1,831 matches
-
nu mânânce carne, însă comercializau, prin schimb, produse alimentare), și apoi în chilia lui: o încăpere minusculă, cu un pat la capătul căruia își improvizase un șifonier (acolo, nu puteam să nu remarc, avea niște blugi). O asociere curioasă, blugi, pulover din mohair și sutană călugărească! Mobilierul era întregit de o masă simplă, o poliță cu cărți (învăța greaca) și o sobă cu plită. Justifică, ușor jenat, aspectul sărăcăcios al încăperii: "Adevărul este că omul se poate mulțumi cu foarte puțin
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pachete. Pentru diferite orașe, scria pe ele Sibiu, Piatra Neamț etc. Nu știu de ce mă doare inima când văd așa ceva... Muncesc săracii români... E ciudat de sărbători, mergi pe stradă și auzi cum vorbesc la telefon: — Ți-a plăcut, mă? — Dar puloverul i-a venit lu’ ăla mic? — Bine, mă bucur, spune-i că-i trimit și o bicicletă când pot. Aveți grijă de voi! Ar fi mai ușor să trimiți doar bani, oricum în ultimul timp prețurile sunt cam aceleași. Dar
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
bani acasă. Pentru mâncare, pentru lemne... — Sărut mâna, mamă! Ce ne făceam fără tine? Da! Am plâns de mila copiilor din România și i-am mulțu mit lui Dumnezeu că muncesc aici. Pachete trimisesem cu câteva zile mai devreme. Cozonaci, pulovere, pijamale, ciocolată, pampers pentru nepoțelul meu, jucării (i-am trimis un trenuleț electric), șampoane și ciorapi. Mi s-a spus: „Mamă, orice ai trimite e bun, pentru că n avem nimic. Toți banii îi dăm pe mâncare!” I-am făcut și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
înfășurat-o lui Măric după gât și l-a tras astfel pe ringul de dans. În același timp dansatoarea trăgea de hainele lui, ca să îl dezbrace. Pentru că era seară și se făcea răcoare mai târziu, Măric avea pe el un pulover peste o cămașă. Așa că fata de pe ring trăgea de zor de puloverul lui Măric, și cu chiu cu vai reuși să îl dea jos. Apoi veni rândul cămășii, care o descheia nasture după nasture, în ritmul muzicii. Ne-am distrat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ringul de dans. În același timp dansatoarea trăgea de hainele lui, ca să îl dezbrace. Pentru că era seară și se făcea răcoare mai târziu, Măric avea pe el un pulover peste o cămașă. Așa că fata de pe ring trăgea de zor de puloverul lui Măric, și cu chiu cu vai reuși să îl dea jos. Apoi veni rândul cămășii, care o descheia nasture după nasture, în ritmul muzicii. Ne-am distrat teribil pentru că Măric avea sub cămașă un maieu, lipit de corp, care
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și scriu și poziția corpului meu, studiată în prealabil cu atenție, i se pare (motanului cel mare, el îmi face această onoare) convenabilă. Când Doina se uită la televizor, cu genunchii pe scaun și coatele rezemate de masă, în sezonul puloverelor groase mai ales, Gălbenuș i se cațără pe spatele ce formează o pantă lină, pe care se întinde apoi cu fața spre ceafa ei. Niciodată ca în aceste momente nu are o mutrișoară mai arogant-satisfăcută. Dacă mă culc pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și au făcut percheziție, au căutat peste tot, au răsturnat totul... tata nu credea totuși că va fi arestat. Către dimineața zilei următoare, agenții au sigilat biroul tatei și au plecat. L-au luat cu ei și pe tata, fără pulover, fără nici o haină mai groasă. După câteva zile au venit cu niște camioane și au încărcat tot: cărți, tablouri, icoane și mobilele din bibliotecă, spune Gabriela, fiica lui V. Voiculescu într-un interviu publicat în Lumea magazin nr.4, 1997
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
de dormit, mai aproape de toaletă, poate să aibă nevoie de ea. După o noapte de călătorie cu trenul, V. Voiculescu era acasă, în strada Dr. Staicovici nr. 34, București. „La ieșirea din închisoare, spune Gabriela, tata era îmbrăcat cu un pulover cârpit cu niște petice de pătură și în picioare avea un fel de burlane de lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și în picioare avea un fel de burlane de lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai găsit prin curte, și-au deșirat puloverele lor și mi-au făcut mie haine și încălțări”. Acasă, toți l-au așteptat, că într-o scenă de film. După patru ani de detenție era nerăbdător să se revadă cu cărțile, prietenele sale. A și pus întrebarea: „Unde e
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
activitate al domnului Ion Iliescu și al altor persoanelor de încredere ale noii administrații. Aceștia începuseră să se instaleze în birourile foste ale Comitetului Național de Știință și Tehnologie și chiar în unele ale Ministerului Afacerilor Externe. Spre exemplu, purtătorul puloverului la Televiziunea Română, profesorul de la Institutul Politehnic, despre care aflasem prin "surse" că era ginerele unui fost ambasador al României și care, probabil, visase să ocupe fotoliul socrului său, a preferat să se instaleze în zona fostă a ministerului. Sau, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
A.E. și devenise imediat nu numai "profetul viitorului României", ci și supradirectorul de cadre, cel puțin pentru Ministerul Afacerilor Externe, în perioada de cotitură. Guvernul Petre Roman, când s-a constituit, avea legitimitate în rândul populației României prin vestitul pulover, afișat la televiziune încă din ziua când se proclama sfârșitul comunismului în România, comunism adus de armatele sovietice, tocmai de tatăl său, dar la vremea respectivă românul oprimat decenii de dominația sovietică nu cunoștea, sau nu își mai amintea acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
orice atenție, ceea ce mă făcea să „sufăr“. Inițiative am avut însă eu cu Dan, băiatul unui fabricant de biscuiți: în camera lui din apartamentul de deasupra fabricii, mâncam pe săturate aromații pesmeți. Pe Dan, frumușel, delicat, cu silueta ispititoare sub puloverul mulat pe corp, l-am iubit, așteptând cu dor să vină la mine, unde aveam spațiul convenabil manevrelor erotice: într-o debara, se afla, oblic rezemată de perete, pe înălțimea lui, o somieră pe care băiatul se întindea cu fața
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vechitură“ care nu pricepea nimic din timpurile noi, din „frumusețea lumii“). Dar, cu toate acestea, îi lega o sinceră, mare prietenie de Beniuc și de Zevedei Barbu, ambii radicali de stânga: și el, și soția lui, care împletea de zor pulovere poetului Săniei nebune, vremelnic chemat sub arme, îl iubeau cu devotamentul tinereții. De poezia lui Mihai Beniuc mă îndrăgostisem foc și eu, deși era tot ce putea fi atunci mai străin propriilor mele înclinații literare: mi se părea însă și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
poveștile celor din jur, articolele și cărțile despre revoluție, ca și transmisiunile televizate ale evenimentelor, ele însele reluate de mai multe ori mai apoi. Desigur că-mi amintesc de prima transmisiune a Consiliului provizoriu al FSN, de Iliescu, Caramitru și puloverul lui Roman, dar le-oi fi văzut oare la momentul inițial al transmiterii sau în zilele următoare? Țin minte televizoarele scoase pe ferestrele blocurilor de pe Calea Victoriei și le asociez cu data de 22 decembrie, mai precis după ce asistasem în Piața
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
pun oarecare ordine-n idei și să-mi fac un plan al acestei conferențe. Dar, în tren, ce se ntâmplă? Din șase locuri, unu-l ocupam eu, celelalte cinci fiind ocupate de un grup de tinere sportive, în blugi, cu pulovere, din care două - extrem de drăguțe, restul - tinere, în orice caz - foarte drăguțe ; aveau și o chitară. Au râs, s-au amuzat, era un spectacol fermecător, care a făcut să treacă foarte ușor cele opt ore de drum, da’ nici pomeneală
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și se scoală cu noaptea în cap. Dupăie, tropăie, trîntesc ușile. La cantină alte vecinătăți indezirabile. Ieri seară, între „feluri” (varză și budincă), am fost nevoit să ascult conversația unor țoape, evident de la oraș. Cea de-o vîrstă cu mine: „Puloverul ăsta l-am cumpărat la München de la grămadă”. Și tot ea: „Aseară a prezentat la tv imagini din Germania de Est: Dresda, Sans Souci...” Ultima denumire i-a amintit imediat de alte locuri, de alte întîmplări: „Eram în Iugoslavia (veneam
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
colective cu întreprinderile). Intrat în sală ca un personaj șters, I. Constantinescu a ieșit cu o altă imagine, de tip competent, franc și curajos. * În casă fiind, port fes (o fostă căciuliță a băiatului). Peste pu loverul gri, am pus puloverul negru, ambele de lînă. În picioare am ciorapi groși. Dar frigul mă încătușează la mîneci, pătrunde în dreptul șalelor, îmi cuprinde partea exterioară a coapselor și, mai tare, genunchii, trece prin ochiurile ciorapilor și-mi îngheață călcîiele. În aceste condiții, a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plata integrală, cu ce le-am adus acasă, cine ne-a ajutat la descărcat etc. Azi am aflat, de pildă, că sacoul pe care-l port are zece ani („e de cînd era fata în clasa a II-a”), că puloverul bej e făcut din lîna unui deux-pișces de-al ei, de „madam Creangă, Dumnezeu s-o ierte!”, care a avut de model pe un altul mai vechi, căci n-am vrut să merg la probe, și iată are mînecile un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bărbați, îți dădea harta magazinului, eventual, și un cupon pentru tricouri și șosete. O idee grozavă, bine pusă în practică. Îi ajuta pe cumpărători și scutea magazinul de necesitatea de a plăti un angajat să le spună oamenilor unde erau puloverele pentru bărbați - de șaptezeci și două de ori pe zi. Nu după mult timp, directorii magazinului au descoperit un mic dezavantaj: puțini clienți foloseau calculatoarele. Problema este că nimeni nu admite, la șase pași de la intrarea în magazin, că nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
un buchet de flori în mână. Chiar lângă ușa de la intrare din The Gap și din Old Navy, fratele mai mic și mai la modă al primului, se află ceea ce s-ar putea numi expunere în forță - un morman de pulovere, sau de blugi, de exemplu, care funcționează ca o barieră menită a-i face pe clienți să încetinească pasul. Un fel de denivelare pentru reducerea vitezei sau de panou de afișaj. Nu transmite un mesaj direct cum ar fi „Cumpără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
de articole de îmbrăcăminte decât umerașele pe suport. E un adevărat chin să examinezi o haină pusă pe umeraș, dacă nu ai decât o mână liberă, pe când dacă există un raft, poți să lași bagajele pe acesta și să desfaci puloverul ca să-l vezi de aproape și să-l simți. Manifestarea cea mai amuzantă a problemei mâinilor libere am văzut-o într-un supermagazin. Ca aproape fiecare comerciant din America zilelor noastre, proprietarul a hotărât să facă și o cafenea, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
mai mult timp de clienți, stilul chevroning de aranjare e preferabil. Modul cum ne deplasăm determină în mare măsură atât ceea ce intră în câmpul nostru vizual, cât și ceea ce vedem în mod natural. Dacă nu poți vedea un raft cu pulovere decât atunci când stai chiar în fața lui, atunci eficiența este limitată. Dacă nu poți vedea un stand de la distanță - să zicem, trei până la șapte metri -, atunci nu îl vizitezi decât dacă se întâmplă să dai din greșeală peste el. De aceea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
exemplu, chiar în magazine de pionierat în domeniul acesta, cum ar fi The Gap și J. Crew, nu funcționează așa cum ar trebui, după cum de altfel își dă seama oricine se trezește că a petrecut zece minute printre rafturile de pantofi, pulovere sau blugi pentru sexul opus. Vă aduceți aminte de perioada când singurii bărbați care vedeau cum se nasc bebelușii erau obstetricienii? Astăzi prezența tatălui în sala de nașteri este aproape la fel de importantă ca cea a mamei. Trebuie create condiții și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
în care se poate observa foarte bine comportamentul la cumpărături al femeilor este la raionul cu produse cosmetice. Fie că este vorba de un raion fermecător dintr-un magazin universal sau dintr-unul cu produse farmaceutice, aici orice femeie în pulover și blugi se poate transforma în prințesă, doar prin testarea câtorva produse și privirea rezultatului în oglindă. Însă nu întâmplător produsele sunt expuse pe rafturi de-a lungul unui perete sau într-un loc mai retras: aici femeile „își desfac
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
este în mai multe culori, angajații magazinului expun costumele de culori închise mai jos, unde pot fi examinate de clienți, iar cele de culoare bej, gri deschis sau albe mai sus, unde nu pot fi atinse. Dacă un tip de pulover de pe un raft este în mai multe culori, întotdeauna cele mai deschise sunt dedesubt, iar cele mai închise deasupra, unde pot fi atinse și descoperite, dar cine va ști asta? Vânzarea este motivul principal pentru care trebuie expusă marfa cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]