3,950 matches
-
soarta ambelor armate în acea dimineață a celei de-a noua zile din lună. Mai mult, comandantul ales de Hideyoshi pentru acea misiune importantă - propriul său nepot, Hidetsugu - încă nu cunoștea situația, la crăpatul zorilor. Deși Hideyoshi îl numise pe prudentul Hori Kyutaro în fruntea invaziei din Mikawa, Hidetsugu era cel pe care-l desemnase comandant suprem. Hidetsugu, însă, era doar un băiat de abia șaisprezece ani, așa că Hideyoshi alesese doi generali cu experiență și le ordonase să-l supravegheze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cu siguranță, nu fusese o mare pagubă pentru puterea lui militară. Din punct de vedere psihologic, însă, îi acordase taberei lui Ieyasu o victorie. În orice caz, după violenta bătălie de-o jumătate de zi din Nagakute, amândoi deveniră extrem de prudenți, urmărindu-și cu atenție unul altuia mișcările. Și, cu toate că fiecare aștepta să prindă o ocazie favorabilă, nici unuia nu-i trecea măcar prin minte să execute un atac necugetat. Provocări, însă, se declanșau în repetate rânduri. De exemplu, când Hideyoshi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Era cu adevărat el. Era Îmbrăcat exclusiv În negru, singura pată de culoare fiind trandafirul roșu pe care Îl ținea În mână. Se apropie de mine și, deși doream cu disperare să mă arunc În brațele lui, m-am dat prudentă un pas Înapoi. Ești aici, am spus cu o voce care nu părea să fie a mea. ― Sunt aici, mă aprobă el. Voiam să Îi spun atât de multe și totuși nu mă simțeam capabilă să scot un sunet. Era
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
didactice cu gradul I și cadrele didactice cu gradul ÎI [MD = 2.89, p = 0.000], în sensul că cele cu gradul didactic ÎI tind să adopte stilul imprudent comparativ cu cele având gradul I care tind să adopte stilul prudent (Anexă 19). Rezultatul este ilustrat și în graficul de mai jos. 18. Stilul intuitiv-analitic Pe baza analizelor statistice obținute la testul ANOVA One-Way s-a constatat că există diferențe semnificative statistic la pragul p ≤ 0,05 între grupuri în ceea ce privește stilul
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
să-i fac pe plac, dar și întrebându-mă dacă mă mai plăcea cu toate că știa că eram o mincinoasă. —Cum te simți azi? Chris arăta minunat. Albastrul pal al cămășii îi scotea în evidență culoarea ochilor. —OK, am răspuns eu prudentă. —Pot să-ți fac o sugestie? m-a întrebat el. —OK, am spus eu și mai precaută. De data asta, eram de-a dreptul convinsă că n-avea să fie vorba de nici un scenariu de genul eu și el, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de nici un scenariu de genul eu și el, fără nici o haină și un prezevativ. Nu cred că ar trebui să fii aici, dar de ce nu încerci să tragi toate foloasele din șederea la Cloisters? —în ce fel? l-am întrebat prudentă. —Știi chestia cu povestea vieții pe care te pun s-o scrii după ce ai stat aici o vreme? — Da, am spus gândindu-mă la ce citise John Joe la prima mea ședință de grup. —Ei, chiar dacă nu ești dependentă, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
data asta chiar o să încerce, a spus Misty. Presupun că în branșa lui - fane, cocaină, Jack Daniels..., a zis Fergus nostalgic. La ce te poți aștepta? O atmosferă sumbră coborâse peste masă. Ăsta e Snorter de la Killer? am întrebat eu prudentă. Killer era o trupă de heavy-metal de rahat, care, în ciuda faptului că era de rahat, era foarte populară. Luke probabil că avea toate discurile lor. —El e, mi-a răspuns Mike. De unde îl știi? am întrebat cu nonșalanță. Nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pentru că eram așa cum eram și pentru felul în care îmi trăiam viața. De obicei ridicam din umeri la toate replicile de la Cloisters care aveau pasămite legătură cu mine, dar în ziua aia nu am mai găsit puterea nici măcar pentru atât. Prudentă, m-am avertizat cu o premoniție înfricoșătoare. Nu lăsa garda jos. Dacă le permiți, o să te calce în picioare. în seara aia, stând în sala de mese și scriindu-mi povestea vieții, m-am simțit ciudat. M-am simțit acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe mine și pe Randall, recitându-ne propriile jurăminte. Mi se părea c-ar fi fost... ei bine, destul de jenant. Randall era un tip mai tradițional. Când pot să te văd? m-a întrebat Bea. Acum? Am aruncat o privire prudentă către inbox-ul care stătea să dea pe-afară. Aveam dosare peste dosare - era înfricoșător cât de multă treabă aveam pentru săptămâna aia, iar amenințarea lui Vivian, în legătură cu cartea lui Luke, făcea ca totul să-mi pară și mai urgent. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
liberi. Fuseseră imediat de acord, cum s-o refuze pe sfioasa tanti Veturia? Așa că domnii doctori de la facultate îndrumau spre colega pensionată studenții arabi în dificultate cu limba română sau cu unele discipline de examen. O sfătuiseră, firește, să fie prudentă. Sfatul suna ca o involuntară glumă, în gura atâtor descurcăreți cărora le știa prea multe dintre afaceri. Prudența era necesară, o știa bine prudenta Veturia. Decisă să nu ia nici un ban pentru aceste lecții, presimțise primejdiile popularității; inevitabilă, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în dificultate cu limba română sau cu unele discipline de examen. O sfătuiseră, firește, să fie prudentă. Sfatul suna ca o involuntară glumă, în gura atâtor descurcăreți cărora le știa prea multe dintre afaceri. Prudența era necesară, o știa bine prudenta Veturia. Decisă să nu ia nici un ban pentru aceste lecții, presimțise primejdiile popularității; inevitabilă, într-adevăr, cum avea să se dovedească. Răbdătoare și vetustă, reînviind pentru nou-veniți imaginea cine știe cărei mătuși anacronice din patria de peste mări, gata să ignore obrăznicia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că zilele îmi sunt numărate, dar nu a fost decât o reacție impulsivă față de sfaturile ei sâcâitoare, o simplă ieșire hiperbolizantă. Cancerul la plămâni era în remisie și, după cum îmi spusese oncologul la ultima consultație, aveam motive pentru un optimism prudent. Asta nu însemna că am încredere în el. Șocul cancerului fusese atât de mare, încât nici acum nu credeam în posibilitatea supraviețuirii. Mă resemnasem cu ideea morții și, după ce îmi scoseseră din corp tumoarea și trecusem prin chinurile tratamentului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din somn, uitase de ea. — Mă bucur, i-am replicat, nevrând să stric lucrurile pomenind de ceea ce tocmai se petrecuse. — Mai mergem în împuțitul ăla de Vermont astăzi? m-a întrebat ea. Fiecare cuvânt, fiecare propoziție nouă îmi dădea speranțe prudente. — Peste vreo oră, am spus. Uite, Lucy, suc, pâine prăjită și ouă. În timp ce mă aplecam, ridicând mâncarea de jos, pe chip i s-a întins un nou zâmbet larg. — Micul dejun la pat, a anunțat ea. Mai ceva ca regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
n-am ce face. Trag aer În piept adânc, mă ridic și pornesc spre etajul unsprezece. În fața ușii lui e un birou, dar nu văd nici urmă de vreo secretară, așa că mă duc direct la ușă și ciocănesc. — Intră. Deschid prudentă ușa. Încăperea e imensă, luminoasă și lambrisată, iar Jack stă la o masă circulară, Împreună cu alte șase persoane, așezate pe scaune. Șase oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată, Îmi dau brusc seama. Cu toții au În mână foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întregistreze. Dar ce face Jemima acasă ? spun mirată. — Le-a zis ălora de la serviciu că nu se simte bine, ca să stea acasă să-și facă tratament cosmetic și ce mai are nevoie. A, și a sunat și taică-tău, adaugă prudentă. — A, da ? Simt un fior de alarmă. Și ce-a zis ? N-am mai vorbit cu ai mei de la izbcunirea aia pe care am avut-o, de Ziua Angajaților În Familie. Pur și simplu n-am fost În stare. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fac acum, când observ o capelă micuță, într‑un colț. Reculegere spirituală, citesc pe un mic afiș din apropiere. Un loc în care să stai liniștit, să te rog și să afli mai multe despre credința catolică. Îmi bag capul, prudentă, în capelă și văd o călugăriță bătrână stând pe scaun și brodând. Îmi zâmbește și îi răspund și eu, cu un surâs nervos, după care intru. Mă așez într‑o strană de lemn închis la culoare, încercând să nu scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
principal. Poate e doar o filieră de fițe din SoHo! Da! Păi, dacă Londra are Tate Britain și Tate Modern, de ce nu poate și Guggenheimul să aibă un Guggenheim clasic și unul SoHo? Guggenheim SoHo. Sună foarte cool. Deschid ușa prudentă și, da, locul e alb și spațios, cu artă modernă pe piedestaluri, locuri unde să stai și oameni care se plimbă vorbind încet, în șoaptă. Așa cred că ar trebui să fie toate muzeele. Mici și drăguțe, ca să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
artă. Foarte mult. Întrebam doar așa. Ca să fiu singură. Dacă doriți să vizitați muzeul, vă pot chema un taxi. Voiați să‑l vizitați? — Ăăă... Ia să mă gândesc un pic. Să nu iau o hotărâre pripită. Ăăă... nu știu, zic prudentă. Puteți să mă lăsați o clipă? — Sigur, zice băiatul, aruncându‑mi o privire ușor ciudată și mă așez pe o bancă albă, concentrată. OK, uite care‑i treaba. Normal, vreau să mă duc la Guggenheim. Pot să mă sui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
duc doar eu la prânzul ăsta cu ea, da? adaug, de parcă n‑aș fi absolut deloc intimidată de această perspectivă. — Trebuie să se ducă întâi la centrul de înfrumusețare, zice Luke, și îți propune s‑o însoțești. A, da? zic prudentă. Păi, ar putea fi distractiv... — E o șansă de a vă cunoaște mai bine. Sper să vă‑nțelegeți. — Firește c‑o să ne‑nțelegem, zic apăsat. O să fie foarte plăcut. Mă dau jos din pat, mă duc la el și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
era, dar eu, săracul de mine, mi-am făcut multă vreme iluzii... Un zâmbet stânjenit, sarcastic, ți-a Încremenit În colțul buzelor. Și acești unchi stupizi, și acest văr, elev lamentabil, incapabil să traducă ceva fără juxtele tale, toți zâmbesc prudenți, dar flatați. Cu cât aplauzele vor spori, cu atât mai friesc Își vor Închide ochii, ca să nu Întrezărească ceva din exhibiționismul fanatic al artei. — ...Crescusem Într-o casă mai mult decât modestă și mă epatau obiceiurile elegante, conversația dezinvoltă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Era sigur că superiorul său va auzi despre asta și, apoi, dacă existau și victime... Trebuia să fie ferm în ceea ce privea decizia. — Dacă nu vă supărați că spun asta, îi zise el brigadierului, nu mi se pare cea mai prudentă dintre posibilități... Mai târziu în cursul dimineții, se întâlniră cu inspectorul sanitar șef, însoțit de o mulțime de afaceriști furioși și de vânzători care-și petrecuseră toată noaptea scandând sloganuri în jurul bungalow-ului său. Palid și cu răsuflarea întretăiată, coborî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lui Luca. Sau măcar să găsească pe cineva cu o perspectivă obiectivă, iar Fiona putea să fie acea persoană. —Trebuie să recunosc că m-a făcut să mă tem în legătură cu ceea ce va urma... dacă așa va fi viitorul, a remarcat Alison prudentă. Fiona a oftat. —Mie-mi spui! — Vorbești de parcă ai fi trecut și tu prin situația asta. —Oarecum. David... Fiona s-a întrerupt pentru că o femeie se apropia de ele. Era mama lui Alison, Audrey. —Draga mea, te-am căutat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
poată observa expresia surprinsă de pe față. Susan știa că Bill era departe de a fi un prost, însă nu-l considerase nici un gânditor prea profund. — Nu mi se pare că e dură, în adevăratul sens al cuvântului, a răspuns Susan prudentă. Îmi închipui că-i e foarte greu. De fapt, că amândurora vă e foarte greu. —Așa. E gata! Bill s-a ridicat în picioare și-a mișcat ușa de câteva ori, ca să demonstreze că balamaua funcționa așa cum trebuia. —Mulțumesc. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
extragă din frunte câte-o unealtă din aia de spart gheața. Numai timpul ne va dovedi ce se va alege de noi! Sofia cea reatc "Sofia cea rea" Alison s-a oprit în colțul străzii și-a aruncat o privire prudentă înspre casă. Era o casă care nu sărea în ochi, construită prin anii treizeci. Accesul se făcea printr-o portiță de lemn. Ferestrele erau protejate de niște perdele banale, din dantelă albă. Dar era imposibil să-ți dai seama dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mocirla de recursuri În care, tăbăciți În șmecherii, avocații vicleni ai maphiei ar fi afunda-o fără milă și compasiune, legea hotărî să aștepte cu răbdare să vadă cum vor evolua lucrurile. Era, fără umbră de Îndoială, atitudinea cea mai prudentă. Țara era mai agitată ca niciodată, puterea confuză, autoritatea diluată, valorile În proces accelerat de inversare, pierderea simțului de respect civic se extindea la toate sectoarele societății, probabil nici dumnezeu nu știa unde ne ducea. Circula zvonul că maphia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]