1,293 matches
-
Am dreptate, Beth? Nu prea, spuse Beth. Se poate contraargumenta că anumite forme de viață de pe planeta noastră sunt nemuritoare. De exemplu, organismele monocelulare, precum bacteriile sau germenii de drojdie, se pare că sunt capabile să trăiască la infinit. — Bacterii, pufni Barnes. Nu vorbeam de bacterii. — Și, din toate punctele de vedere, un virus poate fi considerat nemuritor. Un virus? Barnes se așeză pe un scaun. Nu se gândise la viruși. — Dar cât de probabil este de fapt? Harry? — Eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Pare bine dispus, remarcă Barnes. — Aș zice chiar foarte bine dispus, spuse Norman. — Poate prea bine dispus, zise Ted. Ușor exaltat? — Nu, spuse Norman. Doar bine dispus. — Mie mi s-a părut puțin peste normal, insistă Ted. — Să rămână așa, pufni Barnes, dacă asta Îl ajută să descifreze codul ăsta. — Am de gând să-ncerc și eu, Îi aminti Ted. — Excelent, spuse Barnes. Încearcă și tu. TED — Îți spun eu, Încrederea asta În Harry e o aiureală. Ted se foia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aia avem detectorii ăștia pentru testarea CO2-ului din aer. Ăsta-i singurul motiv. Drăguț, nu? Norman stinse ecranul și se lăsă pe spate. — Ei bine, ajungem de unde am plecat: acum nu mai avem ce face. — Exact asta spune și Barnes, pufni Beth și Începu să Împingă nervoasă echipamentul de pe masă, dintr-o nevoie subită de a face ordine. — Păcat că nu avem nici o mostră din meduzele alea, spuse Norman. — Așa e, dar să-ți spun drept, nu știu la ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
contractul din Franța. În sfârșit, opinia publică a înghițit la urma urmei. PSD are pești cu adevărat mari, nu ca el. Dar când îl vezi donând senin 26 de euro celor care au pierdut totul, e greu să nu te pufnească râsul! FURTUNA DIN PAHAR De la o vreme, oriunde te sucești și te învârtești auzi că e criză politică. Deschizi un ziar la întâmplare și, dacă n-ai nimerit la sport, dai peste criză. Deschizi televizorul și ea îți intră în
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
să ne întoarcem și să uităm tot”, adaugă ea. nu, răspunde X. „mai gîndește-te” spune în continuare. „nu am la ce să mă gîndesc, mîrîie X.” „nu e normal că domnul Busbib ascultă și el Vivaldi la micul dejun.” X pufnește în rîs. simte apoi că Vocea surîde și ea. — De ce surîzi ? întreabă X. Vocea nu-i mai răspunde. X se lasă purtat de memoria pașilor săi. în holul blocului dă peste tolba plină cu scrisori a poștașului. este limpede că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
magazinele vraiște ? Și clienții, și trecătorii, și gospodinele ieșite după cumpărături, și bătrînii care se trezesc devreme, și mesagerii, și copiii care ar fi trebuit să se îndrepte spre școală, și... — Poate că ar trebui să sun la poliție ? Vocea pufnește în rîs. X nu-și dă seama dacă este un rîs de aprobare sau dezaprobare. Dar X continuă să-și pună întrebări. oamenii aceștia pe care nu-i mai vede nu au oare nevoie de ajutor ? să fie vorba de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ajutor ? să fie vorba de o evacuare generală a cartierului ? s-au mai auzit cazuri, în Brazilia s-ar părea, cînd întreaga canalizare a unui oraș a fost infiltrată cu gaz metan și toată lumea a trebuit să fie evacuată. Vocea pufnește din nou (dezaprobare sau refuz de a comunica ?). Bizar, își spune X, orice evacuare este precedată de o alarmă, ar fi trebuit, deci, să audă sirenele. ar fi trebuit să audă strigăte. ar fi trebuit să audă scrîșnetul roților cînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rîd din prima clipă. modul în care mă priviți clipind de trei ori pe secundă, modul în care mă mîngîiați, fără să mă atingeți și modul în care îmi vorbiți înghițindu-vă cuvintele m-au făcut de la bun început să pufnesc în rîs, să mă amuz copios și să izbucnesc în hohote. Cum mi-am dat seama însă că nu trebuie să vă destabilizez prin rîsul meu, mi-am cultivat capacitatea de a rîde cu hohote interioare, rîsul nu mai iese
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Toată chestia asta cu Cocoș e fabricată. Le-a crescut vînzarea cu douăzeci de mii zilnic! O bombă, dom'le, și ține de mai bine de două luni. Așa ceva nu s-a mai pomenit, pe cuvînt de jurnalist !" Apoi a pufnit în rîs. A rîs și el iarăși. Era simplu, chiar prea simplu și nu știa dacă este totul. De adevărat era adevărat, însă nu ajungea. "Și cum ziceți, le-a scăpat, chiar le-a scăpat din mînă?!" Lică Făinaru s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atîtea despre el, eu știu atîtea despre el, am povestit o groază de lucruri despre el, cum poți spune că nu există! L-am văzut cu ochii mei, pricepi dumneata, era fioros, uite și pozele, ce dovezi mai vrei!" A pufnit supărat "dumneata nu ești domn, domnule! Un domn crede în cuvîntul unui turc bătrîn, dacă el spune ceva asta înseamnă că e adevărat." Nu s-a putut abține și l-a corectat, "a fost adevărat, Ali Mehmet, a fost, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Un miros amestecat de tutun bun și lavandă stăpînea odaia, aducîndu-ți aminte de toate cîte scriau ziarele în ceea ce privea viața mondenă a lui Mihai Mihail. Într-un tîrziu s-a răsucit greoi, ca un lup, cu tot corpul, a pufnit pe nas și atunci Bîlbîie a văzut că avea ochii albaștri, ușor îngălbeniți, o față mare, cu trăsături ferme, semănînd foarte mult cu un actor care te impresionează fără să scoată un cuvînt, doar încruntîndu-se ori doar zîmbind subțire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puteai crede că vara se năpustise deja peste lume, atârna în dreptul umerilor, mînecile păreau prea lungi. Cravata era desfăcută și un nasture de la cămașă se ițea din spatele ei. S-a sprijinit cu degetele îndoite de tăblia lăcuită a biroului, a pufnit din nou, parcă îl împiedica un fir de praf să respire și fără să-l privească i-a spus: "Frățioare, a venit vremea ta." Inima i s-a făcut mică, abia mai ticăia. Nu-l auzise niciodată pe Mihail spunîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și nici o persoană politică." Desigur, nu era adevărat sută la sută. Un asemenea om nici nu există, nu avea cum să existe, chiar dacă lucra în Serviciu. Dar lui Mihail nu putea și nu voia să-i răspundă altfel. Mihail a pufnit din nou, avea buzele subțiri și ușor vineții, parcă de frig, poate chiar îi era frig și de aceea și umbla într-un costum atît de călduros. "Bine, bine, nici nu-i nevoie să te cred. Întotdeauna o să faci cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
furiș, ca un hoț, dar tot degeaba, îl am uite aici" și a vrut să arate unde îl are, adică în buzunar, dar nu l-a nimerit, a bîjbîit cu degetele, apoi a renunțat și s-a întins pe burtă, pufnind pe nas. După nici o săptămînă Leonard Bîlbîie a plecat și el, tot pe furiș, asemenea lui Șerban Pangratty, fără să-și ia rămas bun. Sigur că Radul Popianu știa tot, și cînd va pleca, și unde îl așteaptă o birjă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui. K.F. i-a trimis vorbă să-i facă o vizită, era un cavaler și nu ar fi pășit pragul neinvitat. S-a prezentat în fața porții exact la orele 6 p.m., așa cum îl înștiințase un copilandru, cam nătărău, care tot pufnea în rîs repetînd "orele șase post meridian", nepricepînd nimic din ce-i ieșea pe gură. A fost o vizită foarte protocolară, care s-a terminat cît se poate de neprotocolar. Poarta de fier s-a deschis singură cînd a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un gogoșar de Comana, gata oricînd să dea o mînă de ajutor cui avea sau cui nu avea nevoie, mărturisitor săptămînal în fața unui țoi cu tescovină pe care Popianu îl oferea în văzul lumii la crîșma lui Bercu. Popianu a pufnit auzindu-l pe Schintee cum se străduia să-l imite pe colonelul Stoicescu, bățos, dînd din mîini și ridicînd, așa cum fac oamenii aflați în alunecare către margini, cînd vor să-și dea importanță și mai ales cînd mai strecoară cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un grăunte de îndoială, un fir de neîncredere în ceea ce te înconjoară, în ceea ce este lumea ta obișnuită. "Excelență, ceea ce spuneți este într-adevăr îngrijorător, există toate motivele să fiu de acord cu dumneavoastră. De altfel, și gazetele..." "Gazetele, gazetele pufni Cantacuzino gazetele sînt făcute să mintă. Mai bine spus, să ascundă adevărul. Dacă ar scrie numai despre lucruri adevărate, chiar așa cum sînt, nu le-ar mai citi nimeni. Gazetele ori exagerează, ori îți sucesc mintea! Nu despre așa ceva este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atîtea griji, să organizezi o recepție decentă în ziua de azi, chelnerii s-au stricat și restauratorii fură, cum ziceai...?" I-a spus tare, răspicat, cum îl chema. Reacția a fost cea așteptată. Abia și-a putut reține rîsul, a pufnit, ochii i s-au umezit și au devenit parcă mai omenești. Puteai crede că te și vede, nu doar trece prin tine cu privirea. "Da, domnule Bîlbîie, există o vîrstă a idealismului și ea trebuie exploatată. Idealismul trebuie folosit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de doi firfirici, un fel de afacere Cocoș, văd că am ajuns să mă specializez, fie că toată lumea se îngrijește ca ofițerimea asta să reușească în prostia ei, are un interes deosebit să-și ducă planul pînă la capăt." Mihail pufni de cîteva ori, făcu "daa, da, da. Iată o analiză destul de corectă. Și eu cred tot așa. Numai că eu sînt dator să merg mai departe, doar sînt șef, nu?" Uite așa era Mihail, amesteca toate lucrurile, bune și nebune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ține tot așa vor ajunge să spună că vinovați de hoții și tâlhării sînt polițiștii și jandarmii pentru că nu se lasă și pun mîna pe tâlhari. Dacă nu i-ar prinde, n-ar exista, după capul domnului colonel Stoicescu! A pufnit în rîs, a ciudă, apoi a tresărit simțind privirea întrebătoare a bătrîneilor. Ca să iasă din situație, nu voia să dea explicații și nici să supere, oricum, se zicea că-l chemaseră în ospeție și chiar îi făceau curte, a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu se arătase surprins de asta. Cît despre îngrijorare, nici pomeneală. "Excelență, ceea ce vă comunic acum este deocamdată... confidențial. Depinde de dumneavoastră ce se va întîmpla cu aceste informații extrem de grave și de periculoase pentru stabilitatea de stat." Basarab Cantacuzino pufni de două ori "am alehrgie la polen, îmi place să thrăiesc la țahră, dahr e un chin, un adevăhrat chin. De aceea mă închid în casă, dahr văd că e destul de ghreu să obțin o izolahre pehrfectă. Să fie din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puțin potrivit pentru a purta un dialog pe tema afecțiunii. ,, Mi s-a părut a fi agitat, nu-și găsea locul, cel puțin în ultima săptămînă, iar pe deasupra l-a adus la mine și pe adjutantul Popianu!" Mihai Mihail a pufnit "ăsta cine mai e, adjutantul Popianu?" Pangratty îi explică în cîteva cuvinte că Popianu e un tip dat dracului, șef de post în Vladia, care venise în București ca să-și clarifice niște nelămuriri în legătură cu niște bătrîni țăcăniți care se retrăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
piardă din neatenție. "Dar moartea inspectorului Bîlbîie poate schimba situația existentă?" Mihai Mihail își frecă tîmplele după ce închise încetișor ochii. Era un truc vechi, lăsa impresia că este obosit, de fapt atunci mintea lui mergea cel mai iute. Plescăi zgomotos, pufni iarăși "ce să vă spun, nu știu. Încă nu știu. Nu știu nici măcar cum s-a întîmplat. Uite, ești aici de o jumătate de oră, ai venit cu o veste proastă, îngrozitoare în gură și încă nu ai reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Copiii au nevoie de tați. — Prostii, comentă Sophie cea în vârstă de șaisprezece ani, cu intonația perfectă însușită la școala particulară la care mergea. O mulțime de oameni au copii pe cont propriu în zilele noastre. — Nu și în Woodbury, pufni Henrietta. Și nu mai vorbi așa cu mine. Plătesc două mii de lire pe semestru ca să te țin la o școală particulară costisitoare și uite ce limbaj folosești. Unde-ai învățat să vorbești așa? — La școala mea particulară costisitoare, bineînțeles. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
litere de tipar, campania „SĂ NE CURĂȚĂM STRĂZILE“ inițiată de ziar. Pur și simplu le spune cititorilor să adune orice fel de gunoi găsesc pe stradă și să-l depună în fața ușii de-acasă a Directorului Regiei de Salubrizare. Stevie pufni în râs gândindu-se la haosul pe care avea să-l provoace campania. — Nemernicii. Așa le trebuie. — Stevie. Nu-mi veni cu povestea că Toate Consiliile sunt Malefice. În tot cazul, studie ziarul, e un lucru extrem de iresponsabil. — Oarecum. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]