5,470 matches
-
cu bolnavul; - explorarea bolnavului, convorbirea medicală sau interviul; - anamneza biografică sau istoricul bolii actuale; - chestionarea anturajului bolnavului; - explorarea psihologică, cu ajutorul testelor psihodiagnostice, a personalității bolnavului respectiv. Vom analiza în continuare aceste aspecte. Primul contact cu bolnavul De regulă, motivele consultației psihiatrice sunt ascunse de bolnav care se rușinează sau se simte vinovat față de acestea. Sunt însă destul de frecvente situațiile în care bolnavii vin direct la medic ca să-și expună acuzele. Bolnavii se află într-o permanentă dilemă care-i frământă, îi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
înțelegătoare, dând impresia că poate oferi încredere și ajutor eficient bolnavului în rezolvarea problemelor acestuia. În psihiatrie, convorbirea medicală cu copiii și adolescenții, are un caracter particular. De regulă este necesară și participarea altor membri ai familiei la anamneză. Anamneza psihiatrică Anamneza psihiatrică urmărește reconstituirea „istoriei bolii” pe care medicul o va integra în „istoria vieții bolnavului” sau în „psihobiografia” acestuia. În acest caz se au în vedere următoarele aspecte: a) existența unor afecțiuni psihiatrice sau neurologice; b) suferințele sau reacțiile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
impresia că poate oferi încredere și ajutor eficient bolnavului în rezolvarea problemelor acestuia. În psihiatrie, convorbirea medicală cu copiii și adolescenții, are un caracter particular. De regulă este necesară și participarea altor membri ai familiei la anamneză. Anamneza psihiatrică Anamneza psihiatrică urmărește reconstituirea „istoriei bolii” pe care medicul o va integra în „istoria vieții bolnavului” sau în „psihobiografia” acestuia. În acest caz se au în vedere următoarele aspecte: a) existența unor afecțiuni psihiatrice sau neurologice; b) suferințele sau reacțiile emoțional-afective ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
membri ai familiei la anamneză. Anamneza psihiatrică Anamneza psihiatrică urmărește reconstituirea „istoriei bolii” pe care medicul o va integra în „istoria vieții bolnavului” sau în „psihobiografia” acestuia. În acest caz se au în vedere următoarele aspecte: a) existența unor afecțiuni psihiatrice sau neurologice; b) suferințele sau reacțiile emoțional-afective ale bolnavului; c) tentative sau idei de suicid în antecedente; d) natura relațiilor sociale ale bolnavului; e) potențialitatea agresivă, latentă sau manifestă, a acestuia; f) acte agresive anterioare sau prezente; g) tipul de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
scale de evaluare pentru bolnavii psihotici internați, scale special adaptate pentru investigarea unei anumite tulburări clinice (anxietate, depresie, tulburări nevrotice). 4) Listele de criterii diagnostice. Acestea corespund necesității de a ameliora concordanța diagnosticelor diferite rezultate din observațiile clinicienilor cu „concepții psihiatrice” deosebite între ele. Se urmărește prin aceasta stabilirea unui acord comun între diferiții specialiști, prin omogenizarea grupelor de bolnavi studiați, în așa fel încât rezultatele obținute să fie concordante între ele, comunicabile și utilizabile de majoritatea specialiștilor. Diagnosticul Diagnosticul este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologie. Întrucât metoda hermeneutică în psihopatologie este legată de semnificația istoriei vieții interioare a subiectului, vom avea în vedere faptul că ea reprezintă însăși fundamentarea inteligibilului epifenomenal în neinteligibil, sau a bolii psihice asupra sănătății mintale. Elementul central al hermeneuticii psihiatrice îl constituie „facultatea de a înțelege” atât a persoanei, cât și a naturii sale sufletești. Orice întâlnire cu un bolnav psihic pune următoarele întrebări pentru medicul psihiatru: a) Cum trebuie să înțeleg ceea ce spune ? b) Cum gândește acesta ? c) Cum
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aparțin. Una dintre funcțiile psihiatrului este și cea didactică. El are datoria de a explica familiei și uneori chiar bolnavilor capabili de a înțelege, starea lor „critică”, respectiv, boala, precum și de a da „informații de specialitate” în cadrul „Comisiilor de expertiză psihiatrică medico-legală” sau privind „evaluarea capacității de muncă” a bolnavilor pe care-i are în îngrijire și observație medicală. În plus, medicul psihiatru, în calitate de „cadru didactic”, are rolul de a instrui tinerii medici care se formează în specialitatea de psihiatrie. Formarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
PSIHOPATOLOGIE CLINICĂ Psihopatologia clinică are ca obiectiv studiul organizării și al dezorganizării sistemului personalității, considerat ca spațiu de dezvoltare al „fenomenelor psihice morbide”. Ea studiază modalitățile patologice ale proceselor psihice, considerate individual, după o ordine sistematică, sindroamele psihopatologice, precum și nosologia psihiatrică. Este analizată dinamica proceselor psihopatologice, formele lor de manifestare individuală sau „complexe de simptome”, semnificația acestora în raport cu persoana și psihobiografia bolnavului. 10. CERCETAREA ȘTIINȚIFICA ÎN PSIHOLOGIE ȘI PSIHOPATOLOGIE Cadrul general al problemei Cercetarea științifică în psihologie și psihopatologie are caracteristici
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și psihopatologia au același obiect de cercetare: persoana umană. Psihologia se interesează de aspectele normale ale vieții psihice, pe când psihopatologia își fixează ca obiect de studiu fenomenele psihice morbide. În acest de al doilea caz, psihopatologia „preia” obiectul din Clinica Psihiatrică, reprezentat de persoana bolnavului psihic pe care-l studiază cu ajutorul metodelor psihologiei, încercând să explice natura alteralității acestuia, a fenomenelor psihice morbide. Dacă în psihiatrie cunoașterea este și rămâne exterioară obiectului, fixându-și atenția asupra manifestărilor persoanei bolnavului, psihopatologia caută
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Acceptând existența unei fascinații a nebuniei din care decurge orice interogație ca și multitudinea de răspunsuri, trebuie să acceptăm, lucru probat, de atfel, și de faptele istorice, că se poate vorbi despre o istorie culturală a nebuniei, alături de cea științifică, psihiatrică sau medico-psihologică (M. Sendrail, J. Postel și Cl. Quetel, H. Baruk, T.-K. Osterreich, M. Ristich de Groote, H. Ey, W. Szumowski, M. Foucault, R. Semelaigne, Y. Pelicier, D. Cargnello). Se poate afirma, în sensul acesta, fără a comite o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să dovedim că ceea ce înțelegem prin „experiment” în psihopatologie se referă de fapt la „reproducerea” unor manifestări psihice anormale, morbide, cu caracter tranzitoriu, în scopul analizei și cunoașterii „fenomenelor psihice morbide”, așa cum sunt ele întâlnite, în mod curent, în clinica psihiatrică. Reproducerea artificială a unor manifestări psihice anormale, de regulă de factură psihotică, reprezintă o formă de „acces controlat” pentru înțelegerea mecanismelor psihopatologice ale fenomenelor psihice morbide. Distingem, în sensul acesta, două aspecte: utilizarea în scopul unor ritualuri mistico-magice a unor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și cercetările lui Bernheim la Nancy și ulterior cele ale lui S. Freud. Astăzi, rolul inducției sugestive, al contagiunii psihice prin sugestie, imitație etc., este bine cunoscut și i s-au consacrat studii numeroase și de o importanță deosebită. Patologia psihiatrică cunoaște de multă vreme acele forme specifice de „delir indus” care apare în cazul a două persoane, de regulă a unui cuplu, în care o persoană dominantă, delirantă, reușește să inducă celelalte, dominată de aceasta, propriile sale idei delirante. Același
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
desen și pictură, aceste „trăiri paradoxale”. Interesant de reținut este faptul că tulburările psihice induse experimental prin administrarea de substanțe naturale sau de sinteză cu efect psihodisleptic, produc tablouri clinico-psihiatrice dintre cele mai variate, așa cum sunt ele întâlnite în clinica psihiatrică, modelul experimental situându-se în paralel cu modelul natural. Ceea ce este caracteristic constă în faptul că tulburările care apar după administrarea drogurilor se retrag complet, fără sechele, după ce acesta a fost metabolizat și eliminat din organism. Natural că aceste cercetări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de la care să dezvoltăm alte cercetări, dar între modelul experimental de laborator și modelul natural din clinică este o diferență considerabilă. Experimentul psihopatologic deschide în primul rând prespectivele unei dezvoltări a farmacologiei medicamentelor cu efect psihotrop, utilizate în tratamentul afecțiunilor psihiatrice. Marile răspunsuri la întrebările pe care le pune psihopatologia nu pot fi însă date de aceste experimente farmacologice, decât într-o anumită măsură. Psihopatologia este și rămâne o disciplină reflexivă, al cărui obiect, spiritul uman în primul rând, „este gândit
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice: nevrozele și depresia de involuție, stările fobic-anxioase, tulburări psihice de involuție sau datorate arterosclerozei cerebrale etc. h) Grupa de vârstă de peste 70 ani se caracterizează prin următoarele: interese psihologice și biologice circumscrise la propria sa persoană. Tipurile de afecțiuni psihiatrice specifice acestei perioade de viață sunt următoarele: tulburări psihice de involuție (arteroscleroză cerebrală, psihoze de involuție, demențe senile). Izolarea individului duce la pierderea contactelor și a restrângerii considerabile a comunicării, sentimentul inutilității, pierderea sensului vieții, perspectiva apropiată a morții. Din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vieții, perspectiva apropiată a morții. Din cele mai sus expuse se poate vedea că fiecărei etape de viață îi corespunde un anumit profil psihologic, dar în egală măsură și o anumită configurație psihopatologică. Starea de sănătate mintală ca și patologia psihiatrică suferă schimbări cronologice extrem de nuanțate. Aceste aspecte mai sus discutate demonstrează încă odată faptul că persoana umană ca și viața acesteia nu sunt unitare, ci ele se compun din etape cronologice, dinamo-structurale, de o mare varietate și plasticitate pe care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al stării de boală psihică. Este un domeniu în care psihologia și psihopatologia se regăsesc într-un raport de complementaritate, fapt care ne obligă să reflectăm din nou la raportul dintre normal și patologic. 13. PSIHOPATOLOGIA PROCESELOR PSIHICE I Simptomatologia psihiatrică Boala psihică reprezintă o ruptură a stării de normalitate mintală, o schimbare a personalității, manifestată în multiple forme și pe planuri diferite; totalitatea schimbărilor psihopatologice care se produc în sfera vieții psihice a persoanei bolnavului sunt manifestări clinico-psihiatrice care exprimă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afirmă că „simptomul este un semn interpretat de observator”. Prin aceasta se subliniază caracterul simptomului cu valoare de „relație între două ordine de fenomene”; bolnavul, pe de o parte, medicul sau psihologul, pe de altă parte. Pentru A. Tatossian „simptomul psihiatric dobândește o valoare proprie numai în raportul său cu contextul psihologic de care se detașează”. Prin aceasta este menționată de fapt, relația dintre simptom și tulburarea procesului psihic. Simptomatologia reprezintă baza clinicii medicale. Clinica medicală se caracterizează prin următoarele aspecte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simptomatologia în psihiatria copilului și adolescentului; - simptomatologia în gerontopsihiatrie; - simptomatologia în psihiatria socială; - simptomatologia în psihiatria transculturală; - simptomatologia în medicina psihosomatică; - simptomatologia în psihanaliză; - simptomatologia în psihoterapie. În cele ce urmează, ne vom centra atenția asupra simptomului în sfera clinicii psihiatrice, întrucât acesta interesează în mod direct sfera psihopatologiei. Facem această afirmație întrucât simptomul psihiatric este expresia tulburării psihopatologice a proceselor psihice, la care ne vom referi mai departe în studiul nostru. Simptomatologia clinicp în psihiatrie este caracterizată prin patru trăsături
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în psihiatria transculturală; - simptomatologia în medicina psihosomatică; - simptomatologia în psihanaliză; - simptomatologia în psihoterapie. În cele ce urmează, ne vom centra atenția asupra simptomului în sfera clinicii psihiatrice, întrucât acesta interesează în mod direct sfera psihopatologiei. Facem această afirmație întrucât simptomul psihiatric este expresia tulburării psihopatologice a proceselor psihice, la care ne vom referi mai departe în studiul nostru. Simptomatologia clinicp în psihiatrie este caracterizată prin patru trăsături particulare: a) Importanța simptomelor funcționale în comparație cu simptomele fizice. Aceste simptome de natură funcționala se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care se face referință”. Se poate spune chiar, într-o anumită privință, că „psihiatria este o semiologie fără semne” (G. Lanteri-Laura); d) În psihiatria clinică, simptomul este mai fluctuant și mai schimbător, în comparație cu alte domenii ale clinicii medicale generale. Simptomul psihiatric, spre deosebire de simptomul somatic, nu face trimitere la „organ”, ca în medicina internă sau în chirurgie, ci depinde mai mult de „ritmurile omului” (L. Daudet). Simptomul nu este tributar relației anatomo-clinice, ci se integrează în temporalitatea diadei observator/observat, precum și în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de „ritmurile omului” (L. Daudet). Simptomul nu este tributar relației anatomo-clinice, ci se integrează în temporalitatea diadei observator/observat, precum și în dinamica procesului patologic. Importanța cunoașterii semnificației simptomului în sfera psihopatologiei este absolut esențială pentru cunoașterea și înțelegerea naturii tulburărilor psihiatrice, considerate ca fenomene psihice morbide. Aceasta dovedește încă odată, relația strânsă dintre psihopatologie și clinica psihiatrică, din care aceasta își ia materialul de studiu, precum și relația directă cu psihologia, de la care își ia modelul de gândire și metodele de studiu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
diadei observator/observat, precum și în dinamica procesului patologic. Importanța cunoașterii semnificației simptomului în sfera psihopatologiei este absolut esențială pentru cunoașterea și înțelegerea naturii tulburărilor psihiatrice, considerate ca fenomene psihice morbide. Aceasta dovedește încă odată, relația strânsă dintre psihopatologie și clinica psihiatrică, din care aceasta își ia materialul de studiu, precum și relația directă cu psihologia, de la care își ia modelul de gândire și metodele de studiu. Tulburările de percepție. Cadrul general Percepția este operația psihologică prin care noi cunoaștem prezența actuală a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
gerontofilia și pedofilia etc. Se poate observa din cele de mai sus că tulburările vieții instinctuale reprezintă un domeniu extrem de larg și de o nuanțare complexă a sferei psihopatologiei. Aceste tulburări sunt întâlnite destul de frecvent și ele însoțesc multe afecțiuni psihiatrice. Un loc predilect îl ocupă prezența tulburărilor instinctuale în sfera psihopatiilor, la oligofreni și demenți. Tulburările de comportament alimentar În această clasă de tulburări care privesc trebuințele alimentare sunt incluse anorexia mintală și bulimia nervoasă. Prima se caracterizează prin refuzul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cenestopatice, tranzitorii și parțiale de următoarele aspecte: - palpitații, dispnee, grețuri, - atacuri de panică, - derealizarea schizofrenică, - sindromul Cottard din melancolie. Aspecte psihopatologice Psihopatologia schemei corporale oferă un cadru extrem de larg și nuanțat de tulburări care pot fi întâlnite în multe afecțiuni psihiatrice sau neurologice. O sistematizare precisă este destul de greu de făcut. Din acest motiv vom prezenta mai jos, aspectele psihopatologice, în ordinea complexității lor. Membrul fantomă, descris de A. Pare, sau „iluzia amputaților” este o tulburare de schemă corporală care apare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]