837 matches
-
fonetism cu cele de etimologism specific limbii române. S-a avut în vedere și disidența academicianului Al. Rosetti la poziția oficială/politică (științifică?) în chestiunea ortografiei limbii române, înainte de anul 1989. Se mai arată că - în textele vechi (precum în Psaltirea scheiană, Psalmul 18, scris în jurul anului 1550 și descoperit în sec. XIX la Voroneț) - s-a scris în alfabet chirilic (impropriu limbii române), cu semne adaptate pentru î și â, ultimul distinct față de ă, ceea ce apare în cuvintele "în" și
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
H. Stănescu („Arhivele Olteniei”, 1936, p. 424), aici se instalează, în 1637, "a doua tipografie cunoscută din Țara Românească". Încă din primii ani de funcționare, de sub teascurile acestei tipografii vor cunoaște lumina tiparului "lucrări importante ale culturii medievale românești" precum "Psaltirea slavonească" la 1637-1638 și mai ales la 1640 prima lucrare tipărită în limba română "Pravila bisericească" cunoscută sub denumirea de "Pravila de la Govora", în traducerea călugărului Mihail Moxa. De altfel egumenul Meletie Macedoneanul, cel care a supravegheat și încurajat activitatea
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
câteva secole. Datorită limbii liturgice slave, mulți termeni slavi vor intra în limba liturgică, în timp ce termenii romani - probabil galici - din popor se pierd încet, cu trecerea timpului. Diaconul Coresi a tradus și tipărit românește câteva cărți liturgice, precum "Liturghierul" (1570), "Psaltirea" (1570, 1577), însă acestea nu aveau dreptul de a fi folosite în cult. Îndeosebi psaltirea sa slavo-română ajuta citeții să înțeleagă sensul cuvintelor pe care le recitau în slavonă. Totuși, în a doua parte a vieții, Coresi a publicat la
Româna liturgică () [Corola-website/Science/298740_a_300069]
-
termenii romani - probabil galici - din popor se pierd încet, cu trecerea timpului. Diaconul Coresi a tradus și tipărit românește câteva cărți liturgice, precum "Liturghierul" (1570), "Psaltirea" (1570, 1577), însă acestea nu aveau dreptul de a fi folosite în cult. Îndeosebi psaltirea sa slavo-română ajuta citeții să înțeleagă sensul cuvintelor pe care le recitau în slavonă. Totuși, în a doua parte a vieții, Coresi a publicat la Brașov anumite cărți de învățătură în limba română. La 24 aprilie 1646, episcopii de la Muncaci
Româna liturgică () [Corola-website/Science/298740_a_300069]
-
Bucureᗰti, 1970, în Studia Universitatis, Historia, 1971, fasc. 1, p. 130-131. · Iuliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictură ᘰărănească pe sticlă, Ed. Meridiane, Bucureᗰti, 1975, în Studii ᗰi cercetări de istoria artei, tom 24, 1977, p. 152-153. · Cristina Lucia Bica, Iacob Mârza, Psaltirea lui David cu calendar, Ed. Meridiane, Bucureᗰti, 1977, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj-Napoca, XXI, 1978, p. 502-503 (în colaborare cu Nicolae Bocᗰan). · André Guillou, Aspetti della civiltà bizantina în Iltalia, în Studia Universitatis, Historia, 1978, fasc. 1
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
colecție de carte” impresionantă, nu numai ca număr de exemplare, ci și prin raritatea cărților pe care le salvase pentru cultura românească. Biblioteca sa era adunată la moșia sa Șcheia din Județul Roman (interbelic), care în afară de cărți istorice, conținea și Psaltirea Scheiană, manuscris pe care l-a donat Academiei Române în 1884 (ms. rom. 449), și care se află în prezent în Biblioteca Academiei Române. A mai făcut apoi o donație de manuscrise și documente la 18 iunie 1904, în final dăruind Academiei Române
Dimitrie C. Sturdza-Scheianu () [Corola-website/Science/307165_a_308494]
-
au auzit un glas din această icoană prin care Maica Domnului le spunea; „ Eu sunt stareța voastră, nu vă temeți”. În 1909, în mănăstire a funcționat o școală primară și una profesională în limba română. Cărțile de citire erau Ceaslovul, Psaltirea și Octoihul. Au existat și ateliere de pictură bisericească și de țesături de broderie. Astăzi exista un atelier de covoare. În 1910-1912, au fost ridicate două clădiri etajate, care au adăpostit școala de pictură bisericească "Sf. Ana", atelierul de țesut
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
Lavrentie și a ucenicului Iovan, prezintă particularități specifice, unice în istoria tiparului românesc, care nu pot fi confundate cu alte caractere poligrafice din Transilvania sau Țara Românească. În 1582, apar aici primele cărți tipărite în București: două "Tetraevangheliare" și o "Psaltire" (din care se păstrează numai un fragment, în Biblioteca Națională din Sofia). Situată într-o poziție strategică, la ieșirea din București, pe un mic deal de pe malul râului Colentina, mănăstirea joacă un rol important în apărarea orașului. În 1632, lângă
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
Sighet, secția reală. De mic i-a plăcut să cânte. Bunicul artistului a fost preot la Săpânța, un sat cu celebritate folclorică și etnografică în care se află Cimitirul Vesel din Săpânța. Bunicul îl lua la biserică. Psalmodia versete din psaltire. Știa multe colinde încă de atunci, colindele pe care le cântă și astăzi. A studiat la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj (1966-1973). A fost un student eminent. Încă din anii studenției s-a impus ca interpret, prin calitățile
Gheorghe Turda () [Corola-website/Science/307617_a_308946]
-
stiluri vest-european, bizantin și islamic. În orașele mari ale regatului au funcționat băi publice, cu instalații sanitare interioare și diferite alte facilități pentru igienă, care erau absente în orașele europene. Cel mai cunoscut monument al artei cruciate poate fi considerat Psaltirea Melisendei, un manuscris împodobit cu miniaturi remarcabile, (o comandă executată între anii 1135 și 1143, aflat acum în depozitele British Library), și capitelurile sculptate din Nazaret. Până la cucerirea mamelucilor, în regat existau numeroase picturi murale și mozaicuri, majoritatea lor fiind
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
literare au fost create în această perioadă, cum ar fi traducerea în bulgara mijlocie a Cronicii lui Manasses (1344-1345), păstrată astăzi în Arhivele Secrete ale Vaticanului la Roma, bogat ilustrata Tetraevanghelia lui Ioan Alexandru (1355-1356), acum expusă la British Library, Psaltirea Tomić (1360), astăzi aflată la Moscova, și Psaltirea de la Sofia (1337). Domnia lui Ioan Alexandru a fost marcată și de eforturi de întărire a poziției Bisericii Ortodoxe Bulgare prin prigonirea ereticilor și evreilor. A organizat două sinoade bisericești anti-eretice, în
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
ar fi traducerea în bulgara mijlocie a Cronicii lui Manasses (1344-1345), păstrată astăzi în Arhivele Secrete ale Vaticanului la Roma, bogat ilustrata Tetraevanghelia lui Ioan Alexandru (1355-1356), acum expusă la British Library, Psaltirea Tomić (1360), astăzi aflată la Moscova, și Psaltirea de la Sofia (1337). Domnia lui Ioan Alexandru a fost marcată și de eforturi de întărire a poziției Bisericii Ortodoxe Bulgare prin prigonirea ereticilor și evreilor. A organizat două sinoade bisericești anti-eretice, în 1350 și 1359-1360, care au condamnat diferite secte
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
considerat că aici ar fi fost locuința mitropolitului cărturar Dosoftei Barilă (1671-1674, 1675-1686) sau că aici ar fi funcționat, între anii 1679 și 1686, prima tiparniță din Moldova, înființată de același mitropolit, unde au fost tipărite "Dumnezeiasca Liturghie" (1679, 1683), "Psaltirea de-nțeles" (1680), "Molitălvnic de-nțeles" (1683), "Parimiile preste an" (1683) și "Viața și petriaceria sfinților" (4 vol., 1682-1686). Săpăturile arheologice efectuate în anii 1966-1968 în interiorul casei și pe latura sa estică au infirmat aceste ipoteze. În a doua jumătate
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
prescrisă de tradiție, ritualul fiind liantul ce îi leagă pe evrei de trecutul lor apropiat sau mai îndepărtat și simbolizează unitatea comunităților evreiești de pretutindeni din lume. Rugăciunea comună, în fapt, înlocuiește antica prezentare de jertfă, așa cum reiese din Cartea Psaltirilor: „Doamne, fie rugăciunea jertfa mea în fața Ta”. Sinagoga, în mod tradițional, îndeplinește trei funcții, aceea de loc pentru desfășurarea rugăciunilor colective, de citirea Torei (תּוֹרָה) și spațiu pentru învățare. Funcția școală a sinagogii este
Sinagoga de pe strada Dohány () [Corola-website/Science/303122_a_304451]
-
anii 1856-1858, la Sibiu. În 1914 apare "Biblia, adică Dumnnezeeasca Scriptură a Legii Vechi și a celei Nouă", ediție a Sfântului Sinod. Înaintea "Bibliei de la București" s-au realizat alte traduceri parțiale precum: "Tetraevanghelul slavo-român" (1551), "Tetraevanghelul" lui Coresi (1561), "Psaltirea" de la Brașov (1570), "Palia" de la Orăștie (1582), "Noul Testament" de la Alba Iulia (1648). Un traducător merituos a fost și Mitropolitul Dosoftei. În 1936 apare o nouă traducere a "Sfintei Scripturi", realizată de Mitropolitul Nicodim al Moldovei, Gala Galaction și Vasile Radu
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
cele 10 porunci, Crezul, rugăciunea Tatăl Nostru, instrucțiuni privind rugăciunea, botezul și nunțile), ""Tetraevanghelul"" (cu cele 4 evanghelii traduse în limba română, care a fost editat de mai multe ori, în 1546 și 1552 la Sibiu, în 1560 la Brașov), ""Psaltirea"" din 1570 (o traducere a Psalmilor în limba română, finanțată de Pavel Tordași, episcopul bisericilor reformate române din Transilvania), ""Palia de la Orăștie"" din 1581-1582 (prima traducere a Vechiului Testament în limba română, realizată de către diaconul Coresi), ""Noul Testament"" în limba română
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
pentru Mitropolia Ungrovlahiei. A tipărit primele cărți în limba română "Tetraevanghelul" (1561) - o traducere din Noul Testament a celor patru evanghelii, "Întrebare creștinească" (lucrare cunoscută și sub numele de "Catehism", apărută în 1560 — studiile mai vechi îl datează 1559), "Liturghierul" (1570), "Psaltirea" (1570). Cărțile erau întrebuințate atât în biserică cât și la școală. Munca de tipar consta din xilogravură și necesita eforturi deosebite. Fiecare pagină trebuia sculptată în lemn. Pentru aceasta Coresi folosea 10-20 de ucenici, pe care îi amintea în prefața
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
cu toate cele de trebuință. Însă, dintre bunurile și odoarele înscrise în inventarul din 15 noiembrie 1588, toate au fost pierdute sau trimise la alte biserici. Menționăm următoarele cărți: un Tetraevanghel ferecat, două Tetraevanghele neferecate, un Triod, un Penticostar, trei Psaltiri, 12 Mineie, un Tipic, un Ceaslov, un Molitvelnic, șapte Liturghiere etc. De asemenea, mai existau odoare bisericești ca de exemplu: două Chivote de argint, două Potire, două cădelnițe, două sfeșnice, câte un panaghiar, tipsie și taler, două cupe, 12 linguri
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
muncii intense care îi revenea, Beza a găsit timp pentru a scrie o dramă biblică, "Abraham Sacrifiant" (publicată în 1550 la Geneva), în care contrasta catolicismul cu protestantismul; lucrarea a fost bine primită. În iunie 1551, a adăugat câțiva psalmi Psaltirii franceze începute de Marot, lucru în care a avut iarăși succes. Cam în același timp, a publicat "Passavantius", o satiră directă împotriva lui rău-famatului Pierre Lizet, fost președinte al Parlamentului din Paris și principalul originator al "camerei de foc" ("chambre
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
tisă cu o ferecătură în filigram de argint aurit (în 1624), un pocrovăț înfățișând Împărtășirea Apostolilor cu vin (nedatat, dar purtând numele lui Anastasie Crimca) și cărți bisericești (un Tetraevangheliar cu miniaturi pe pergament (1609), un Liturghier (1610) și o Psaltire (1616)). Multe dintre acestea s-au pierdut în timp ca urmare a vremurilor vitrege prin care a trecut mănăstirea. Ca urmare a vremurilor tulburi din primele decenii ale secolului al XVII-lea, în anul 1627 domnitorul Miron Barnovschi-Movilă (1626-1629, 1633
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
târziu, maicile Fevronia și Sofia au adus la mănăstire pe o nepoată de a lor, Safta Velisarie (1852-1926), care s-a călugărit sub numele de Xenia. Dacă maicile Fevronia și Sofia erau schimnice și se ocupau cu citirea zilnică a Psaltirii, cu postul și cu metaniile, maica Olimpiada avea ascultări la bucătărie și de primire a oaspeților. Ea a fost aleasă mai târziu ca stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Universul" între anii 1927-1930. Devine cunoscut printr-o serie de fabule publicate în publicațiile "Drum nou" și "Porunca Vremii", fondată în 1932 de Ilie Rădulescu. Temele predilecte ale poeziei sale sunt ortodoxia, naționalismul, oamenii simpli, antisemitismul, satul românesc. Pentru volumul "Psaltirea în versuri" (1939) va fi premiat de Academia Română. Opera sa de căpătâi rămâne "Divina zidire", la care a lucrat peste 25 de ani. "Divina Zidire" reprezintă Biblia versificată și ilustrată. În perioada interbelică s-a impus ca unul dintre cei
Vasile Militaru () [Corola-website/Science/311809_a_313138]
-
condusă de Dosoftei, unul dintre fondatorii literaturii noastre naționale, pe bună dreptate considerat "întâiul mare liric românesc". Cercetări filologice recente ne îndreptățesc să considerăm că tocmai în anii petrecuți la Roman a elaborat cea mai mare parte din monumentala lucrare Psaltirea în versuri pe care Dosoftei a tipărit-o în 1673, după strămutarea sa în scaunul mitropolitan al Moldovei. În secolul al XVIII-lea, între 1769-1786, Leon Gheucă a determinat un suflu nou în vatra de cultură de la Episcopia Romanului, într-
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
a dus la pierderea unui război, fiind confundat cu semnalul de retragere) ar fi o mențiune din protoromână. Călinescu contrazice afirmația, pentru că nici unul dintre caracterele esențiale ale cuvintelor românești nu se regăsește aici. 2. Dosoftei a însemnat pe marginea unei psaltiri un cîntec de vitejie pe care-l punea pe seama lui Ștefan cel Mare: „Hai, frați, hai frați, la năvală dați/ La năvală dați, țara s-apărați;/ Hai, frați, hai frați, la năvală dați/ La năvală dați, crucea s-apărați;/ Hai
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
Fondul latin este de 89,47℅. Valoarea morală a scrisorii constă în gestul unui român de dincoace de munți de a-i preveni pe ardeleni de pericolul invaziei turcești. 2. Textele maramureșene sau rotacizante denumesc patru cărți religioase: Codicele voronețean, Psaltirea scheiană, Psaltirea voronețeană, Psaltirea Hurmuzachi. Autorii lor sunt originari din Maramureș, ceea ce explică fenomenul de rotacism: în cuvintele de origine latină litera n este înlocuită cu r. Pentru că traducătorii se țin prea aproape de originalul slavon, textele sunt greoaie, aproape de neînțeles
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]