1,976 matches
-
decât clarificări. Beck constată o relație clară între cogniție depresivă și încetinire motorie, oboseală. Mai mult, semnele vegetative pot fi definite ca semnale fiziologice ale unei tulburări psihologice particulare. Principiile epistemologice ale modelului lui Beck Modelul lui Beck și psihanaliza Psihanaliza afirmă că experiența conștientă joacă rolul de ecran în raport cu dinamica inconștientului. Cognitiviștii care aderă la teoriile lui Beck utilizează, în ceea ce-i privește, o abordare fenomenologică. Mecanismele inconștiente sunt analizate prin intermediul unei introspecții foarte precise. In plus, la fel ca
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
școlii lui Beck cred că schimbările cognitive derivă din trăiri experiențiale, din teste efectuate în realitatea ce decurge din rezultatele restructurării cognitive, idei prin care aceștia se apropie de comportamentaliști. Bazele operaționale ale modelului lui Beck Analizând faptele, behaviorismul și psihanaliza nu acordă credit autodescrierilor furnizate de către subiect. Beck acceptă interpretarea individuală ca bază de plecare considerând că, alături de semnificația comună atribuită evenimentelor, există și o analiză personală, privată, mai importantă pentru a înțelege subiectul. Această trăire personală determină emoția. Bazele
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru depresie (vezi Cottraux, 1991). Giuliano și al., 2002. Echipă formată dintr-un terapeut bărbat și un terapeut femeie. Abraham și Porto, 1978. Pasini, 1975. Ginecologie, endocrinologie, urologie, psihiatrie, dar și știintele umaniste cum ar fi etnologia, sociologia, etologia, psihologia, psihanaliza. Janov (sexologie primală, 2001), Lowen (bioenergie, 1996), Perls (gestalt-terapie, 2001), Elke (masaj euforic, 2001), Masters și Johnson (metodă de restructurare sexuală cum ar fi sensate Focus). Raport Hite 1977, raport Kinsey 1948. Pasini, 1975. Kaplan, 1974. Cautela, 1970. Anorgasmie prin
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
treia generație (Attias-Donfut, 2000, 676). După cum arată studiul efectuat de Attias-Donfut și Segalen (1998), raporturile dintre generații implică Întotdeauna mai mult de două generații. În sprijinul acestei constatări vin concluziile din psihologia socială care postulează că, „pentru fundamentarea dinamicii psihicului, psihanaliza revelează jocul a trei generații” (Lebovici, 1985, 17). Analizând relația precoce dintre mamă și copilul său, Lebovici susține că Întotdeauna se detectează interferențe ale relației mamei cu propria sa mamă. Acest fenomen, după părerea noastră, nu poate fi cantonat În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
funcționat ca profesor universitar. Pe langă pierderea accesului la secrete, el a fost pus la stâlpul infamiei în presă. De-a lungul întregii sale vieți, Oppenheimer a manifestat interes față de foarte multe domenii în afara fizicii. Unul dintre acestea a fost psihanaliza. A studiat sanscrita și greacă veche, iar simpatiile lui de stânga erau destul de serioase, insă deloc neobișnuite în anii `30. Soția lui, Katherine Puening Harrison, cu care s-a căsătorit în 1940, era văduva unui comunist omorât în Războiul Civil
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
din credințele populare ale patrimoniului zeiței Dochia, Zburătorul eminescian [...] se proiectează în personaje ca Sarmis legendarul ori ca istoricul Mușat”), iar excursul critic derutează nu rareori prin fuga pe trasee excentrice. Reinterpretarea poemului e justificată prin idei noi de poetică, psihanaliză și deconstructivism (prin Gaston Bachelard, C.G. Jung, Paul Ricoeur, Ernst Cassirer, Paul de Man, printre alții), iar la Eminescu autoarea găsește „afinități uimitoare” cu ontologia heideggeriană, prin simplul fapt că Heidegger „a interpretat întreaga filosofie a Incidentului”, iar Eminescu s-
PALEOLOGU-MATTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
psihologie se ocupă Mihai Ralea (Asupra saturației fenomenelor sufletești, Câteva observații asupra psihologiei simbolului, Filosofia seriozității) și Ioan D. Gherea (Analiza psihologică a cauzalității). Paginile consacrate esteticii, istoriei culturale și literaturii sunt semnate de Tudor Vianu (Eternitatea și vremelnicia artei, Psihanaliza și teoria artei), Petre Andrei (Considerațiuni asupra romantismului), Nicolae Bagdasar (Asupra culturii europene). În mai multe numere Andrei Oțetea se ocupă de problemele Renașterii, iar Cezar Papacostea studiază Antichitatea, făcând și trimitere la literatura română (Filosofia antică în opera lui
MINERVA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288158_a_289487]
-
de dramă, cu o structură proteică, urmărind să restituie teatrului românesc o suită de forme dramatice (misterul antic, misterul renascentist, drama expresionistă, drama freudiană, pantomima, tragedia antică, fresca istorică, parabola, jocul cu măști ș.a.). Tehnica „teatrului nou”, tendințele stilistice expresioniste, psihanaliza și mitul se întâlnesc pentru a defini un altfel de teatru, așezat explicit sub cupola poesisului, înscriindu-se cu promptitudine în tendințele majore ale teatrului european. În ciclul său critic M. își propune să relanseze în circuitul scenic românesc piesele
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
exclusive ale virtuozității stilistice. Eseul devine, treptat, un satelit al subiectivității, și nu mediul unei dezbateri de interes comun. Printr-o mulțime de trucuri literare, scriitorii au ajuns să transforme eseul într-un vas de acumulare a propriilor idiosincrazii. Apariția psihanalizei și secularizarea mărturisirii, cândva un act sacramental, au produs retorica degradată a sinelui nelărgit, așa cum apariția oglinzii în epoca lui Van Eyck sau Dürer a stimulat autoportretul și semnătura. Speculația devine un mod de a te privi în oglindă. Îndoiala
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
literaturii comparate și al istoriei artei, s-a transformat într-o ideologie autohtonistă în toată puterea cuvântului, care prefăcea dezbaterea unor ipoteze într-o vulgată. Protocronismul pretindea că românii au prioritate absolută în aproape toate domeniile, de la teoria relativității la psihanaliză, de la cibernetică la estetică, de la literatură la inginerie. Conform unei linii de gândire imediat adoptate, românii au fost cei care au inventat, descoperit, inițiat sau imaginat aproape tot ce e omenesc. Era o experiență catarctică într-o cultură istoric saturată
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Buber asupra semnificației centrale a legăturilor dintre oameni. Pentru Buber, aceste legături, și nu indivizii izolați, construiesc temelia vieții împreună; mai mult, în afara legăturilor interumane nu există individualitate: cum am spune astăzi, după Freud, dar fără a subscrie neapărat la psihanaliză, nu există identitate fără alteritate. Reformulând: suntem produsul alterității constitutive, ea însăși un produs al intersubiectivității; subiectivitatea umană însăși e reflexivă și dialogică, este o intersubiectivitate. și, reflectează Buber, legăturile interumane nu sunt o chestiune de alegere liberă individuală, ci
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și teoria educației care au în centru conceptul de tabula rasa au fost, ne amintim, inaugurate de Aristotel în De anima, pentru a fi reluate de Locke într-o manieră care s-a păstrat până azi, după ce au trecut prin psihanaliza lui Freud. Cred că explicația filozofică trebuie căutată în raporturile lui Bloom, deja amintite, cu neotomismul de la Chicago (Toma d’Aquino a relansat tabula rasa în Summa theologica, 1.79.2), aflat la temelia programului Great Books. Explicația psihosociologică și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
permis studierea gesticulației lui. Am analizat imaginile din cinci astfel de filme. Partea stângă a feței lui Sigmund Freud este aproape întotdeauna mai închisă decât cea dreaptă. Acest lucru, denotă o duritate aproape constantă. Când se află în public, părintele psihanalizei își ține întotdeauna la spate o mână, dacă nu pe amândouă. Atunci o parte din comunicarea lui ne este evident inaccesibilă. De altfel, brațele lui sunt constant poziționate mult în spate față de axa trupului. Aceasta demonstrează că, de obicei, se
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
o atitudine la alta compunând astfel două personaje foarte diferite, în funcție de prezența unor adulți sau a unor copii, Sigmund Freud dovedește o foarte mare capacitate de dialog și foarte multă empatie. Negarea privirii asupra trupului se datorește în mare parte psihanalizei și lui Freud însuși. Însă această atitudine nu trebuie să fie interpretată ca o expresie a puritanismului marelui gânditor. Dimpotrivă, relația corporală dintre terapeut și pacient dispare în clipa în care terapeutul trece în spatele canapelei pe care se face psihanaliza
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
care au În structura lor morfematică prefixe de origine greacă, precum: hema-, hemo-, helio-, hidro-: hemartroză, hematie, hemoglobină, hemoragie, hemopatie, helioterapie, helioscopie, hidrocefalie etc.; - consolidarea grupului consonantic ps (Întâlnit În unele cuvinte vechi, precum psalm, psaltire), În neologisme ca: psihic, psihanaliză, psihoterapie, psihiatrie etc.; - grupul ft, trecut În fondul pasiv al limbii, odată cu unele cuvinte vechi care Îl conțineau (ftorilogofăt), reapare În neologisme precum: ftalat, ftaleină, ftalic, ftiriază, ftizic, ftizie, ftiziolog, ftiziologie etc. 2.2. Nivelul morfematic - frecvența substantivelor și pronumelor
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
asigurarea conformității științifice a terminologiei, au fost consultate următoarele lucrări: 1. Botez, Mihai Ioan, Neuropsihologie clinică și neurologia comportamentului, Editura Medicală, București, 1996. 2. Freud, Sigmund, Opere, vol. III-IV, Ed. Științifică, București, 1994-1996. 3. Laplanche, Jean; Pontalis, J.-B., Vocabularul psihanalizei, Humanitas, București, 1994. 4. Sillamy, Norbert, Dicționar de psihologie, Univers Enciclopedic, București, 1996. Introduceretc "Introducere" Lucrarea de față este consacrată unuia dintre conceptele-cheie ale psihanalizei, psihopatologiei și psihologiei clinice. Descris în primele studii ale lui Freud dedicate nevrozelor - mai precis
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Sigmund, Opere, vol. III-IV, Ed. Științifică, București, 1994-1996. 3. Laplanche, Jean; Pontalis, J.-B., Vocabularul psihanalizei, Humanitas, București, 1994. 4. Sillamy, Norbert, Dicționar de psihologie, Univers Enciclopedic, București, 1996. Introduceretc "Introducere" Lucrarea de față este consacrată unuia dintre conceptele-cheie ale psihanalizei, psihopatologiei și psihologiei clinice. Descris în primele studii ale lui Freud dedicate nevrozelor - mai precis, psihonevrozelor de apărare -, conceptul mecanism de apărare își datorează celebritatea, în bună parte, Annei Freud, care-i va consacra cel dintâi studiu monografic. Ajuns deja
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în ultimii cinci ani, câte două articole consacrate mecanismelor de apărare sau menționând conceptul la fiecare trei zile. Cum se explică acest succes fără precedent? Cum se face că mecanismele de apărare depășesc în popularitate toate celelalte concepte fundamentale ale psihanalizei? Chiar și inconștientul, concept foarte la modă în ultimii ani, ar avea de ce să fie invidios! Răspunsurile - numeroase și complementare - la aceste întrebări vor fi analizate detaliat în prima parte a acestei lucrări. Să subliniem totuși rolul important pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aroganță, din cauza unei purificări naționale operate în contextul psihopatologiei ateoretice și al exceselor revoluției cognitive. La vremea respectivă, s-a făcut auzită o atenționare ce avea să se dovedească un avertisment premonitoriu: „Nu aruncați o dată cu apa din cadă și bebelușul psihanalizei”. Evenimentele ulterioare au arătat, într-adevăr, că noțiunea „mecanism de apărare” era atrăgătoare, convingătoare, indispensabilă chiar. Și în așa măsură încât acum - și, fără îndoială, termenul nu e suficient de puternic - toată lumea și-l dispută! După o intrare discretă în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare: abordarea din punctul de vedere al dezvoltării (pentru ontogeneză și perspectiva ciclului de viață), abordarea cantitativ-comportamentalistă (pentru evaluare) sau cognitivistă (în cazul studiului relațiilor dintre mecanismele de apărare și strategiile de coping). Iată cum un concept fundamental al psihanalizei este supus unor abordări diferite, la prima vedere antinomice. În fața recuperării unui concept psihanalitic a cărui valoare clinică nu mai trebuie demonstrată, reacțiile nu au întârziat să apară. Să o reținem pe aceea a renumitului psihanalist american George Vaillant (1993
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Or, A. Freud susținuse ideea că poziția psihanalistului „trebuie să fie echidistantă între sine și eu, între suprafață și abisuri”. „A fost o eroare, scria ea, să credem că trebuie să explorăm numai adâncimile și să considerăm că aceasta este psihanaliza. Abisurile singure nu pot produce niciodată o nevroză, care nu poate apărea decât printr-o interacțiune cu suprafața” (Sandler, 1985/1989). Fără a se îndoi de justețea poziției sale în plan teoretic, A. Freud recunoaște totuși că, pe fondul atmosferei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nouă, în afara refulării) și indică lucrările în care pot fi găsite aceste descrieri 2. Așadar cele nouă mecanisme sunt: - regresia (noțiune ce apare în 1900, în Interpretarea viselor, și ale cărei strânse legături cu fixația sunt precizate în Introducere în psihanaliză, 1916); - sublimarea și formațiunea reacțională (Trei studii privind teoria sexualității, 1905); - proiecția („Președintele Schreber”, 1911); - întoarcerea împotriva propriei persoane și transformarea în contrariu („Pulsiuni și destine ale pulsiunilor”, 1915a); - introiecția sau identificarea („Doliu și melancolie”, 1917b); - anularea retroactivă și izolarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
împotriva amenințărilor de ordin intern și extern. Treizeci și șase de ani mai târziu, se produce un eveniment excepțional: Joseph Sandler, președintele catedrei purtând numele lui Freud (Freud Memorial Chair) de la Universitatea din Londra și vicepreședinte al Asociației Internaționale de Psihanaliză, organizează în perioada 1972-1973 o serie de dezbateri la care iau parte membrii echipei Index Research Group de la clinica londoneză Hampstead. Rezultatul acestor reuniuni a constat în publicarea, începând cu 1980, a unei serii de articole de specialitate în Bulletin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
susceptibilă de a pune în pericol integritatea și constanța individului biopsihologic. Autorii citați mai precizează că apărarea ia adesea o înfățișare compulsională și că ea operează, fie doar și parțial, în mod inconștient. 2) Widlöcher (1971-1972) consideră că, în Vocabularul psihanalizei, formulările lui Laplanche și Pontalis rămân prea vagi. Definiția dată de ei dovedește, conform lui Widlöcher, că autorii nu au vrut să fie părtinitori, dar enunțul lor implică deja o anumită luare de poziție în privința conceptului, deoarece, după cum afirmă același
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
complianța) Conduita contrafobică Controlul Controlul prin gândire Depersonalizarea Desexualizarea A face pe bufonul, a lua în derâdere A mânca și a bea A recurge la gândirea magică A te crampona de obiect • În articolul consacrat mecanismelor de apărare din Vocabularul psihanalizei, Laplanche și Pontalis (1967) atrag atenția că „A. Freud nu înțelege să se plaseze într-o perspectivă exhaustivă și sistematică, mai cu seamă în privința enumerării în treacăt a mecanismelor de apărare”, și reiau lista clasică a celor zece mecanisme de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]