1,136 matches
-
Universității Babeș-Bolyai din Cluj, este doctor în istoria presei, autoare a volumelor intitulate „Adio insule”, apărută la Editura „Facla”, „Sub poalele Parnasului” (Facla), „Pe prispa zăpezilor” (Facla), „Umbra sfărâmată” (Kriterion), „Săliștencele” (Facla), „Cadențe timișorene” (Excelsior), antologia „Crinul, cofetărie pentru doamne. Prozatoare timișorene contemporane” (Eubeea) și „Amiază cu flori” (Facla). Recent i-a apărut romanul „Portret cu fluturi”. Scriitoarea a mai colaborat la antologii din Ungaria, Germania și Serbia. A realizat traduceri din importanți autori români și autori de peste hotare. Dr. Maria
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
tot ce poate ea este doar să scrie". Și totuși a făcut-o, odată ce prezentăm această carte al cărei titlu nu sugerează mai puțin imaginea dansului cu diferiții cavaleri la balul închipuit. Romanul se va conforma întocmai proiectului pe care prozatoarea abia "intenționează" să-l propună editorului. Este, așa cum a anunțat, un roman despre bărbați, despre bărbații din viața ei. Pe parcurs afirmația se nuanțează: "Adevărul, adevărul gol-goluț, e că scriu bărbaților, pentru bărbați, pentru ei. Scriitura este firul care trebuie
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
format, de-a lungul anilor, la Brașov: poetul și dramaturgul Dumitru Crudu, criticul literar și prozatorul Iulian Ciocan, criticul literar Nicoleta Cliveț, criticul și istoricul literar Adrian Lăcătuș, poetul și criticul literar Mihai Oprea, prozatorii Dan }ăranu și Mihail Tomulescu, prozatoarele Ștefania Mihalache, Adriana Bărbat, Ina Crudu, Cristina Podoreanu, Katalin Szilagy, Anca Andriescu, Cătălina Stoica, Mihaela Bîja, criticii literari Georgeta Moarcăs și Evelina Oprea. Considerăm astfel că Brașovul a reușit și va reuși să fie gazda potrivită a unei manifestări internaționale
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
scria Bellow unui amic în 1969. Credea aproape orbește în datoria scriitorului de a scrie, de a da tot ce e mai bun în el. Mai credea și că scrisul poate să vindece rănile sufletești proprii. Adresându-se în 1960 prozatoarei Alice Adams care trecea pe atunci, ca și el, printr-o criză existențială (nu se precizează ce anume se întâmplase vreunuia dintre ei), o sfătuia: „Singurul leac sigur este scrierea unei cărți. Am una nouă pe masă și toată suferința
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
din urmă pusă astfel: - Dacă pretinde că-i plac animalele, de ce nu și-a luat un pechinez în locul dogului german? Asta da, perfidie. Din cauza asta, eu nu sînt doar perversă, ci și fascistă!" în opoziție cu Crohmălniceanu și compania "realist-socialiștilor", prozatoarea evocă la un mod tușant "mizeria sordidă a acestor intelectuali care au preferat să renunțe la scris decît să scrie la comandă. Mizeria care nu se aude, nu atrage atenția asupra ei, mizeria vieții minate de foame, de boală, de
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
cu care nu sînt căsătorită, fac sex cu femei, pardon, una singură pînă acum, visez că fac sex cu animale..." Claudia Golea are o experiență de viață de invidiat și o cultură care i-ar putea permite să devină o prozatoare de succes la scară europeană. Cum spuneam, primul său roman era încărcat de promisiuni în acest sens. Din păcate tot ce a urmat a fost o cruntă dezamăgire. Să fim bine înțeleși. Nu sînt un spirit ipocrit-pudibond. Nu disprețuiesc literatura
Biruit-au sexul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12531_a_13856]
-
acesta să aibă proba supremă că viața lor este în ordine. Distanța dintre conversația imaginară și cea reală este neverosimil de mare și dă întreaga măsură a dramei femeii. Tensiunea așteptării și dezamăgirea finală ale femeii sunt admirabil descrise de prozatoare: "Ah, cum sună tonul ăsta, ca o gură care te poate absorbi, ca un tunel uriaș, fără capăt, în care strigi și strigi și aștepți să ți se răspundă, și te apucă frigul tot așteptând, și ecoul vocii tale se
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
a da deplină credibilitate unor situații care le reclamă), viața este privită fără nici o urmă de fard, expresionismul imaginii, tensiunea existențială sunt uneori greu de suportat. Îi lipsește însă "machismul" feminin care caracterizează o bună parte din producția poetelor și prozatoarelor din ultima generație, nu pare atrasă de ego-proză, mânuiește cu o dexteritate de scriitor încercat stilurile epice și dovedește o forță puțin comună în a descrie senzații și sentimente. Fără a fi în mod declarat analitică, proza Danielei Rațiu trimite
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
Gabriel Dimisianu Am recitit cu mult interes, cu participare intensă, „proza scurtă“ a Gabrielei Adameșteanu, texte reunite într-o ediție nouă, a IV-a, cuprinzând, după cât îmi dau seama, tot ce a scris prozatoarea în domeniul nuvelei și povestirii. Mă refer la volumulVară-primăvară, publicat de Polirom în 2012. Am recitit deci cu mult interes aceste narațiuni care, literar, m-au cucerit prin firesc, prin construcția fără cusur, prin personajele al căror discurs, chiar și
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
le-a surprins autoarea în imediat. „În ultimii ani de festivism ceaușist - scrie Gabriela Adameșteanu în nota asupra ediției - am vrut să fac o carte cu astfel de «scene de gen»“. Nu a rescris niciun text la reeditare, ne spune prozatoarea, în afara unuia singur, Gara de Est, căruia i-a adăugat noi capitole, în 1991 și în 2012, și un fragment care-i fusese eliminat de cenzură în anii ’80. Le-ar fi adăugat și altor narațiuni fragmentele cândva cenzurate, dar
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
găsit salam de Sibiu și șuncă de Praga, vinul este natural - Gicu, prin cunoștințele lui, a făcut rost de el din pivnițele Patriarhului, poți să bei liniștit cât vrei, mâine n-o să te doară capul“). Cu ironie și tandrețe scrie prozatoarea despre astfel de împrejurări ale vieții de fiecare zi din socialismul nostru real, cu ironie și tandrețe privește în general existența. E necruțătoare în notarea amănuntelor și merge, moral, până la a fi severă cu personajele. E totuși înțelegătoare cu ele
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
unul sau altul, trebuie să-l asculte, să nu piardă șirul, să fie atentă, dar are și ea suferința ei, ce-i drept măruntă, meschină, care-i fură însă mereu atenția: bareta defectă de la sanda îi roade piciorul. Spiritul notațiilor prozatoarei este realist și reconstitutiv, cu multă atenție pentru detalii, proiectând fidel și meticulos, aș zice, filmul vieții cotidiene din interval. Din loc în loc, acest film se deschide unor reverberări simbolice, astfel cum se întâmplă, de pildă, când este evocată Gara
Ironie și tandrețe by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3412_a_4737]
-
în primul rând cu rafinamentul inventiv și eternul spirit imbatabil feminin, toate dominate de o autentică atmosferă intelectuală, s-a născut de curând schița unui roman, care de o bună bucată de vreme i-a încolțit în suflet poetei și prozatoarei Carolina Orza. Copil al meleagurilor cărășene, îmi mărturisește că proiectul îi va fi fără îndoială cel de suflet. Pentru omul Carolina Orza, care a văzut lumina zilei la Mercina, locul copilăriei nu este doar idilă cu aură rustică, este pământul
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
Târgul de vise”, apărut la editura Marineasa, și au prins viață marile iubiri de neuitat: teatrul, regia și rolurile pe care le-a interpretat în echipa de teatru a Cercului Militar din Timișoara. Vorbesc pentru sine și despre harul poetei, prozatoarei și iubitoarei Taliei, premiile cucerite anual la concursurile artistice, premii I, II și III, apoi cele pentru regie și pentru cele mai moderne puneri în scenă, premiile individuale la aceeași secțiune de teatru și pentru creația literară, cea pentru proză
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
care a străjuit de veacuri la hotarul cuvintelor și al speranțelor, într-un spațiu de viguroasă spiritualitate românească. „Nu trebuie să uităm ce a fost într-o comunitate care a trăit, a iubit și a suferit”, își conturează poeta și prozatoarea Carolina Orza intenția pe care cu emoție o încredințează albului imaculat al hârtiei de pe masa ei de lucru... Critica literară (despre volumul „Târgul de vise“) „Versurile de aici sunt expresia unui anume destin - dar neindividualizat biografic, nici expus în generalități
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
ne lasă o portiță să-l iertăm pentru trufia lui". Îl amuză o întîmplare cu aer de snoavă, relatată de Sânziana Pop, referitoare la Zaharia Stancu, care încerca - la propriu! - să fugă de moarte, cu trei zile înainte de eveniment. Tînăra prozatoare îl vizitează acasă cu scopul de a-i lua un interviu. Neglijent înveșmîntat, în vestă și papuci, cu pălăria pusă de-a-ndoaselea, părintele Desculțului ocolește casa de mai multe ori, cu o mișcare aparent fără rost: "gîfîind de efort, cu privirea
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
descriptiv și de portretist". Și "totul pe fondul sumbru al lagărelor prin care a trecut". Printre "aparițiile neașteptate", Liviu Grăsoiu înscrie și opere sau autori stimabili, ca Ovidiu Drimba, cunoscut om de cultură universalist și comentator al lui Blaga, ca prozatoarea Maria-Luiza Cristescu, lăsând o veritabilă "mărturie testamentară" în ultima ei carte Politici ale romanului românesc contemporan, ca Ioana Diaconescu, povestind copiilor, ca Victoria Dragu-Dimitriu, cu volumele Povești ale Doamnelor și Domnilor din București. Nu sunt uitate edițiile: Timotei Cipariu - Scrieri
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
lor subiectivități. Tînărul critic - tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker - devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia - ea însăși prozatoare -, Gwendolen Erme, la rîndul lor fascinați de idee, naratorul începe un lung proces detectivistico-literar, ce capătă, treptat, dimensiuni epopeice. Efortul la care se angajează cei trei nu mai are nimic de-a face cu critica literară. Pare, mai degrabă, o
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
ACCENTE (format mic / A5, policromie, redactor-șef - Ciprian Măceșaru) și o semnalăm cu plăcere, ca pe orice publicație dedicată literaturii de valoare. Din sumar, am reținut prezentarea pe care Dan C. Mihăilescu o face cărții Dragă viață de Alice Munro, prozatoarea canadiană distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2013: „Gânduri cețoase, impulsuri obscure, vinovății fără vină, acuzații difuze. Inexplicabilul sau inavuabilul resimțite ca reacție firească. Benign demonism infantil, dincolo de logică și de orice explicație.(...) Pe scurt, viață. Mai precis: draga
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2780_a_4105]
-
lupta pare a fi fost de cele mai multe ori confuză, viscerala, lînceda. Treptat, lupta se transformă într-un adevărat război cu imperfecțiunea lumii. Căutarea se radicalizează și devine lupta barbara. Și acum, să trec direct la subiect. Poetesele bune, ca și prozatoarele bune șunt rarissime. Cele care există, întîmpină (au întîmpinat) obstacole pe care feminitatea nu a fost pregătită să le facă "față" (căci spate, nici atît). Mă refer la un fel de obstacole și subterane dar și metafizice. Revoltă acestor personaje
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
refer la un fel de obstacole și subterane dar și metafizice. Revoltă acestor personaje feminine a fost întotdeauna monstruoasa. Dar și ținută în frîu. Imaginați-vă un monstru ținut în frîu. Se pare că, acum, frîul a slăbit. Poetesele și prozatoarele s-au plictisit, încă înainte de a se apucă de scris, să mai fie "controlate", "monitorizate", la modul religios, desigur. Religia scrisului nu este castratoare, scrisul trebuie să fie, precum orice artă, un fel de a fi în lume, totul, impenetrabil
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
fi-ul este la fel de denepătruns că și nebunia. Astfel și aceste urmase ale Evei, pot să construiască, precum bărbații, ceva durabil și la fel de tainic că și cetățile masculinizate, blindate, perfect organizate. Poetesele, ca și poeții, șunt personajele cele mai revoltate, prozatoarele, ca și prozatorii își pierd pe drum (pe masura ce tot scriu) din avînt, din durere, din nebunie. Confesiunile acestor poetese (și unele și altele recuperate total în postmodernism, ca un fel de minorități substanțiale) șunt, precum a bărbaților, distrugătoare. Doar că
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
-si pantalonii cu fuste dintre cele mai scurte și mai strimte. Dar pe mine, personal, confesiunile pline de cinism "mălasărece". Adică, rămîn cu ochii închiși. Sub pleoape, am lumea mea. Cinism, adică lovitură sub centură aplicată celuilalt. Ce poetese sau prozatoare și-au pierdut mințile, dînd în celălalt? Tocmai această neputința ce caracterizează feminitatea da forță persoanei de sex feminin să-și rupă propriile lanțuri (și limite). Și, ca să mă apropiu, totuși, de subiectul propriu-zis al articolului, trebuie să mai spun
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
dînd în celălalt? Tocmai această neputința ce caracterizează feminitatea da forță persoanei de sex feminin să-și rupă propriile lanțuri (și limite). Și, ca să mă apropiu, totuși, de subiectul propriu-zis al articolului, trebuie să mai spun că există varianta poetesa, prozatoare, care își construiește dintr-o dată o lume de o feminitate dureroasă, fără să mai recurgă la armele, seducătoare, ale confesiunii. Autoarele respective practică o "artă", nu o "confesiune". Scrisul lor rămîne, oarecum, adîncit în pagina, nu zboară. Astfel și Iolanda
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
poate, unui tînăr francez i se cere doar să scrie bine pentru a putea fi publicat, în vreme ce același tînăr român se va simți obligat să se drogheze sau măcar să rememoreze cotidianul comunist pentru a accede în noul panteon al ego-urilor prozatoare de la Polirom. Probabil că tot comunismul e de vină...
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]