KorAP: Find »[drukola/base=psihosomatic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 33 >

815 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

urmare a unei tulburări de adaptare a individului, - simbolismul comunicativ, în care simptomele sau sindroamele clinice sunt indicatorii unor tulburări ale pulsiunilor sexuale și agresive ale individului. Ce importanță sau, mai exact, ce consecințe vor avea pentru persoana umană tulburările psihosomatice? Am arătat mai sus care sunt caracteristicile și consecințele acestor tulburări din punct de vedere somatic și psihic. Un punct de vedere interesant - care nu poate fi neglijat, întrucât el oferă persepectiva unei înțelegeri aprofundate a fenomenelor - este oferit de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
se împlinește. Destinul uman ne apare ca expresie concretă sub un dublu aspect de realizări ale Sinelui: somatice și psihice. Orice situație care face să eșueze această dinamică, duce la apariția unor tulburări diferite, în cadrul cărora se înscriu și tulburările psihosomatice. Trei elemente se consideră că aduc o contribuție directă în edificarea tulburărilor psihosomatice: stresul, frustrarea și agresivitatea. Acești factori se opun satisfacerii tendințelor libidinale ale persoanei, producând tulburări somatice sau stări de dezechilibru psihic. Orice tendință nesatisfăcută se transformă prin

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de realizări ale Sinelui: somatice și psihice. Orice situație care face să eșueze această dinamică, duce la apariția unor tulburări diferite, în cadrul cărora se înscriu și tulburările psihosomatice. Trei elemente se consideră că aduc o contribuție directă în edificarea tulburărilor psihosomatice: stresul, frustrarea și agresivitatea. Acești factori se opun satisfacerii tendințelor libidinale ale persoanei, producând tulburări somatice sau stări de dezechilibru psihic. Orice tendință nesatisfăcută se transformă prin refulare în inconștient fie în focar de tensiune intrapsihică, fie în simptom nevrotic

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
se opun satisfacerii tendințelor libidinale ale persoanei, producând tulburări somatice sau stări de dezechilibru psihic. Orice tendință nesatisfăcută se transformă prin refulare în inconștient fie în focar de tensiune intrapsihică, fie în simptom nevrotic. Acestea stau la baza organizării tulburărilor psihosomatice, întrucât ele sunt resimțite de individ ca emoții dezagreabile care rup echilibrul psihosomatic. Frustrarea produce o blocare a satisfacerii unei nevoi a individului, declanșând sentimentul unei amenințări a posibilităților vitale ale acestuia. Stresul este și el o amenințare a posibilităților

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
dezechilibru psihic. Orice tendință nesatisfăcută se transformă prin refulare în inconștient fie în focar de tensiune intrapsihică, fie în simptom nevrotic. Acestea stau la baza organizării tulburărilor psihosomatice, întrucât ele sunt resimțite de individ ca emoții dezagreabile care rup echilibrul psihosomatic. Frustrarea produce o blocare a satisfacerii unei nevoi a individului, declanșând sentimentul unei amenințări a posibilităților vitale ale acestuia. Stresul este și el o amenințare a posibilităților existenței persoanei, epuizând resursele de energie psihică ale acesteia. Agresivitatea reprezintă descărcarea tensională

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
unei amenințări a posibilităților vitale ale acestuia. Stresul este și el o amenințare a posibilităților existenței persoanei, epuizând resursele de energie psihică ale acesteia. Agresivitatea reprezintă descărcarea tensională consecutivă frustrărilor individuale, ca o soluționare a acestora. În sensul acesta, tulburările psihosomatice se dovedesc a fi expresia unei relații care se stabilește între stările de tensiune intrapsihice produse de frustrări și descărcările agresive sub forma simbolică a simptomelor psihosomatice. Reacțiile psihosomatice ale unei persoane ne apar, în acest caz, ca niște forme

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
tensională consecutivă frustrărilor individuale, ca o soluționare a acestora. În sensul acesta, tulburările psihosomatice se dovedesc a fi expresia unei relații care se stabilește între stările de tensiune intrapsihice produse de frustrări și descărcările agresive sub forma simbolică a simptomelor psihosomatice. Reacțiile psihosomatice ale unei persoane ne apar, în acest caz, ca niște forme eșuate de actualizare a propriului Eu, a propriei sale existențe. Tulburările psihosomatice, spre deosebire de tulburările somatice sau cele psihice pure, sunt expresia simbolică a unor stări conflictuale intrapsihice

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
frustrărilor individuale, ca o soluționare a acestora. În sensul acesta, tulburările psihosomatice se dovedesc a fi expresia unei relații care se stabilește între stările de tensiune intrapsihice produse de frustrări și descărcările agresive sub forma simbolică a simptomelor psihosomatice. Reacțiile psihosomatice ale unei persoane ne apar, în acest caz, ca niște forme eșuate de actualizare a propriului Eu, a propriei sale existențe. Tulburările psihosomatice, spre deosebire de tulburările somatice sau cele psihice pure, sunt expresia simbolică a unor stări conflictuale intrapsihice, a unui

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
stările de tensiune intrapsihice produse de frustrări și descărcările agresive sub forma simbolică a simptomelor psihosomatice. Reacțiile psihosomatice ale unei persoane ne apar, în acest caz, ca niște forme eșuate de actualizare a propriului Eu, a propriei sale existențe. Tulburările psihosomatice, spre deosebire de tulburările somatice sau cele psihice pure, sunt expresia simbolică a unor stări conflictuale intrapsihice, a unui conflict între Eul conștient și Sinele inconștient. Formele tulburărilor psihosomatice Afirmam mai sus că patologia psihosomatică, trebuie înțeleasă plecându-se de la analiza „imaginii

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
niște forme eșuate de actualizare a propriului Eu, a propriei sale existențe. Tulburările psihosomatice, spre deosebire de tulburările somatice sau cele psihice pure, sunt expresia simbolică a unor stări conflictuale intrapsihice, a unui conflict între Eul conștient și Sinele inconștient. Formele tulburărilor psihosomatice Afirmam mai sus că patologia psihosomatică, trebuie înțeleasă plecându-se de la analiza „imaginii propriului corp” și a modalităților în care aceasta este prelucrată de către bolnav în raport cu propriul său „libidou narcisic”. Imaginea corpului depășește frontierele anatomiei, afirmă P. Schilder. Ea cuprinde

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
propriului Eu, a propriei sale existențe. Tulburările psihosomatice, spre deosebire de tulburările somatice sau cele psihice pure, sunt expresia simbolică a unor stări conflictuale intrapsihice, a unui conflict între Eul conștient și Sinele inconștient. Formele tulburărilor psihosomatice Afirmam mai sus că patologia psihosomatică, trebuie înțeleasă plecându-se de la analiza „imaginii propriului corp” și a modalităților în care aceasta este prelucrată de către bolnav în raport cu propriul său „libidou narcisic”. Imaginea corpului depășește frontierele anatomiei, afirmă P. Schilder. Ea cuprinde aspectele acestuia reflectate în câmpul conștiinței

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
pusă în evidență, în diferite grade, în practic orice afecțiune psihică. Suferința ca și sănătatea vor apare ca „stări ale Eului personal”, resimțite, trăite și relatate de acesta, atât în cazul bolilor somatice, al bolilor psihice, cât și al celor psihosomatice. Pentru P. Schilder, orice boală care afectează un organ oarecare este legată de o atitudine psihică particulară, specifică acestuia. Diferența dintre psihogen și somatogen dă nota de evoluție și semnificația procesului patologic. În cazul bolilor somatice cea care este prima

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Orice proces morbid devine, în felul acesta, o sursă de elaborare patoplastică a unor transformări funcționale: simbolurile alteralității, respectiv simptomele bolii. Simptomele fac „inteligibilă” și „comunicabilă” celorlalți suferința bolnavului; în egală măsură însă, dincolo de simptom, mai ales în cazul tulburărilor psihosomatice, trebuie să vedem situații conflictuale, refulări, frustrări, carențe afective, eșecuri care operează o redistribuire, o rearanjare a sistemului pulsiunilor și tendințelor inconștiente ale bolnavului, anulând sau transformând configurația normală a imaginii corporale, pe care o înlocuiește cu o configurație patoplastică

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
pulsiunilor și tendințelor inconștiente ale bolnavului, anulând sau transformând configurația normală a imaginii corporale, pe care o înlocuiește cu o configurație patoplastică, specific inteligibilă cu suferința, respectiv, cu tabloul clinic al bolii care rezultă de aici. Simptomatologia clinică a bolilor psihosomatice reprezintă un limbaj specific al alteralității corpului resimțit de bolnavi și exprimat de către aceștia. Acest limbaj corporal exprimă, în primul rând, „aspectul psihologic al medicinei”, al unei suferințe psihice care se exprimă printr-o simptomatologie somatică de un mare polimorfism

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
cu boala sau chiar o atitudine de „retragere și refugiu” în boală. Acceptarea unei „dezorganizări a imaginii corporale”, manifestată specific (nevrozele de organ etc.) sau difuz (suferințe nespecificate). Le vom analiza în continuare. Deși aparent de un mare polimorfism, tulburările psihosomatice configurează „sectoare” ale patologiei sau chiar „tablouri clinice” specifice. Dincolo însă de „tablourile clinice” descoperim conflicte, frustrări, traume afective, carențe emoționale, stări de regresiune care explică natura tulburărilor psihosomatice respective. Pentru exemplificarea acestor aspecte menționăm, în continuare următoarele situații (A

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
vom analiza în continuare. Deși aparent de un mare polimorfism, tulburările psihosomatice configurează „sectoare” ale patologiei sau chiar „tablouri clinice” specifice. Dincolo însă de „tablourile clinice” descoperim conflicte, frustrări, traume afective, carențe emoționale, stări de regresiune care explică natura tulburărilor psihosomatice respective. Pentru exemplificarea acestor aspecte menționăm, în continuare următoarele situații (A. Porot): Patologia psihosomatică din sfera digestivă (spasmele esofagiene, gastrice, intestinale sau ale căilor biliare, precum și ulcerul gastro-duodenal) sunt tulburări specifice unui tip de personalitate cu o mare nevoie de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
ale patologiei sau chiar „tablouri clinice” specifice. Dincolo însă de „tablourile clinice” descoperim conflicte, frustrări, traume afective, carențe emoționale, stări de regresiune care explică natura tulburărilor psihosomatice respective. Pentru exemplificarea acestor aspecte menționăm, în continuare următoarele situații (A. Porot): Patologia psihosomatică din sfera digestivă (spasmele esofagiene, gastrice, intestinale sau ale căilor biliare, precum și ulcerul gastro-duodenal) sunt tulburări specifice unui tip de personalitate cu o mare nevoie de independență, agresivitate, competiție în raporturile interpersonale. Conflictul este dat de împiedicarea aspirației la autonomie

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
mare nevoie de independență, agresivitate, competiție în raporturile interpersonale. Conflictul este dat de împiedicarea aspirației la autonomie a persoanei respective. Ne aflăm în fața unei persoane cu tendințe orale receptive a căror frustare va determina apariția unor tulburări funcționale gastrice. Patologia psihosomatică din sfera respiratorie și alergică, reprezentată prin astmul bronșic este specifică persoanelor cu o fixație maternă, o nevoie considerabilă de protecție și iubire și un sentiment puternic de insecuritate. Situațiile care afectează relația maternă sau substituienții simbolici ai acesteia, au

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
abandon care declanșează crize de dispnee, echivalentă cu un „apel” al bolnavului. Tuberculoza este, într-o mare măsură, o problemă de patologie legată de frustrările individului. Declanșarea bolii este adesea în raport cu o situație vitală penibilă, de impas sau conflictuală. Patologia psihosomatică cardio-vasculară este expresia unor conflicte și frustrări ale personalității. Hipertensiunea arterială este adesea raportată la o stare de tensiune afectivă prelungită, cu inhibiția agresivității de către individ. Crizele de angor pectoris sunt în relație cu nevoia nesatisfăcută de depășire și de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
identificare paternă a individului respectiv. Afecțiunile psihosexuale, atât la femeie cât și la bărbat, sunt expresia unor conflicte cu partenerul de cuplu, frustrări, carențe emoțional-afective, complexe etc. 33. IATROGENIILE Cadrul problemei Orice boală, indiferent de natura acesteia, somatică, psihică sau psihosomatică, întrunește tulburări obiective și suferințe subiective, din care se constituie tabloul clinic respectiv. Ea este expresia unor leziuni organice, a unor tulburări funcționale sine materia, sau a unor stări de dezechilibru psihic. Trecerea de la starea de sănătate la starea de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
în care cele două persoane sunt separate una de cealaltă. Se poate desprinde din cele mai sus prezentate că iatrogeniile reprezintă un domeniu absolut original, interesant și cu particularități proprii în sfera patologiei medicale generale. El cuprinde acuze somatice, psihice, psihosomatice sau combinate. Deși această categorie de „bolnavi dificili” considerată de regulă ca „bolnavi imaginari”, acuzând suferințe sine materia, sunt evitați sau tratați superficial de medici, ei reprezintă o tematică extrem de importantă asupra căreia și psihopatologia este invitată să reflecteze. Iatrogeniile

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihiatrie care se ocupă de studiul bolilor psihice, psihopatologia, așa cum am afirmat pe parcursul acestei lucrări, studiază fenomenele psihice morbide, tot ceea ce se abate de la starea de normalitate psihică. În această largă categorie de „tulburări” sunt incluse, în afara bolilor psihice, tulburările psihosomatice, iatrogeniile, dar și suferințele Eului în relațiile acestuia cu conștiința morală. Această din urmă grupă de suferințe psihice se configurează ca un domeniu particular care trebuie inclus în aceeași sferă de interese ale obiectului psihopatologiei. Suferințele psiho-morale nu pot fi

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
și domeniul umanismelor. 35. TIPURILE ATITUDINALE FAȚĂ DE BOLILE SOMATICE ȘI PSIHICE Cadrul general Starea de boală somatică, precum și cea de boală psihică, considerate din punct de vedere medical, reprezintă forme de tulburări fie funcționale, fie organice, fie de natură mixtă, psihosomatică, ale individului. Dincolo însă de aceste aspecte pur medicale, boala este resimțită și trăită de persoana umană ca un tip particular, neobișnuit, de existență. Orice boală reprezintă o schimbare care generează impresia alteralității, un sentiment de disconfort care se opune

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
unor „strategii” prin care persoana respectivă caută să stabilească niște raporturi între ea și boală. Ne găsim în fața a două situații. Pe de o parte aspectul legat de „prezența bolii” ca stare de anormalitate, de modificare patologică, somatică, psihică sau psihosomatică a individului, datorată unei cauze specifice și care reprezintă, din punct de vedere medical, tabloul bolii respective. Pe de altă parte, „atitudinea” persoanei față de boala sa, precum și modalitatea în care această situație este „prelucrată mintal” de către bolnav. Orice boală dezvoltă

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
și moral, dar și a unor avantaje de altă natură (socială, profesională, economică etc.). Simularea este o atitudine care generează un comportament special și complex, prin care un individ sănătos, caută să reproducă anumite forme de boli somatice, psihice sau psihosomatice, în scopul voit de a atrage atenția celor din jur pentru obținerea unor avantaje personale. Este considerată, în unele privințe și o „atitudine de refugiu în boală”, bazată pe manifestarea exagerată a instinctului de apărare-conservare. Ea este o formă particulară

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]