1,270 matches
-
se bâlbâie, cu fața contorsionată. —Ce mă-sa? — Serios. Se certaseră sau cam așa ceva din cauza morții mamei lor. Cappy nu mai voise să audă de el pentru că spusese... Dar în momentul în care auzise că Luther era pe moarte... Mark pufni și o expedie cu un gest. Nu vorbeam despre tipul ăla. Niciodată n-a însemnat nimic pentru mine. Mă refeream la domnul Thurman. Ea rămase cu gura căscată, îngrozită. Mark râse doar, un râs grav, sacadat. Mă gândeam, prietenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de psihiatru? Weber clătină din cap. —Un psihiatru! Deci, ia zi, tu cine ar mai trebui să fii? Weber își înclină capul. —Explică-mi ce vrei să spui. Adică deja știu cine crede dama asta că e. Dar tu? Karin pufni. Am discutat ieri despre el, Mark. Nu vrea decât să stea de vorbă cu tine. Hai să mergem la tine în cameră și să stăm jos. Mark se întoarse spre ea. —Te-am prevenit deja. Și să știi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
despre politică sau religie. Păi, știi ce e aici. E... ei, știi tu: un azil. Acolo unde te duc când ești făcut praf și nu mai are nimeni nevoie de tine. —Tu te-ai făcut praf? Fața se smuci înapoi, pufnind. — Hai să zicem așa. Doctorii pretind că nu mai sunt exact cum eram odată. — Crezi că au dreptate? Mark ridică din umeri. Un spasm îi săgetă corpul. Cu o mână își trase căciula albastru-deschis peste sprâncene. Cealaltă mână țâșni înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
departe, până când o să fie gata. Ca să-mi facă o surpriză? —Atâtea luni? Mark își încreți buza, sarcastic. —Ai reparat vreodată o mașină? Să știi că durează ceva. Ca s-o faci ca nouă. —Sora ta știe să repare mașini? Mark pufni. Da’ papa se cacă pe catolici? Probabil că ar putea să desfacă japonezăria aia ieftină a ei de patru cilindri până la blană și să facă din ea ceva aproape decent, dacă ar vrea. Ce fel de mașină are cealaltă femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aia înapoi. O dată și gata. Motoarele tăcuseră, iar bursucul își ridică privirea și-l văzu pe Weber în pragul ușii. Îi dădu un cot lui Mark. —Ai musafiri, Gus. Mark se întoarse, cu ochii aprinși și speriați în același timp. Pufni, văzându-l pe Weber. —Ăsta nu-i musafir. Ăsta-i Incredibilul Pisihiatru. Băi, tipul ăsta e celebru. De o grămadă de ori mai celebru decât pricep majoritatea oamenilor. —Trageți-vă un scaun, îl invită omul cu pălăria de vânătoare. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Gus. Mai zi-mi o dată cine dracu’ ziceai tu că ești? Bursucul îi arătă degetul mijlociu. Mark râse, un rezervor de benzină gol. Cum zici tu. Ăsta-i Tommy Rupp. Unul dintre cei mai mari șoferi din lume. Duane Cain pufni. —Șofer? Poate băgător de seamă. Weber îi urmări pe cei trei în timp ce își ocupau din nou pozițiile de start. Văzuse pentru prima oară o astfel de cutie când avea treizeci și patru de ani. Se dusese s-o ia pe Jessica, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e o leziune... Exact pe dos față de ce susținuse în fața doctorului Hayes. Oculta o dinamică de mare interes pentru el. Am mai discutat despre asta. E o caracteristică a sindromului Capgras. Subiectul are probleme doar cu recunoașterea celor dragi. Ea pufni, caustic. — Întotdeauna îl dublezi pe cel pe care-l iubești? — Ceva de felul ăsta. — Deci până la urmă este psihologic. O intuiție supărătoare, în gura altuia. —Ascultă. Nu i-a cășunat pe tine. —Ba da. Pe Rupp a început să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sfârșit înăuntru. Rămase în picioare lângă Bonnie în living, rotindu-și capul de uluire, plescăind din limbă. —Tata îmi spunea că aselenizarea s-a făcut într-un studio de filmare din sudul Californiei. Întotdeauna am zis că e țicnit. Karin pufni. Chiar era țicnit, Mark. Ții minte că avea impresia că marina putea să reorganizeze moleculele unei nave de război ca s-o facă invizibilă? Mark o cercetă cu atenție. De unde știi că nu poate? Se uită întrebător la Bonnie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Adele, care-l asigurase pe Weber că nu zăcea într-un spital din Stony Brook, ci se afla, de fapt, în casa ei colonială confortabilă din Old Field. Când doctorul Weber îi arătase toată aparatura medicală scumpă din cameră, Adele pufnise în râs. „O, astea sunt doar de decor, ca să mă facă să mă simt mai bine. Nu mi-aș permite în veci originalele.“ Paramnezie reduplicativă. Copie cuvintele din cartea lui în e-mail. Oare Mark ar putea suferi de așa ceva? Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el cerșind îndurare. —Așa te distrezi tu? Tu, femeie-n toată firea, să bați măr un începător? Karin îl auzi fără să vrea. —Începător? Nu mai ții minte că joci de când lumea, că jucai și cu mama, în copilărie? El pufni disprețuitor la o asemenea idioțenie. —Joc de când lumea? Cu mama în copilărie? — Știi ce-am vrut să zic. Jucați pe timbre fără nici o valoare. Mark își înălță capul din cărți ca să rânjească. —Mama mea nu juca cribbage. Cărțile de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
O, pentru numele lui Dumnezeu! Nu fi așa cap pătrat. Ascultă ecoul, oripilată de ea însăși. Ochii ei îi căutară pe ai Barbarei, invocând nebunia temporară. Barbara se uită la Mark. Dar Mark își lăsă doar capul pe spate și pufni. —Cap pătrat. De unde-ai învățat chestia asta? Și sora mea îmi spunea așa. Nimic nu-l scotea dintr-ale lui, atâta timp cât Barbara era acolo. În pași mărunți, ea-l convinse să reînceapă să citească. Îl păcăli să aleagă o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
impuls străbătu chipul femeii, înainte să-l poată înăbuși. Cine nu e? Fața i se îmblânzi. Nu chiar. Am asta. Ridică din umeri, făcând un semn cuprinzător cu palmele îndreptate în sus spre camera cu televizorul. Am munca mea. Karin pufni, înainte să se poată controla. Simți adevărata întrebare, care se cerea pusă de mult. —Ce-ți dă ție locul ăsta? Barbara zâmbi. Pe lângă ea, Mona Lisa ar fi părut o concurentă care se umflă în pene la o emisiune TV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în capul ei. Karsh își luă pulsul. —Știi, dacă o iei pe drumul ăsta, tot ar mai fi o problemă. —Și anume? — Să-l convingi pe Mark să-și dea acordul. —Să-l conving pe Mark să ia pastile? Problemă? Pufni îndurerată. —Să-l faci să se țină de ele. Sau să-l urmărești cum trebuie. N-o să fie cel mai de încredere pacient posibil. Dacă-i intră în cap să întrerupă brusc... Ea încuviință din cap - încă un motiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în chiuveta uscată și prăfuită. Ai dreptate, zice ea; am avut noroc. Criza Fermelor i-ar fi pus oricum capac. Le-a pus capac tuturor. Ah, dar să aduci ploaia. Nimeni n-a pierdut vreodată vreun sfanț aducând ploaia. Ea pufnește amar. Cine să știe de ce? Pentru ea e doar o treabă. Dar la care se pricepe a-ntâia. Ea clatină din cap. Adică, mai ții minte vocea lui? Mersul? Cine era omul ăla? Adică, eu acum am aceeași vârstă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fii liber, a opune rezistență este... Dumnezeu are nevoie de ajutorul nostru. A-l oferi cu bucurie înseamnă să fii liber, cu resentimente, să... Beneficiem de ajutorul lui Dumnezeu. A cunoaște acest lucru înseamnă să fii liber, să nu observi... Pufni și aruncă imediat caietul în tavan, de unde sări pe garderob, provocînd o avalanșă de cărți și hîrtii. Se întinse fericit, gîndindu-se la schimbările din viața lui, apoi se masturbă și adormi. Cînd se trezi, starea de fericire îl părăsise. McAlpin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încît viața s-o lovească așa cum mă lovește pe mine. O, Aitken! Aitken! Cum îndrăznește să fie fericită fără mine? Thaw se prăvăli pe spate privind tavanul cu furie. După o pauză, Drummond spuse cu amărăciune: — îți înțeleg sentimentele. Janet pufni și zise: — Dacă nu știi, Duncan, se gîndește la Molly... au! Drummond o lovise cu piciorul în bărbie pe sub pături. Ea își acoperi fața cu mîinile și începu să plîngă în liniște. Zăcură acolo, fierbînd fiecare în sos propriu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
este un cuvînt, Dumnezeu este om! L-am crucificat cu mîinile astea! McAlpin zise liniștitor: — De cînd competiția capitalistă ne-a rupt de inconștientul colectiv, sîntem cu toții mai mult sau mai puțin crucificați. — Să nu-mi vorbești tu despre crucificare, pufni ironic Macbeth. Cum poate oare un om cu diplomă să înțeleagă crucificarea? Acum un an, un prieten mi-a spus: „Jimmy, dacă o s-o ții tot așa, o să ajungi în canal, la casa de nebuni sau în Clyde.“ De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe lîngă ea cu farfuria încărcată, dar a doua zi, în jurul prînzului, ea îi aduse un bol mare, acoperit, și-l puse la capătul stranei spunînd: — Poftim prînzul. — Nu era cazul să faceți asta, doamnă Coulter, zise el iritat. Ea pufni și ieși, apoi făcu același lucru în fiecare zi cu excepția zilei de vineri, cînd îi lăsă două boluri. Domnul Rennie, decoratorul, sosi într-o seară și zise din senin: — Mai aveți nevoie de ajutor? — Mai mult ca oricînd. — Bine. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scurt. — De ce-l plăceai atît de mult? — Era genul deștept și amuzant. Era singurul dintre noi fără nici o boală. — Nu avea nici una pentru că el era boala, zise Lanark. El era cancerul care-i afecta pe toți care-l cunoșteau. Rima pufni ironic. — Hm, nu știi despre cine vorbești. Sludden te plăcea. A încercat să te ajute, dar nu-i dădeai voie. — îl faci pe Lanark gelos, zîmbi Nan. — O, da, mă face gelos. Dar nu pot fii gelos și corect în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cap; se lăsară pînă cînd rămaseră perfect drepte și nemișcate pe saltea. Lanark oftă și-și lăsă fața într-o mînă. O voce pițigăiată din aer zise: însă criticul are ultimul cuvînt — Promite-mi că nu vei fi violent. Lanark pufni disprețuitor. Așternuturile se umflară din nou ca o cocoașă în formă umană, dar iluzionistul nu apăru. O voce înăbușită de sub cearșafuri zise: — N-ar fi trebuit să fac trucul ăla. Printr-o singură propoziție, te-aș fi transformat în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și așa mai departe. În seara aceea eu și Zenobia eram binedispuși, spectacolele de circ ne-au plăcut totdeauna, așa că i-am spus, în glumă, Zenobiei : „Ce-ar fi să-l fac pe băiat să vină la mine ?“. Zenobia a pufnit în râs, eu am și uitat ce spusesem, nu mă interesa, când băiatul acela legat la ochi a dat buzna peste mine, tocmai în fundul sălii, unde mă aflam; asta s-a repetat de trei-patru ori, nu mai știam cum să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și urechea, mi se pare cam împuțită... Dar hai să ne închipuim că am venit să-ți pun întrebarea...“ „Ce întrebare ?“ Părea amuzat și speriat, în același timp. Ridicase sprâncenele și încrețise fruntea, ai fi zis că era gata să pufnească în râs sau s-o ia la fugă. „N-avea grijă, domnule Sima“, l-am liniștit eu, „n-am să pun întrebarea la care te gândești. Poate că nici n-o știu... De data asta am să te întreb ceva
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în pivniță, și să le scoți când ți-e urât. Dar poate că viitorul va izbuti asta, fiindcă nimic nu-i imposibil pentru omul din viitor. Eu mi-am făcut provizii copiind câteva din prezentări (acum, când le transcriu, mă pufnește iar râsul). Vreau să i le citesc și lui Jacques. „Mama! O cutiuță misterioasă pronunțând foarte distinct cuvântul mamă! Acest strigăt de copil ieșind din buzunar pune pe toți în mirare neștiind de unde vine.“ Vasilica și-a pus-o deoparte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lipsise și lui. 4 Nicu luă plicul și-l puse cu grijă în buzunarul surtucului, să nu se boțească. Apoi se înclină în fața surorii lui Jacques, cum văzuse că fac bărbații importanți, ca domnul Cazzavillan în fața nevestelor redactorilor, dar fata pufni în râs și-l apucă de bărbie, ridicându-i-o spre ea. Așa a putut el să vadă că nu arată deloc bine, în dimineața asta, un obraz crescut ca aluatul de cozonac, altul subțirel. Dar îmbujorată la amândoi. Pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o chestiune de simplă iluzie. Indiferent din ce unghi se uita la ea, o vedea mereu frontal. Când se opri în fața uriașei vitrine principale, cuvintele se lipiră de fațadă și-l priveau drept în ochi fără să licărească. Fara mai pufni o dată la sensul lozincii, apoi se întoarse către anunțul din vitrină: CELE MAI BUNE ARME ENERGETICE DIN ÎNTREGUL UNIVERS CUNOSCUT Simți în sinea lui o scânteie de interes. Privi lung armele strălucitoare etalate și fu fascinat, împotriva voinței sale. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]