1,686 matches
-
în Dumnezeu și dorul de țară. Dar în același timp versurile sale ating și sfera socială, uneori manifestâmându-se ca un protest față de o societate nedreaptă care i-a împrăștiat pe români pe toate meridianele lumii în lupta pentru existență: Cai pufoși pe cer aleargă, / Înhămați la efemer, / Spre o țară doar lor dragă. / Zbor de-o clipă în eter! Autoarea privește în urma sa cu melancolie, ca o retrospectivă a timpului trecut, dar și spre viitor, întrebându-se retoric ce va face
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei. Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei. Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei.Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DE PRIMĂVARĂ Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului DE PRIMĂVARĂ Se sparg miresme de asfalt când primăvara dă în floare, Foșnesc norii în cerul nalt, închipuind grămezi pufoase, Se împletesc noian de muguri în alb și roș ca mărțișoare, Dospește-n abur blând pământul prevestind holdele mănoase. Parfumuri ce vor fi să vină se-nrourează-n fragezi lujeri: E-o așteptare dulce-n aer purtată-n vântul ca
DE PRIMĂVARĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381382_a_382711]
-
par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și pufoasă. Abia ce am îndepărtat două lopeți de omăt din alcătuirea așa-zisei uși de ocazie, că o găină captivă în acea încăpere îmi sare în față, împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
a întâmplat cu mine. Nu numai că îmi imaginam că medical este imposibil să fi fost conștient în timpul comei, însă nu-mi explicam nici ce s-a întâmplat în acel timp. La începutul aventurii mele, eram înconjurat de nori, mari, pufoși, albi și roz, care se suprapuneau contrastant pe un cer albastru-închis. Deasupra lor, mult, mult mai sus, se vedeau stoluri de vietăți transparente care traversau cerul, lăsând dâre în urma lor. Să fi fost păsări ? Să fi fost îngeri ? Aceste cuvinte
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
și curge într-un univers estival mitic în care gustul fructelor și aroma devin sinestezii ale spațiului estetic: „Într-o vară”, „Rondelul lunii August” - „Culori în iubire”; „O, luna e somnoroasă/ Înfășată în voal de smarald/ E o lună moale, pufoasă/ Și curge ca aurul cald./ Argint vibrează pe iarbă...” („Luna iulie” - „Culori în iubire”). Anotimpul care îi trezește nostalgia, predilect prin structură, este, bineînțeles, toamna. Îi închină versuri, descoperă în esența ei o simfonie de culori, o descrie plastic și
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
în nevoi,Cu mâini tremurătoare și ... XVII. DE PRIMĂVARĂ, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016. DE PRIMĂVARĂ Se sparg miresme de asfalt când primăvara dă în floare, Foșnesc norii în cerul nalt, închipuind grămezi pufoase, Se împletesc noian de muguri în alb și roș ca mărțișoare, Dospește-n abur blând pământul prevestind holdele mănoase. Parfumuri ce vor fi să vină se-nrourează-n fragezi lujeri: E-o așteptare dulce-n aer purtată-n vântul ca
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
soare, Iar nopțile rodesc miresme în boabe proaspete de rouă, În care se străvede-albina izvodind harnic mierea-n floare. Citește mai mult DE PRIMĂVARĂSe sparg miresme de asfalt când primăvara dă în floare,Foșnesc norii în cerul nalt, închipuind grămezi pufoase,Se împletesc noian de muguri în alb și roș ca mărțișoare,Dospește-n abur blând pământul prevestind holdele mănoase.Parfumuri ce vor fi să vină se-nrourează-n fragezi lujeri:E-o așteptare dulce-n aer purtată-n vântul ca
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
fiecare dintre cele patru vânturi începură să și le împărtășească. - Eu, spunea Boreas, am întâlnit un loc în care oamenii aveau pielea neagră și n-au văzut în viața lor zăpadă. Când le-am acoperit casele cu fulgi zemoși și pufoși, au ieșit cu toții afară și au început să danseze în cinstea mea. - Eu, se repezi Notus, am ajuns într-un loc în care oamenii aveau pielea roșie și se chinuiau fără să reușească să aprindă focuri pe lângă casele lor. Când
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
Acasă > Literatura > Proza > MINCIUNELE DE CASĂ Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016 Toate Articolele Autorului MINCIUNELE DE CASĂ( partea a ÎI a) Gogoșelele pufoase erau mereu pe masa noastră. Nu mă omorâm după ele. Târziu, când am terminat facultatea și am luat repartiția guvernamentală, plecăm lunea dimineață încărcată cu unt, cașcaval, cafea, carne de pui, minciunele. Aveam o pungă întreaga ce- mi ajungea 3-4
MINCIUNELE DE CASA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380873_a_382202]
-
pe care le dădea. A făcut mereu sport. A mers pe bicicletă, a făcut naveta, a jucat fotbal până după patruzeci de ani. A fost mereu atent cu fizicul lui. Ceilalți doi frați s- au mai îngrășat, el, nu. Gogoșelele pufoase erau mereu pe masa noastră. Nu mă omorâm după ele. Târziu, când am terminat facultatea și am luat repartiția guvernamentală, plecăm lunea dimineață încărcată cu unt, cașcaval, cafea, carne de pui, minciunele. Aveam o pungă întreaga ce- mi ajungea 3-4
MINCIUNELE DE CASA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380869_a_382198]
-
eu Sunt om, chiar de fac față, e uneori, prea greu. Mi se- mpietrește iar sufletul și- aș vrea O viață plină numai cu ploi de catifea, Să iasă soarele și chiar de apar nori, Să fie dintre cei albi, pufoși și trecători. Citește mai mult Curcubeu...Ploua albastru, abisal deasupra sufletului meu,O ploaie insistența, monotona și mi- e greu.Nimeni nu știe, nu vede peretele de sticlăDe după care va privesc, cerul s- a-ntunecat și se despică.Aș
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
decât pot euSunt om, chiar de fac față, e uneori, prea greu.Mi se- mpietrește iar sufletul și- aș vreaO viață plină numai cu ploi de catifea,Să iasă soarele și chiar de apar nori,Să fie dintre cei albi, pufoși și trecători.... XIX. PRETEXT FLORAL, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016. Pretext floral A- nflorit, iubite șocul Și salcâmii sunt în floare, Tu nu ești să-mi mistui focul, Nici nu știi că încă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Doar o tufa azi se-nchinăCerului, 'nflorind pe lac,Mâna Maicii Sfinte fină,Străjuind hipnotic mac.... XX. MINCIUNELE DE CASĂ, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1949 din 02 mai 2016. MINCIUNELE DE CASĂ( partea a ÎI a) Gogoșelele pufoase erau mereu pe masa noastră. Nu mă omorâm după ele. Târziu, când am terminat facultatea și am luat repartiția guvernamentală, plecăm lunea dimineață încărcată cu unt, cașcaval, cafea, carne de pui, minciunele. Aveam o pungă întreaga ce- mi ajungea 3-4
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
atât de bine în cutele sufletului meu. Suntem niște recipiente în care Dumnezeu varsă, în marea lui bunătate, risipă de frumusețe, tandrețe, inteligență, omenie, rostuind astfel lucrurile încât să ... Citește mai mult MINCIUNELE DE CASĂ( partea a ÎI a)Gogoșelele pufoase erau mereu pe masa noastră. Nu mă omorâm după ele.Târziu, când am terminat facultatea și am luat repartiția guvernamentală, plecăm lunea dimineață încărcată cu unt, cașcaval, cafea, carne de pui, minciunele. Aveam o pungă întreaga ce- mi ajungea 3-4
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
lustră și aprinse o veioză cu abajurul colorat care împrăștia o lumină plăcută în cameră. Aștepta emoționat să iasă Ramona de sub duș, pentru a o surprinde cu acest modest aranjament improvizat. Când Ramona a intrat în cameră înfășurată în prosopul pufos, crezând că Viorel fiind obosit s-a culcat, a rămas plăcut surprinsă de modul în care soțul său improvizase o cameră romantică. Doar simplul gând la acest gest o făcu să simtă o mare bucurie și o furnicătură prin tot
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului Cornelia Păun Heinzel: ,,Povestea fulgilor de nea” Într-o seară caldă de toamnă, pe cerul senin apăru un noruleț drăgălaș și străveziu, de un albastru deschis, acoperit de pernițe albe, pufoase, cu marginile din volănașe dantelate și înfoiate. Cât de mic era, putea să ocrotească câteva lanuri galben-aurii și mănoase de grâu și porumb, care-l așteptau voioase să-și reverse picăturile sale argintii asupra lor. Se jucau fericite, legănându-se
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
murmurând îndatorate. Fluturi de toate culorile, parcă desprinși din minunatul brâu al curcubeului, dansau zglobii în jurul lor și le aduceau vești din locurile îndepărtate, în care călătoriseră în cursul verii. Dar toamna trecu repede și totul se răci. Pernițele albe pufoase ale norulețului se transformaseră în cristale de mărgăritare. Erau micuții fulgi de nea, adunați unul lângă celălalt, speriați să nu se piardă de frățiori. Formau astfel grupulețe dantelate, ca niște corali, ce se oglindeau din adâncurile mării pe imensitatea cerului
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
nu putea să renunțe. După ritmurile antrenante de fox, Ema invitată de Naranbaatar, dansă cu acesta un blues romantic și simți mâinile reci, cu degete lungi și subțiri ale tânărului, cuprinzând pe ale sale, mici și moi, ca niște pernițe pufoase... dar și inima sa, în care dragostea se înfiripa fierbinte. Studenții ar fi dansat toată noaptea, dacă nu ar fi existat programul impus de regimul socialist, de a finaliza la orele zece-unsprezece orice activitate distractivă în localuri, restaurante, baruri și
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
Îmi încarc pieptul cu aerul proaspăt pe care il emani, Îți sorb limpezimea vorbelor pe care le rostești, Îmi clătesc ochii cu imaginea fetei tale clare, Întineresc privind frăgezimea verdelui crud din ochii tăi calmi, Plutesc pe perdele de nori pufoși când în brațe mă ții, Mă simt atinsă de aripi de îngeri pe buze când mă săruți, Sufletul mi se îmbracă în mantie de primăvară când cald mă privești, Purtată pe brațe de elfi prin păduri nepătrunse de pământeni mă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Îmi încarc pieptul cu aerul proaspăt pe care il emani,Iti sorb limpezimea vorbelor pe care le rostești,Îmi clătesc ochii cu imaginea fetei tale clare,Întineresc privind frăgezimea verdelui crud din ochii tăi calmi,Plutesc pe perdele de nori pufoși când în brațe mă ții,Mă simt atinsă de aripi de îngeri pe buze când mă săruți,Sufletul mi se îmbracă în mantie de primăvară când cald mă privești,Purtată pe brațe de elfi prin păduri nepătrunse de pământeni mă
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
oricărui melc. Poduri suspendate duceau de la o floare la alta, căsuțe colorate atârnau printre crengile prunilor, altele sclipitoare erau cocoțate pe ciupercuțele roșii, iar în centrul tuturor acelor minunății, se ridica un palat umbrit de frunzele cărnoase ale unui brusture pufos. Ah, acela putea fi chiar paradisul melcilor! Se repezi pe urmele broscoiului, strigându-i să înfulece orice gâză care îi ieșea în cale. Chiar în acel moment, se auzi un fâlfâit prelung, iar cele zece piste de aterizase fură acoperite
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]