11,637 matches
-
perișoare, ciorba de burtă, mititeii, cârnații de Pleșcoi (din carne de oaie), garniturile din legume și cartofi, compoturile de fructe și prăjiturile cu frișcă și ciocolată. În bucătăria din Oltenia se prepară foarte mult ciorbele cu carne de porc, de pui sau de legume acrite cu zeamă de oțet sau suc de roșii. La mare căutare sunt friptura de oaie, ciorbele de praz și ștevie, roșiile umplute cu orez, tochitura oltenească, saramura de pește și cârnăciorii oltenești, toate având în comun
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
se laude sau să critice întâmplările din viața copiilor lor, ci să încerce să înțeleagă toate fenomenele și aspectele vieții copiilor lor, să pună umărul serios la perfecționarea atitudinii, comportamentului, sferei de interes a copiilor. Este foarte important pentru evoluția puiului de om ca părinții mai întâi, școala și societatea mai apoi și din nou părinții, pe tot parcursul vieții, să aibă disponibilitatea și capacitatea de a îndruma spre evoluție și nu spre involuție viața fiecăruia dintre copii. Fiecare vârstă are
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de abia de acum înainte se conturează cu adevărat. Așa că, de două mii de ani încoace, puterea și rolul Maicii au crescut și s-au desăvârșit tocmai prin împlinirea rolului de Mamă ocrotitoare a tuturor pământenilor. Așa cum fiecare mamă își ocrotește puii, indiferent de numărul lor, așa și Maica noastră ne ocrotește pe toți cei care suntem copiii ei, conștient sau inconștient; și cu atât mai mult pe noi, cei din Grădina Ei. Îți mulțumim Măicuță! 26 ianuarie 2005 Am lăsat anume
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
O sută, o mie... Nu ești niciodată prea bătrân, ca să devii tânăr. Mai ales când iubești, Silviu. Așa îi șoptise la ureche, cu buzele atingându-l ca într-o adiere. Acum doarme liniștită lângă el, cu părul împrăștiat haotic pe puiul de pernă sub care și-a vârât mâna. Îi place s-o privească. Nici nu mai știe de câte ceasuri îi ascultă respirația, îi urmărește cu vârful degetelor conturul feței. Femeie? Copil? Vis? Sau toate laolaltă? Tu vei rămâne mereu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
deveneam o păsăruică purtată în zbor de brațe puternice, care mai apoi, mă așezau încet, între ceilalți bănuți aurii ai câmpului, eu ...cel mai mare dintre toate. Griji? Ce să fie alea? Lacrimi? Doar pentru genunchii juliți în fugă, pentru puii de rândunică înhățați câteodată de Tano cel cu ochi de tigru și pentru păpușa ce ieșea uneori ciufulită din micile răfuieli cu fetițele din vecini. Restul era doar o lume plină de farmec, în care orice se putea întâmpla. Dar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Erau ca doi frați adevărați și rareori îndrăznea vreun flăcău să se ia de unul dintre ei. Ilinca și vara și iarna avea la geamuri flori înflorite, cu flori roșii. Din când în când Butnaru îi mai administra câte un pui de bătaie, probabil că Ilinca mai vocifera și poate că îl mai amenința cu fuga. La bătrânețe Paraschița era de aproape nouăzeci de ani, iar Ilinca făcea scandal că nu mai moare baba. El s-a enervat într-o zi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de gâscă. Un picioruș Îi atârna Îndoit În jos și avea pe el sânge Închegat. Era clar că-și rupsese piciorul. Cum Îl eliberase din mărăciniș a coborât cu el În brațe la gârlă să-i dea măcar puțină apă. Puiul s-a lăsat pe iarbă cu capul În jos și aripile desfăcute, rănit și epuizat. Ionuț i-a adus puțină apă În pumnul lui mic și se ruga de el: Să nu mori, te rog să nu mori...uite te
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
fiu...am să fiu prietenul tău, să nu te temi de mine, eu nu-ți fac nici cel mai mic rău, să știi...apoi luase capul puilului, Îi desfăcuse ciocul și-i turnase puțină apă pe gât. Spre surprinderea copiluilui, puiul chiar a Înghițit apa iar el i-a mai dat de câteva ori să-l Întremeze puțin, măcar până va ajunge acasă unde va găsi o coajă de pâine pentru el și bobocul de gâscă. A ajuns acasă pe Înserat
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de-abia de acum înainte se conturează cu adevărat. Așa că, de două mii de ani încoace, puterea și rolul Maicii au crescut și s au desăvârșit tocmai prin împlinirea rolului de Mamă ocrotitoare a tuturor pământenilor. Așa cum fiecare mamă își ocrotește puii, indiferent de numărul lor, așa și Maica noastră ne ocrotește pe toți cei care suntem copiii ei, conștient sau inconștient; și cu atât mai mult pe noi, cei din Grădina Ei. Îți mulțumim Măicuță! 26 ianuarie 2005 Am lăsat anume
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
i facă pe toți din jur, indiferent de comportamentul lor, să se simtă bine în prezența lui. Asta l-ar ajuta și pe el să se simtă mai bine, mult mai bine decât crede acum. Și încă ceva: e bine, puiule, să nu-ți mai plângi de milă, ci să mulțumești pentru tot binele pe care l-ai primit de Sus. Și construiește-ți viața pe Iubire, Dreptate, Ajutor, Lumină pentru toți și toate. 11 decembrie 2008 Se apropie Crăciunul. Parcă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
au făcut parte din echipă ne susțin și unii dintre ei încă participă, ducând faima satului nostru, atât în țară, cât și peste hotare. Mâncarea împrejurul rugului este cea care ne egalează pe toți, încât ai impresia că suntem niște pui fericiți, cu toate că avem doar un ceaun negru pe dinafară de la cenușă, dar, la care, mâncarea este cea mai delicioasă, un cort care ne păzește de ploaie, de vânt, și o chitară, cu care ne așezăm împrejurul focului și cântăm cântări
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ca să aud secreta bătaie de aripi ale tuturor grijilor: pentru părinții căzuți în neputința vârstei și bolii, pentru școlarul tău traversând strada sau luptând cu mulțimile abstracte din pagina cărții... Bucuria din glasul tău evocând tihna cuibului în care dorm puii ori își contemplă cu uimire penele dornice de zbor, deși se ascund încă la subsuoara ta și în liniștea visului tău cu flori și cu pomi - adăpost al regăsirilor zilnice pentru ei care sunt, pentru ei când vor fi... Lunecarea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ei etc. etc. - Dar ea este acum doi! Viața ei se confundă cu vietatea aceea plămădită în pântecul ei. Chiar nu poate înțelege?... Profesorul se simte total „descoperit”. Își amintește relatarea unui naturalist despre obiceiul leului mascul de a ucide puii, încât leoaicele să intre din nou în călduri, ca să-și asigure el „descendența”. Femelele se asociază și-și păzesc fragedele genituri. Domnul R. se simte vinovat și umilit, proiectat pe scara regresivă a speciilor. I se „spovedește” Teodorei. Ea îl
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
află, presupun, scriitorul P.H.L., rememorând ceea ce putea (sau trebuia!) să gândească la tinerețe, în fața accederii la noua „calitate socială”: aceea de tată. Deși, într-o asemenea situație, tatăl are preocupări mult mai „concrete”: cum să asigure condițiile necesare minime creșterii puiului de om? Pe când mama pregătește „cuibul”, tatăl se învârte în jurul ei, atent și protector. Oamenii vor fi văzut acest mic spectacol, de mii de ani, și la alte perechi de mamifere, exemplar în acest sens fiind comportamentul lupilor, atât de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pămîntul în două. Zadarnic s-au chinuit însă să-i dea apă. Cum să dai apă cu sticla unui ied? Încercară să toarne în palmele lui Vlad și să-l apese pe ied cu botișorul acolo, dar tot degeaba. Sărmanul pui se uita cu ochii mari și speriați la fiecare, zbătîndu-se mereu să scape din brațele care-l încolăceau. Ce facem? Nu bea apă! Dacă moare de sete? se tîngui cu lacrimi în glas Ilinca. De,... ăsta-i pui... îi trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să se zbată tot mai tare. Îndată apoi, alt strigăt, mai puternic și mai dureros, veni din partea căprioarei. Și, fără să mai țină seama de nici un pericol, nici de faptul că era singură în fața celor cinci vrăjmași, care-i răpiseră puiul, căprioara porni ca o săgeată spre ei... Copiii îi urmăreau înfiorați salturile repezi fără să vorbească, fără să respire. Cînd căprioara ajunse la o depărtare de cîțiva metri de grupul copiilor, scoase din nou acel strigăt, privind țintă spre pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
puiul, căprioara porni ca o săgeată spre ei... Copiii îi urmăreau înfiorați salturile repezi fără să vorbească, fără să respire. Cînd căprioara ajunse la o depărtare de cîțiva metri de grupul copiilor, scoase din nou acel strigăt, privind țintă spre pui, făcu un ocol și intră în niște tufișuri. Iedul întoarse capul după ea, icnind încet. Toți copiii deveniseră, în același timp, niște iezi rătăciți de mamele lor... Ilinca se trezi prima din acea stare cu totul și cu totul aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
începu să plîngă, cu hohote scurte, pe care încerca zadarnic să și le stăpînească. La început nimeni n-a spus nici da, nici nu. De altfel nici n-ar fi știut ce să spună. Ochii tuturor se contopiseră cu ochii puiului speriat și trist. Ce-au zărit în ei nu știu, dar în aceeași clipă, toți, au repetat aceleași cuvinte: Dă-i drumul! Și Ilinca se aplecă și dădu drumul puiului... Acesta porni orbește, cu salturi nesigure, într-o anumită direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
știut ce să spună. Ochii tuturor se contopiseră cu ochii puiului speriat și trist. Ce-au zărit în ei nu știu, dar în aceeași clipă, toți, au repetat aceleași cuvinte: Dă-i drumul! Și Ilinca se aplecă și dădu drumul puiului... Acesta porni orbește, cu salturi nesigure, într-o anumită direcție, apoi făcu un mic ocol și intră în aceleași tufișuri în care dispăruse căprioara. Copiii porniră tăcuți și înfrigurați pe urmele sale să vadă dacă și-a regăsit mama. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
O albină se așeză pe umărul Bărzăunului, dar n-o alungă nimeni. Nu departe se auzea clipocitul liniștit al izvorului... Iar de partea cealaltă a poienii, chiar la marginea pădurii, văzură cel mai frumos tablou din viața lor: mama și puiul la un loc. Căprioara ținea capul ridicat, mișcînd mereu din urechi, iar iedul, așezat în genunchi, sugea cu nesaț. O clipă... două... trei... Nemaipomenit! se auzi glasul surd al Bărzăunului. În aceeași clipă căprioara întoarse capul spre ei, se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Pămăntule, am să te scot din Impărăția mea... Pămăntul: accept mărite Soare dar lasă-mi omul și viața, l-a rugat în genunchi Pămăntul. Nu, nu a tunat Soarele; cine vrea viața și oamenii Pămăntului? Toate planetele au refuzat. Un pui de om, Gigel, a ajuns la Curtea Soarelui tocmai cănd acesta vroia să trimită Pămăntul în haosul Cosmic și-l convinge pe Soare să nu pedepsească Pămăntul și oamenii. Soarele se împrietenește cu Gigel care-l învață șotron pe el
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
o zi creierul omului emite atătea impulsuri căt toate telefoanele mobile de pe Pămănt. Dar să nu trecem cu vederea că toate ființele vii chiar și plantele au cota lor de inteligență, mai ales de autoapărare, își construiesc adăposturi, își apără puii, își fac rezervă de hrană. Omul începe să zboare în spații și nu-i nici maimuță nici delfin, cotat ca fiind cel mai inteligent după om!? Evelin: Revin totuși la speciile de oameni albi, negri, galbeni. Totul s-a datorat
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
roz pal cu iz cenușiu, glazurat cu rom. Ce zici? — E previzibil, i-o întoarse Dominique, nemulțumită de incidentul care-o făcea să surghiunească fața de masă în coșul de rufe. — ...și cu un strop de galben în centru, ca puii tăi... De ce ca puii mei? I-am auzit de dimineață, când visam despre Neva. A, bun. Dar ce să fie centrul cel galben? — Marțipan. — Cum să pun marțipan într-un flan? Și cum să-l fac galben? — Asta-i specialitatea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cenușiu, glazurat cu rom. Ce zici? — E previzibil, i-o întoarse Dominique, nemulțumită de incidentul care-o făcea să surghiunească fața de masă în coșul de rufe. — ...și cu un strop de galben în centru, ca puii tăi... De ce ca puii mei? I-am auzit de dimineață, când visam despre Neva. A, bun. Dar ce să fie centrul cel galben? — Marțipan. — Cum să pun marțipan într-un flan? Și cum să-l fac galben? — Asta-i specialitatea ta, rusule, râse ea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
galben? — Asta-i specialitatea ta, rusule, râse ea, uitând de rufe și întor cându-se drăgăstoasă spre Alioșa. Iar îți sugi degetul? Ce-o să ne facem cu tine? Ai văzut ce-ai făcut cu ciocolata? Sunt foarte supărată pe tine, măi, puiule de rus, măi..., îl mângâie ea cu vocea caldă rezervată lui și puilor de găină. — ...poate-o glazură de muștar. Cu marțipan în centru și... și... și mușețel pe deasupra! Asta e! Mușețel! Triumfător, Ivan întinse o față de masă nouă, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]