921 matches
-
n-ar fi avut ce Înșira. La rându lui, Gaston a fredonat și iel decât că, din fericire, În Marrakesh nu să face autopsii și, după diagnosticu lu veterinaru care Îl deservea pă guvernator, aia iera o streche dă sourmenage, puhoi dă comună Între canini. Mandea Încuviințam pă rând cu capu ce zicea fiștecare și mă bungheam cu coada dă la ochi la bătrânelu care nu perdea vremea și anexa noi clătite. Io nu sunt ciung, așa că m-am aranjat parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pus pă tapet chestia: gâtița ne iera secetă dă uscată și cerea udătură. Depozitu și dughiana dă beuturi Puga y Gallach oferea Începutu dă rezolvare. Da, ia să te văd, pușcoace: cum plăteam? Pă coclaurile alea, camionagiu ne-a părut puhoi dă expeditiv. Sub privirea și răbdarea la un câine doge, care la sfârșit l-a văzut pă dos, mi-a pus câteva pedici În față la gagiii ilarianți, de mi-am tras radiatoru-n cap drept galibardă până la năsoi, iar dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ascunde între oglinzi, poate e ăla care ți-a smuls ție limba, Profetule. Măsurați-vă cu el, nu cu o femeie fără apărare, târâie brâu ce sînteți". Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții de la mese și au plecat, lăsînd-o singură în fața cafenelei; ea striga mai departe, batjocoritor: "Momîilor, muților, nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arbori, și ei smulși, sau stâlpi de telegraf doborâți, case mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe de copaci, păsări moarte, oameni înghesuiți în câte o barcă, speriați de puhoi, grupuri cu cizme până la șolduri căznindu-se să acopere spărturile dintr-un parapet uriaș de pământ, valuri izbindu-se unele în altele, năvălind în față, gata să-l înghită pe cel ce filma. Apa ca un bivol negru, își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era lipsă de curaj, nici lașitate, nici derută, nici dezgust pentru câte se întâmplaseră, ci doar că trece într-o altă etapă a vieții și încă, printr-o întâmplare, în modul cel mai fericit cu putință. Intraseră în iarnă și puhoiul fremătător de lucruri ce trebuiau făcute a prins-o în vârtejul lor și nu-i mai era frică, nici chiar atunci când sunetul ciocănelului izbind în toacă nu se mai auzea, acoperit de glasul lupilor ieșiți în haite din pădure. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nici măcar tusea care îl necăjea, în ultima vreme, pe general, mai precis, de când înfruntaseră viscolul acela cumplit prin satele ciumaților. Brrr! Bine că scăparăm! Mai ales generalu’! Ce s-ar mai fi ales de ei, de toți soldații, de tot puhoiul armatei, dacă Înălțimea Sa și-ar fi pierdut sănătatea, poate chiar viața? Apără, Milostive, și ne ferește de așa o năpastă! Ivan își făcu repede vreo câteva cruci mărunte în dreptul pieptului și oftă mulțumit. Era bună funcția lui pe lângă Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
valuri în mii de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și amintească niște versuri scrise cu câteva zile înainte de plecare. Le regăsi, dar le părăsi imediat. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În distanțatele răstimpuri în care vreau să văd și să aud, scormonesc trecutul, în vreme ce clipa de față îmi alunecă, din gol în gol, ca o cascadă de neliniști. Trupul îmi devine o uzină pentru laminat dureri. Cu temelia măcinată de puhoaiele anilor zvârliți în cazanele cu clocot ale marilor orașe, urc singur pe creștetul muntelui înzăpezit. De acolo trimit jos, spre turmă, pulsația chinuită a unui dinte găunos, înfipt în suflet ca o rădăcină într-o gingie goală și inflamată. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
șaptezeci și cinci cînd, În sfîrșit, la insistențele noastre, va accepta să se ducă la Rovinj cu mama, fiind găzduiți de niște prieteni. S-a Întors mai devreme, nemulțumit de climă, nemulțumit de serviciile pensiunii, nemulțumit de programul de la televizor, nemulțumit din cauza puhoiului de lume, din cauza mării poluate, a meduzelor, a speculei și În general a „jafului“. Despre mare, În afară că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n-a spus nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
înclinat pălit de o lovitură cruntă. Era să mă prăvălesc pe scară. Aceea a fost clipa când ne-a zguduit primul val uriaș. Un șuvoi de apă se năpusti în jos din capul scării. Am încercat să mă ridic, dar puhoiul acela năvalnic m-a strivit și m-a dat peste cap. Rămas fără rozariul pe care-l aveam prins la cingătoare, am bâjbâit prin apă, m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de alții, se izbeau de încărcătură și pluteau prin cabină. În clipa aceea un muget năprasnic răsună din capătul culoarului. Ordinele căpitanului și ale secundului nu se mai auzeau. Umflate cât un munte, valurile începură să potopească vasul. Pe punte, puhoiul înghițea totul în calea sa, se izbea de catarge, se învolbura și năvălea nebunește pe scara ce ducea în burta vasului. Un matelot înghițit de ape reuși să se ridice cu ajutorul funiei de salvare, dar îl lovi un alt val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu mai fie niciodată de acum înainte, în vecii vecilor, ceea ce-a fost de la începutul lumii până în 1946. Citatul din Ion Creangă se referă la o copilărie fericită și la un timp istoric lin curgător, fără nici o legătură cu puhoiul devastator care s-a pornit în România, odată cu intrarea trupelor sovietice "eliberatoare" și cu instaurarea comunismului în toate instituțiile statului român, în 1948, când m-am născut. În anul 1950, tatăl meu, Ilie Zubașcu, a fost ucis în torturi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un taur alb (Noe) și-l învață ce trebuie să facă pentru a scăpa teafăr din potop. Taurul alb își construiește o arcă și se urcă pe ea împreună cu alți „trei tauri albi” (Sem, Iafet și Ham). Urmează viziunea potopului: puhoaiele de apă revărsându-se necontenit din ceruri. Corabia cu „taurii albi” plutește liniștită, în vreme ce „elefanții, cămilele și măgarii” se îneacă în valuri. Din cei trei tauri albi de pe arcă se nasc toate națiile pământului: lei (babilonieni), pantere (edomiți), lupi (egipteni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi fost evenimentul anului în foarte scumpă noastră tărișoara! Indiscutabil. Dacă e să privim obiectiv, ca niște analiști ai valorii ce nu se măsoară în bani, episodul respectiv împlinește doar o veche năzuința și aduce a reparație morală. Renumele asigura puhoiul de public, valoarea certificata de ani e garanție că n-ai cheltuit aiurea nici o centima din prețul biletului, mediatizarea profesionistă îți întărește senzația că „ai fost acolo“ (și dup-aia poți muri, cum s-a și întâmplat cu unii). Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
pe frontiera de est, În munții Maramureșului, la construit cazemate În fața iminentei primejdii bolșevice. Urechilor tinerilor le-a fost dat să audă cuvinte de necrezut din partea autorităților de ocupație care se rugau la Dumnezeu ca România să reziste sub presiunea puhoiului roșu pentru ca și gra nița Regatului lui Horthy să fie cruțată de pericol. Premi li tarilor li s-a cerut ca, pentru o anume dimineață, să-și pregătească o traistă cu cele trebuincioase vieții de zi cu zi și o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
altar și Măicuța Sfîntă s-o Înălțat și s-o uitat la credincioși de sus, din aer, am gîndit că nu m-oi mai rădica În veci de acolo!... Scena aceasta cu tunetele și cu fulgerele au descris-o mulți. Puhoi de lume se adunase Într-o seară În biserică. Dintr-odată, s-au pornit niște zigzaguri de lumini puternice și s-au auzit detunături dinspre altar. Mulți s-au prăbușit cu fruntea la pămînt, țipînd și acoperindu-și fața. Alții
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la Vaslui, cunosc puterile țării și cunosc și puterile dușmanilor. Ceea ce facem acum e o sinucidere lentă, care păstrează Încrederea țării Într-un viitor nebulos. Nu știu cât va mai dura agonia. Poate două-trei săptămâni, poate o lună. Mai mult, nu cred. Puhoiul oștilor turcești se scurge fără Încetare pe cele cinci poduri, iar călăreții noștri se avântă, cu fiecare atac, spre o moarte sigură. Vă scriu aceste rânduri nu fiindcă teama mi-ar stăpâni sufletul. Nicidecum. Sunt mândru că mă aflu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căci aceasta avea să se Întâmple oricum, ori În fața tătarilor, ori În fața urgiei turcești. Al doilea era acela că, până și rănit, Oană era mai valoros decât zece generali pe câmpul de luptă. Dacă exista cea mai mică șansă ca puhoiul tătar să fie oprit, atunci șansa aceea putea fi exploatată strategic doar de Oană. Restul cavaleriei avea să fie comandat de spătarul Mihail, pe care voievodul Îl chemă lângă el. - Spătare, am cu tine o vorbă care nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luminoase de vară mai puteau părea străfulgerări ale Paradisului. 3 iulie 1476, ora 14.30 , Ștefănești pe Prut După șase ore de lupte, aproape Întreaga armată a Hanatului Crimeii reușise să treacă pe malul drept al Prutului. Ambuscada moldovenilor oprise puhoiul mai bine de două ore, provocându-le tătarilor pierderi de peste cinci mii de războinici. Apoi călăreții lui Mihail se retrăseseră după dealuri, urmăriți de avangarda tătară, spulberată, Însă, de atacul Apărătorilor. Călăreții Moldovei câștigaseră prima ciocnire și scăpaseră cu pierderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dintre zâmbetele acelea enervant de inexpresive, ci un surâs delicat și obosit. Părea teribil de firav când a pornit cu pași repezi pe aleea În curbă, pe lângă șirul de limuzine negre și strălucitoare, Înainte de-a se face nevăzut În puhoiul circulației. Din pricina luminilor, În partea asta a orașului cerul arată palid și cețos până și noaptea. — Margaret! a auzit ea o voce. Era tot Bill Schneider. Te-am văzut plecând și mi-am zis că nu se poate să ne
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea avea să-și piardă viața fără să fi aflat măcar cum de e cu putință să te Îndrăgostești Într-atât Încât să nu mai știi cine ești. Bill nu deschisese gura. Stătea cu mâinile pe volan, privea nemiș cat puhoiul trupurilor care se năpusteau pe lângă ei și pe deasupra lor. Margaret a constatat că-i apăruseră pete de sudoare pe cămașă, ca mărcile profunzimii oceanelor pe hartă. Arăta liniștit, pe față abia i se citea umbra unei Încruntări, de parcă fuseseră pur
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Margaret mai mult decât adunarea lor obișnuită, care, drept compensație pentru lipsa de real interes, era cât se poate de gălăgioasă. De astă dată era ceva deosebit, pe un podium o tânără vorbea la megafon cu multă Însuflețire, nu era puhoiul de neînțeles al vitriolului verbal, ci, așa cum i s-a părut, ceva care părea să fie o adevărată conferință. Părea să fie o anume legătură Între pumnii ridicați de studenți și ridicarea glasului fetei care vorbea, se schița o direcție
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu căruțele, tăcuți ca zilele de post și veșnic adânciți în gânduri, priveau spre noi de sub frunțile brăzdate de riduri adânci și pline de boabe de sudoare. Trebuia să mărească matca râului, să construiască diguri, locuri de variante pentru scurgerea puhoaielor. Câmpia altă dată verde, moale, întinsă, peste care mă credeam stăpână pentru că era moștenită de la bunicul , murea acum sum brazde negre. O înghițea pământul reavăn scormonit de oamenii aceștia ieșiți parcă din adâncuri să ne ogoiască alergările prin stratul moale
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pospolită, hămesită, vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare de pe apa Siretelui, pe numele ei Ropce. De aici nici că s-au mai putut mișca înspre țara lor o bună bucată de vreme. Ploile de sus cu omăt reavăn, puhoaiele de pe dealuri, pâraiele Hlibicioc, Soloneț și Vasileu, ieșite din matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de lupi înfometați. Crivățul sufla cu putere peste întinderile înghețate ale Siretelui de Sus. Către dimineață, cete sprintene de călăreți ropceni au încercuit dealurile de la Brădetul Ropcii pentru a pune stăpânire pe pușcile cele mari care au mai rămas în urma puhoaielor. Că doar când agiunsu cu obuzul pe Siret, la Ropcea, așe i-au lovit o ploaie cu ninsoare, de i-au ținut acel viscol vreo trei-patru zâli, de-au murit oaste mai bine de giumătati, înghețată și leșinată, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]