5,549 matches
-
Magii rostesc ,, Steaua sus răsare'', vestea minunată-nconjoară Pământul, ca omenirea să-l știe pe Isus, pruncul. Ziua când preacurata, Fecioara Maria, a născut într-o iesle lângă oi, pe Mesia, îngerii au coborât văzând atâta lumină și lângă Sfântul prunc Isus, se-nchină. De Crăciun s-a născut fiul- Dumnezeu, ce-a arătat lumii puterea iubirii, la greu, e sărbătoarea ce unește creștinătatea, căci în cuvântul Domnului e dreptatea. Este Crăciunul și pe la ferestre răsună Colindul... cântec după datină străbună
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
minunată'' voi simți mereu, de Crăciun, la fereastra sufletului meu. 21 Decembrie 2016 - MIT Citește mai mult Zilele s-au primenit pentru sărbătoare,iar Magii rostesc ,, Steaua sus răsare'',vestea minunată-nconjoară Pământul,ca omenirea să-l știe pe Isus, pruncul.Ziua când preacurata, Fecioara Maria,a născut într-o iesle lângă oi, pe Mesia,îngerii au coborât văzând atâta luminăși lângă Sfântul prunc Isus, se-nchină.De Crăciun s-a născut fiul- Dumnezeu,ce-a arătat lumii puterea iubirii, la
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
iar Magii rostesc ,, Steaua sus răsare'',vestea minunată-nconjoară Pământul,ca omenirea să-l știe pe Isus, pruncul.Ziua când preacurata, Fecioara Maria,a născut într-o iesle lângă oi, pe Mesia,îngerii au coborât văzând atâta luminăși lângă Sfântul prunc Isus, se-nchină.De Crăciun s-a născut fiul- Dumnezeu,ce-a arătat lumii puterea iubirii, la greu,e sărbătoarea ce unește creștinătatea,căci în cuvântul Domnului e dreptatea.Este Crăciunul și pe la ferestre răsunăColindul... cântec după datină străbună,,,O
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
ani, cu ușurință, Mărturisim în glas Hristosul Dumnezeului celui viu, Fiul, A cărui răstignire ne-a salvat... Dar fapta ni-i tot cu "păcat"! -Isuse, crucea Ta-mi trezește somnul adânc, Sunt om ce-n suflet se vrea al Tatălui prunc, A-toate-iertarea și rugăciunea iubirii Tale va strânge-n credință vie ucenicii... Dă-mi ultimul loc din cerească-mpărăție, Credința tâlharului celui bun dă-mi mie! El a fost primul suflet ce a intrat-n ea Gustând puterea Domnului și-nțelepciunea
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
de ani, cu ușurință,Mărturisim în glas HristosulDumnezeului celui viu, Fiul,A cărui răstignire ne-a salvat...Dar fapta ni-i tot cu "păcat"!-Isuse, crucea Ta-mi trezește somnul adânc,Sunt om ce-n suflet se vrea al Tatălui prunc,A-toate-iertarea și rugăciunea iubiriiTale va strânge-n credință vie ucenicii...Dă-mi ultimul loc din cerească-mpărăție,Credința tâlharului celui bun dă-mi mie! El a fost primul suflet ce a intrat-n eaGustând puterea Domnului și-nțelepciunea,Pe lemnul
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
sărmani Ce nu primesc din dragoste, povață. Am să-ți arăt pensionari în țară Care-au muncit o viață pentru pâine, Azi, duc o bătrânețe prea amară Fără speranță-n ziua care vine. Azilele sunt pline de părinți, Uitați de pruncii răspândiți prin lume, Care se vor întoarce pricopsiți Și vor găsi numai pe cruci, un nume. Citește mai mult Scrisoare deschisăîți scriu azi o scrisoare, Moș CrăciunE încă timp și sper că va ajunge,Am să te rog să fii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
sărăcie poate,bieți sărmaniCe nu primesc din dragoste, povață.Am să-ți arăt pensionari în țarăCare-au muncit o viață pentru pâine,Azi, duc o bătrânețe prea amarăFără speranță-n ziua care vine.Azilele sunt pline de părinți, Uitați de pruncii răspândiți prin lume,Care se vor întoarce pricopsițiși vor găsi numai pe cruci, un nume.... IX. E ȚARA MEA!, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016. În țara-n care codrii plâng ades Și Dunărea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului 1 Iunie 2016 Scriu și pe Câmpie fulgeră departe, N-am să uit vreodată: fulgerul desparte, Simt cum mă furnică dorul de atunci, Era plină Valea, Dealul meu de prunci... Îmi aduc aminte de acele zile, Nu mai strigă nimeni, unde ești copile, Nu-ți ajunge ziua cât e ea de mare, Nu vezi că e noapte? vino la culcare! Vânător de fluturi și de alte cele, Nu aveau astâmpăr
COPILUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385307_a_386636]
-
În vremi de aspre trude și-ncercări, Lăsându-mă -din cerul proslăvit- Să torc eu singur caier de-ntrebări. Acum ți-e rândul încercat bătrân, Să cerni din rânduiala greu desprinsă, Căutând pe drumul timpului hapsân, Să-i fii, la prunc, o candelă aprinsă ! Călcat-am lumea toată sub pingele, Privind spre cer și așteptând cuvânt. Tot ce-am cerșit zadarnic de la stele, Se află doar aici, doar pe pământ. *** Referință Bibliografică: La început și la sfârșit de drum / Ovidiu Oana
LA ÎNCEPUT ŞI LA SFÂRŞIT DE DRUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385318_a_386647]
-
tuturor piedicilor și dezastrelor” (Mircea Eliade). Împotrivindu-se cu înverșunare acestei „Naturi”, tocmai mamele speciei umane își ucid copiii în pântece fără cea mai mică remușcare ori dacă îi nasc îi lasă pe drumuri. Femei nebune care și-au avortat pruncii au existat întotdeauna. Dar astăzi omenirea a ajuns într-un așa hal de rătăcire, încât societatea întregă consideră avortul ca pe ceva normal, firesc, iar medicii (care au depus jurământul lui Hippocrate, jurând : „Nu voi da nici unei femei o prescripție
PRIMĂVARĂ, MAMĂ ŞI MOARTE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385273_a_386602]
-
de o anumită vârstă, pe care nici nu-i cunoșteau, în timp ce copiii avortați sunt uciși de către chiar mamele lor, într-un moment în care nu au nici măcar șansa de a se putea apăra. Și e încă și mai grav, pentru că pruncii avortați nu au putut beneficia de Sfântul Botez, singurul în măsură să le deschidă porțile Raiului. „Se observă o lașitate și o fățărnicie strigătoare la cer la cei ce într-un acces de „umanism” de buzunar militează pe de o
PRIMĂVARĂ, MAMĂ ŞI MOARTE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385273_a_386602]
-
același timp privesc indiferent cum moare o jumătate din populația pământului înainte de a vedea lumina zilei; cei ce aruncă cu pietre într-o femeie ce și-a abandonat copilul nou-născut și, totodată, aduc flori alteia, care tocmai și-a omorât pruncul într-un spital bine amenajat. Este greu de crezut că anume astfel de progresiști>> ar reprezenta adevărata elită a unanității” (Mihai Costiș). Însăși natura ne învață: primăvara totul se naște din nou, revine la viață, se dinamizează. Ghioceii se strecoară
PRIMĂVARĂ, MAMĂ ŞI MOARTE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385273_a_386602]
-
Dumnezeu ne pricepem să inventăm mii și mii de scuze (că suntem săraci, că avem deja mulți copii, că trebuie să ne terminăm studiile, că încă nu ne-am căsătorit, că există pericolul să moară mama, că există pericolul ca pruncul să se nască bolnav, cu malformații etc.). „...Jumătate din umanitate e destituită din rostul ei: femeia. Ceva a intrat în eclipsă (natura, destinul, timpul). Ce lume e asta ?” - se întreba cu durere filosoful Constantin Noica. Un alt mare filosof - inițial
PRIMĂVARĂ, MAMĂ ŞI MOARTE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385273_a_386602]
-
Iisus Hristos, „cine va crede se va boteza și se va mântui“. De aceea, cine vine la Taina Sfântului Botez ar trebui să recite Crezul sau să-l citească, de trei ori, el sau nașul (nașa), când este vorba de prunci și de copii. Conținutul Crezului ortodox este luat „din Scripturi“ sau „potrivit Scripturii“, ori, încă, „după Scripturi“, după Revelație. Crezul Bisericii creștine patristice este cunoscut îndeobște sub denumirea de Simbolul niceo-constantinopolitan. El s-a alcătuit în secolul al IV-lea
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
un jurnal de luptă deapănă azurul în părul nins al suferinței, ca gândul plăpând al Măicuței. Răbojul durerii ca un vis beteag se frânge-n ruga-ngenuncherii, tulburând veșnicia. Salcâmul înflorit, necontenit în adierea sa își trece mireasma din părinți în prunci, iar tăcerea închisorii a îngenuncheat atunci ca lacrima de sânge pe cetina de brad. Plânsul sufletului său caută odihna Strămoșilor în rodul în pârg al dragostei de Dumnezeu. Misterele cu falduri albe dau târcoale Doinelor de jale îndârjind în Potirul
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
și cheia. O, neastâmpărate lumini cum săltau pe fiecare crenguță, iar unele de-atâtea leruri ecou-și aplecau spre rod și altui ler... O, Doamne, ce bogat erai pe vremea-aceea! FLORILE DALBE Trei păstori de-ai runcului, Vin să cânte Pruncului, Florile dalbe, Iar în brațe cu un miel, E-un cioban mai mititel, Florile dalbe. Steaua de la oiște, S-a oprit prin boiște, Florile dalbe. Vrea și ea domnescul strai, Ca magii-n veșmânt de crai, Florile dalbe. Iosif, moșul
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Vrea și ea domnescul strai, Ca magii-n veșmânt de crai, Florile dalbe. Iosif, moșul zorilor Dă colindătorilor, Florile dalbe, Din coșarcă darul bun Și-un „mulți ani!” pentru Crăciun, Florile dalbe. Îngeri - șoapta inului, Suflă umbră crinului, Florile dalbe, Pruncul doarme sub colind, Maicii Domnului zâmbind, Florile dalbe. DE-A FIREA APEI De-a firea apei din mine mă smulg, magilor steaua se-ascunde-ntr-un fulg. De-a firea apei Te caut așa cum stropul de rouă prin lacrima Ta. De-a firea
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
un ghem, pe-o sită veche - peștera din Betleem păzită ca-n icoană de-un fluier și de-un miel. Când m-am trezit inima lui se cuibărise într-a mea și-aveam în piept un clopoțel. COLINDUL PĂSTORILOR În fața Pruncului, cu frunte-aplecată, păstorii. Au părul alb ca vârful munților pe care norii niciodată nu i-au nins omenește. Sunt aceiași care-și adăpaseră cărările, oile și berbecii lor numai de pe unde luceafărul băuse întâi subțirelul tăcerilor dinaintea vecilor. Fecioara, peste
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Pământ.(Revelație).Universul liric este întemeiat pe simboluri și,uneori,pe renașterea spirituală.Simțul trăirilor funcționează ca un barometru,el este sprijinit pe proiecții culte,încărcate de reminiscențe ale mitului,al prieteniei și prețuirii confraților:Cădeau clipele în mine/ca pruncii în virgine ude/pe jumătate fără spline/în corpuri belalii,zălude(Conifere,lui Emil Brumaru).Aqșa cum subliniază Victor Sterom poemele din acest volum se desprind din structurile aforismului:copilăria/mă ține de picioare mereu,/la pieptul ei/mă arunc
DAN DOBRE- ULTRAJ ÎMPOTRIVA PROASTELOR MORAVURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361278_a_362607]
-
Mehr Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poetul nu așteaptă laude, Sângele nu se plătește cu sânge, El trăiește într-o lume paralelă, El are un havuz împărătesc, Privește curcubeul de cuvinte, Ascultă gunguritul pruncilor, Ei stau pe un scăunel de mărgean, Cum stăteau Cain și Abel, copii, El cheamă țestoasele blânde, Privește la cavalerii în solzi aurii, Poetul e lângă voi, poate că nu-l vedeți, El scrie ca un cărăbuș sub pridvor, Pentru
POETUL NU AŞTEAPTĂ LAUDE de BORIS MEHR în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361279_a_362608]
-
neamului. Oamenii puneau întrebări la care răspundea răbdător. Avea ochii umezi, lăcrimaseră de curând iar mai apoi avea să plângă aproape fără reținere. - Oameni buni, numai de la optzeci și nouă încoace, românii au omorât aproape douăzeci de milioane milioane de prunci curați și nevinovați ca îngerii și mai ales lipsiți de orice apărare. Adică încă odată populația României! Ați înroșit pământul țării cu sângele lor și acest sânge strigă întruna către Dumnezeu. Cum să nu fie supărat Dumnezeu pe noi românii
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
ca în camerele de gazare de la Auschwitz. O cruzime și un sadism care întrec orice închipuire. O rușine pentru noi ca națiune care ne pretindem civilizată! Și masacrarea aceasta barbară, nedemnă de vremurile pe care le trăim continuă fără opreliști. Pruncii pe care îi nașteți acum și de care vă bucurați vor duce în spate păcatele voastre și dacă ei vă vor blestema, nici în morminte nu veți avea parte de liniște! Să țineți minte lucrurile acestea că nu sunt vorbe
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
Luca. Icoana Maicii Domnului „Portărița” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”). Sfânta Fecioară Maria este zugrăvită ținându-L pe Iisus Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Iisus Hristos ține în mâna stângă un sul de hârtie ce simbolizează Evanghelia, iar cu mâna dreaptă binecuvintează. Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Mănăstirea grecească, athonită Iviron este ferecată, cu exceptia fețelor, cu o îmbrăcăminte de aur și argint, cu
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2012 din 0 [Corola-blog/BlogPost/360145_a_361474]
-
de noapte... Mi-am regăsit sinele Și pe prietenii mei În versul dorului cel mare de exilat CUVÂNTUL CEL DAT Ceamurie* Versul meu Palma mea însângerată Ce mult te-am iubit Adânc în tăcere am simțit Durere... Visul și tristețea pruncului A subpământului Acele zile acei ani acele secole Când amintirea te întoarce Sub acele focuri și morminte rămase La Ioanina... Ceamurie Dorul meu poezie și foc Morminte rămase în uitare Ruine de nostalgie Soarele rănit De azi Și o mie
ÎN ROMÂNEŞTE DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360244_a_361573]
-
în două de peretele opus. La o secundă, o flacără ca un fulger lovi perdeaua prin geamul spart. - Huuu!... se sperie femeia. Pătrule, ăsta-i diavolul! Elena în culmea disperării, smulse din perete icoana cu Maica Domnului în brațe cu Pruncul și o puse în calea flăcărilor. Un șarpe de foc se roti pe tavan împroșcând scântei și tăciuni aprinși, apoi ieși pe unde intrase. Pătru țâșni în cealaltă încăpere luă crucea de argint de pe peretele de lângă ușa de la intrare și
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]