, dar mult mai prozaică. Jumătate din zi trecea în reproșuri că am dormit ca o vită, fără a mai găsi la orele mici din noapte inspirația din zilele bune. Răceala, dacă n-ai observat, se răsfrânge cu un fel de cruzime asupra psihicului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
viziunile dantești de peste o oră, două, de corpurile fabuloase prinse într-un Totentanz, care pe lumina aprinsă se vădeau a fi cămașa mea pusă strâmb pe umeraș sau șosetele albe aruncate în mijlocul covorului cu dezinvoltura unor lebede... Dincolo de partea ei prozaică, de corpurile străine care-mi circulă liber pe faringe, provocându-mi o greață nervoasă, gripa îmi dădea, după stingerea tuturor luminilor din casă, în fine, și a televizorului lăsat până după miezul nopții, clipe de inspirație din care la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
albi de lup, plugurile de zăpadă ieșite de cu noapte pe strada noastră, ca într-un adevărat oraș european, o țin pe Suzy trează cine știe de câte ore pe marmura fierbinte a caloriferului. Trează, fata mea felină e totuși prozaică: dimineața nu se mai lasă atrasă la sfertul de oră sau douăzeci de minute de lectură din Istorie... , prea atașată de mama care, în urma mea, își face și ea toaleta. Da’ las-o, dragă, în pace, acum doar n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se poate trăi și așa... Înjurând mărunt, mă retrăgeam devreme la dormitor sau în cămară între sticlele cu licori secrete, de unde, îmbărbătat cu o gură de vodcă, suportam până și telenovela, vreo oră până la timpul normal de culcare. Din serile prozaice, care se repetă cu variații minime de vreo cinci ani, chiar n-aveam ce impresii să extrag. Lucrasem îndârjit până-n amurg, ca o mașină fără combustibil, care dacă s-ar opri ar muri. Cred că Zina a găsit, seara după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lor, a te interesa cât mai puțin pe unde calci. Am avut, cu siguranță, și eu asemenea momente. Acum, însă, nu mă mai pot descurca, se pare, fără puncte de sprijin. Și nu numai sufletești. Văd asta și în amănunte prozaice. În tinerețe, de pildă, nu mă sinchiseam de ținuta vestimentară. Puteam umbla îmbrăcat oricum. Puțin îmi păsa dacă nu mă bărbieream, la mare, trei zile. Puteam sfida orice normă. De abia acum îi înțeleg pe cei care zic că, îmbătrînind
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
agațe de viată, și în special de manifestarea ei culminantă, dragostea, cu înverșunare paroxistică. Tot restul - "n'est que littérature". Literatură menită tocmai să transmită sentimentul letal, obsesiv. Nu literatură de dragul literaturii. În aceasta constă autenticitatea, indiferent de mijloacele discursului prozaic: "literare", în înțelesul tradițional, sau antiliterare, autentiste." Dumitru MICU, Scurtă istorie a literaturii române, vol. 2, Editura Iriana, București, 1995, pag. 199-200.
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
șuierat, după care se liniștea. La momentul potrivit, Carol se rostogolea la o parte, pentru a evita să aibă de-a face cu pata umedă de pe cearșaf. Incapacitatea lui Carol de a se revolta împotriva acestei vieți sexuale spârcâite și prozaice se datora pacifismului ei natural. După ce Dan pleca la muncă, unde orna literele care formau acronime sau, după caz, le simplifica, Carol se trezea că are la dispoziție o grămadă de timp liber. La fel ca toate soțiile, se apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Vinea și, mai ales, ale viitorului Tristan Tzara („În gropi fierbe viața roșie“, cel mai radical experiment poetic predadaist din România acelor ani). Extravertirea cabotină și iconoclastă proprie atitudinii minulesciene va fi reciclată dadaist de același Tzara, iar începuturile poeziei prozaice a avangardistului Geo Bogza se vor resimți puternic de pe urma influenței lui Minulescu, mărturisite de altfel în al său Jurnal de copilărie și adolescență (Editura Cartea Românească, București, 1987). Modernismul estetic al stîngii românești antebelice În preajma răscoalelor țărănești din 1907, stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu un „oniric”, un „abstracționist” (cum îl vedeau mai tinerii critici ai epocii, în contra realismului socialist), ci un (para)realist: „Nu e greu de văzut că universul lui Urmuz se încheagă din datele unei realități cotidiene puternic localizate și foarte prozaice. Obiectele care o compun sînt surogatele civilizației noastre citadine”. Încadrîndu-l, pe urmele lui G. Călinescu, în categoria „marilor sensibili schimonosiți” a căror realitate „ne arată o față însuflețită de trăsături comice și oribile”, Crohmălniceanu îl plasează pe Urmuz și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nesăbuită la singurătatea cea mai sfâșietoare, și unde, ca în cazul lui Dumnezeu, absența însăși să devină prezență. Dacă Bătrânul ar fi apărut pe coridoare ar fi fost ca și cum ar fi crescut marea, spălând țărmul și nelăsând decât o realitate prozaică. Așa, absența lui era ca o mare retrasă care îngăduia tuturor ipotezelor, temerilor și explicațiilor să înflorească în discuții. „Am început să bat și eu câmpii”, mi-am zis, întrucât mă încurcam în presupuneri care mai de care mai fanteziste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nouă religie și jucam rolul de profet, stabilisem un adevărat ritual de spălare a mâinilor, având un rol simbolic: de a îndepărta de pe degetele celor care se apropiau de mine orice urmă de realitate, de a-i dezinfecta de adevărul prozaic de toate zilele pentru a-i face apți să pătrundă în metafizica promisiunilor mele. Ceva asemănător îmi cerea, probabil, și Francisc care mă privea atent și răbdător. M-a lăsat să-mi săpunesc de mai multe ori mâinile și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cazul să insiste: „Nu vezi că azilul trăiește în minciună? Aș prefera, te rog să mă crezi, să plecăm de aici”. Am mai făcut o încercare să strâng cioburile, să le lipesc la loc: „Cum poți să fii atât de prozaică? Sper că glumești”. Fatală încercare! „Ba nu glumesc deloc”, izbucni Laura într-un acces de râs sănătos. După care deveni serioasă și pe un ton grav, de care n-aș fi crezut-o capabilă, m-a întrebat: „Tu chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui putere, aproape magică, îl înlănțuise. Fără asta mecanismul azilului ar fi scârțâit și, cu vremea, s-ar fi blocat, poate. Mirajele, prudențele, presupunerile, temerile, îndoielile, șoaptele n-ar mai fi fost justificate, totul ar fi intrat într-o logică prozaică, limpede, aspră care nu i-ar mai fi legat de nici o taină; și cu ce să umple golul pe care li-l da această desprindere pe niște coridoare care n-ar mai fi dus nicăieri? Bătrânul reprezenta cordonul lor ombilical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pasiune și pasiune ne este țel. Restul este doar nebunia artei.“ Nu era nici el sigur ce Însemnau ultimele două fraze; la fel ca monologurile lui Hamlet sau Lear, ele conțineau mai mult decât ar fi putut exprima o parafrază prozaică. Dacă ar fi fost să moară mâine, s-ar fi bucurat să le știe Încrustate pe piatra de mormânt. Pentru a mări miza povestirii, decise că devotamentul arătat de doctorul Hugh scriitorului o Îndepărta pe bătrâna doamnă, protectoarea sa, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cine se pricepea miraculos diabolic de precis la femei, dîndu-și seama, la fix, că tocmai deschiderea oaselor bazinului placidei și insignifiantei Gala corespundea exact idealului de spiritualitate al căpcăunului catalan și că, din păcate, tocmai această prozaică deschidere l-a împins pe marele și ascunsul introvertit să trudească până la sfârșitul vieții ca un turbat?!... Și măcar sfiosul Dali, drept recunoștință, a pictat un tablou secret, amestecând un sfert din trăsăturile sale cu trei sferturi din cele ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
face că datorăm următoarele două formule uneia dintre aceste fermecătoare zeițe pariziene: XLVI Trăsura este un pașaport pentru toate Îndrăznelile unei femei. XLVII Pedestrașul are Întotdeauna de Înfruntat o prejudecată. Prin urmare, iată axioma care va trebui să reglementeze toaletele prozaicilor plimbăreți: XLVIII Tot ce urmărește obținerea unui efect este de prost gust, la fel ca tot ce este zgomotos. De altminteri, Brummell ne-a lăsat cea mai admirabilă maximă În această privință, consacrată de asentimentul de care s-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ușor, lăsând să pătrundă lumina, care apoi aluneca de o parte și de alta, fără a găsi un mediu prea propice pe metalul lipsit de luciu. Totul era hipnotizant, în mod ciudat. Alea sunt din plumb, spuse Bez în mod prozaic, arătând către barele mai groase. Li se spune butelii. Ai putea să înveți și tu limba asta. Mă concentram mai mult pe cele două poduri fixe care mergea de pe o parte a șinei cu știfturi până pe cealaltă, la câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
1, din frunze și din diamante. Bill, în rolul lui Bottom, purta capul de măgar, singura piesă de costumație pe care și-o pusese, și aștepta ca MM să dea semnul de început. —Bine, Helen, cheamă zânele, se auzi vocea prozaică a lui MM, rupând vraja. Arată bine, nu? întrebă ea întorcându-se către Sally și Sophie. —Peaseblossom, Cobweb, Moth și Mustardseed! zise Helen pe un ton cam obosit. Ranjit, în chip de Peaseblossom, intră făcând roaba, și strigă: „Gata!“ când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]