1,506 matches
-
spus, folosind acest cuvânt de copil pe care nu-l mai auzisem din Canaan. E pe moarte și trebuie să mergem la el. Benia a mormăit cu dezgust. - Cum îndrăznești? a zis Iosif, sărind în picioare și punând mâna pe pumnalul pe care îl avea la șold. - Cum îndrăznești tu? a răspuns Benia la fel de aprins, făcând un pas înspre el. De ce ar trebui să plângă nevasta mea la patul unui om care i-a distrus fericirea și a dezonorat-o? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apoi Încuie cu cheia, se apropie de o tapiserie agățată de perete și o dădu la o parte, lăsînd la vedere un seif Încastrat În piatră. Alcătui febril cifrul și Îl deschise. În interior se aflau cîteva documente și un pumnal vechi, cu mînerul gravat cu un cerc Înconjurat de mici linioare perpendiculare. Cuțitul Îi aparținuse odinioară strămoșului său, Erwan-Marie de Kersaint. Erwan jefuitorul. Arthus Îl contemplă o clipă, Închise cu grijă seiful și schimbă cifrul. - De treizeci și cinci de ani, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul Îl va elibera. Degetele lui noduroase agățară cuvertura și o dădură la o parte. Spaima Îl paraliză. Pumnalul cel vechi al lui Erwan-Marie, jefuitorul, era pus pe cerceaful alb. Pătat cu sînge. Bătrînul se lăsă să cadă În genunchi la piciorul patului și Începu să plîngă. Marie nu dormise mai mult de un ceas și se trezise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vedea crescînd. - Am făcut totul ca să-l apăr pe Ryan, aș fi vrut atît de mult să fie nevinovat... Mi-a ucis frații, prietenii, Îl reneg, nu va fi niciodată tatăl meu. Ryan primi aceste cuvinte ca pe lovitură de pumnal. Dar, În mod straniu, se simți acum un om diferit. Marie, fiica sa, tocmai Îl eliberase de toți demonii, de ură, de ranchiuna Împotriva unei soarte prea nedrepte, de toate obsesiile, de faptele care Îi rodeau sufletul. Simți urcînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se crăpase. Ferestrele înalte, fixate adânc în zidurile groase, dădeau la sud spre o livadă străjuită de zidul înconjurător. La nord, încadrau conturul zimțat al monumentelor în ruină ale Berlinului. Purtam uniformă. La centură aveam un pistol mic și un pumnal mare, de ceremonie. De obicei nu purtam uniformă, dar aveam dreptul să port - o uniformă albastră cu auriu de maior în Corpul American Liber. Corpul American Liber era o fantezie nazistă - un vis cu ochii deschiși, care însemna o unitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am zis. — Ai o uniformă grozavă, adăugă el. — Mulțumesc, am spus eu. — Te superi dacă te întreb ce reprezintă? întrebă el. N-o purtam niciodată în prezența lui. I-am dat explicațiile necesare, i-am arătat și emblema de pe prăselele pumnalului. Emblema, argint pe lemn de nuc, reprezenta un vultur american, care în ghearele labei drepte strângea o svastică și devora un șarpe din ghearele labei stângi. Șarpele voia să reprezinte comunismul evreiesc internațional. În jurul capului, vulturul avea treisprezece stele, reprezentând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
diferența.. oricum, sunt prietenii ei. Dar nu cred că știu pe unde e ea. —Poate că Hugo avea dreptate, sugerai eu. Poate chiar a murit. Întinsă pe pat, într-un neglijeu din șifon foarte decoltat, cu inima străpunsă de un pumnal cu un model ciudat, oriental... a fost cineva la ea acasă? A, da, impresarul ei. S-a dus o dată, spuse Sally, tăind aripile imaginației mele macabre. Credo 3 că are o cheie. Sau poate a apelat la un vecin. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zile mai târziu a fost găsit unii spun că printr-un miracol în grădina mănăstirii franciscane S. Francesco al Monte alle Croci, de mai sus de Florența. Cand a realizat că este arestat, Rinaldeschi a încercat să se sinucidă, înfingându-și pumnalul în piept. Însă, lama a lovit o coastă, cruțându-i viața. Prizonierul rănit a fost transportat la Florența pentru a fi închis, se pare că în Palatul Podestà sau Bargello, unde a fost interogat de către Cei Opt pe data de
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
a atacat cu un cuțit o imagine a crucificării, cauzând "mai multe răni decât crucificatorii", si care, opt zile mai târziu, s-a sinucis cu același cuțit la Bolzano 65. În Florența, înainte de 1320, un jucător dezamăgit a aruncat un pumnal înspre imaginea Fecioarei, făcând-o să sângereze, si a fost spânzurat în Piazza S. Maria Novella 66. În 1413, un jucător de lângă Pisa care a atacat de două ori imaginea Fecioarei cu un cuțit spunându-i " Nu îți pot face
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
rămas prins pe diadema" numitei imagini, spre marea ei dezonoare și dizgrație și spre rușinea credinței creștine, si ca, in momentul când așa-numiții Cei Opt au dorit să-l aresteze, când le-a văzut patrulă, el a înșfăcat un pumnal și cu acesta s-a rănit la piept, tăindu-și carnea și vărsând sânge, căci a vrut, condus de numită forță diabolica, să se sinucidă, așa cum toate și fiecare dintre spusele de mai sus sunt și apar în propria-i
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
dispuneau de inventar, iar procentul majoritar este atribuit celor cu conținut feminin (23) și mai puțin la cele cu oseminte masculine (7). Fuseseră depuse vase ceramice, modelate la mână și la roată, decorate cu linii orizontale sau vălurite, arme (cuțite, pumnale, vârfuri de săgeți), obiecte de podoabă (cercei, inele de metal sau din os, brățări, pandantive din bronz, aramă și argint, mărgele din piatră ori din sticlă multicoloră) și vestimentare (catarame și nasturi globulari). Obiectele casnice (amnare, cute, ace, cârlige, fusaiole
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
E. Cu alte cuvinte, argumentele unei siguranțe în privința apartenenței etnice și religioase trebuie să fie aduse de obiectele din inventar. În cazul creștinilor, obiectele lipsesc sau nu reprezintă arme, în timp ce inventarele nomazilor sunt dominate de arme și elemente de harnașament (pumnale, cuțite, arcuri, vârfuri de săgeți și lance; zăbale, scări de șa, șei etc.) - pl. LXXII/1-5; 9-13, 17; LXXIII/1-5, ca în situația celor de la Bârlad (cele trei puncte), Matca (Galați), dar și din alte locații, precum la Grozești și
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
palid? De ce te-aiînchis să fumezi tocmai aici? Ia te uită, ți-a căzut ceva pe jos, o scrisoare. Asta e scrisoarea pe care ai primit-o azi? Otilia vorbea cu siguranța ei obișnuită, fără vreo intenție, dar cuvintele ei fură pumnale pentru Costache, care, privind aiurit dușumeaua, scotoci repede buzunarul și băgă de seamă că fundul căptușelii era rupt și că plicul căzuse jos. Otilia luă scrisoarea, o răsuci, o scoase din plic și-și aruncă distrat ochii deasupra. Era în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Fornăind, paparuda în raglan putrezit dădea semne totuși că ne mirosise. O vârâsem pe mânecă. Derutat însă de absența clătinărilor luminoase ale cubului, deșiratul nu izbutea încă să se decidă în ce direcție să-și declanșeze atacul. Își extrase ușurel pumnalul de tablă afară. (Mai târziu, aveam să ne informăm.) Între timp, nu-și abandonă nici strategia primitivă și, turuind, nu neglijă să-și verse și năduful asupra nefericitei Nicoloaice ce-l pusese pe camaradul său negricios să-și crape liniile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vieții este în același timp omagiul ei. Oare ar fi existat criminali dacă sângele n-ar fi cald? Impulsul destructiv caută leacul unei răceli interne și mă îndoiesc că, fără o reprezentare implicită a unei călduri moleșitoare și roșii, vreun pumnal s-ar fi înfipt cândva în vreun trup. Sângele emană aburi adormitori, în care asasinul nădăjduiește a-și îmblînzi fiorurile de gheață. O singurătate neîndulcită de înduioșări generează crima, încît orice morală ce vrea distrugerea răului în adâncime are de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rai, și-a dat seama de nemăsuratul pierderii și de nesfârșitul pierzaniei ce-l așteaptă. Nu reedităm cu toții - în cursul viețuirii - iluminarea deznădăjduită a acelei nemiloase clipe? Moștenirea primului om este lumina întîii deznădejdi. Când stelele se vor preschimba-n pumnale și inima-mi va zbura spre ele, toate laolaltă n-o vor sfâșia până într-atît ca mâhnirea să nu-și descrie, pe albastrul boltelor, dâra ei răzvrătită. Aș vrea să pier în fiecare astru, să mă zdrobesc de fiece înălțime
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceea puteam face câte voiam și oricui. Fâșiile de zăpadă pe fondul cenușiu al munților în dimineți de vară: dărâmături ale unui cer imemorial. Ideile sânt melodii moarte. Neputând dezvălui oamenilor pricinile inimii noastre, fără Dumnezeu ar trebui să ruginim pumnale prin ascunzișurile ei. - Inima se apleacă cu mișcări naturale spre floarea sinuciderii din mijlocul grădinii de rătăciri care e viața. Soarta omului e o absență continuă de "acum" și o frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
creez din caosul durerilor și a desperărilor, ce cumplit e să te sparg acum de stânca cea rece a deșteptărei mele! Dar te sparg... căci tu ești singurul lucru ce mă leagă de viață și de trecut. El scoase un pumnal ascuțit și mic din sânul său și sfârtică cu o cruce curmezișă tot portretul, astfel încît pânza se-nvălătuci în câte patru părțile de cadrele de lemn aurit a portretului și sub el rămăsese gol păretele alb. Ochiul său era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fost fapta unui moment ca să-i tai cu sabia mâna ce se-nfipsese în pieptul lui Ioan... care căzu jos cu mâna cea moartă cu tot. Contele-ndreaptă cealaltă cu pistolul spre fruntea mea... Ioan, ridicat de jos, i-înfige pumnalul în cot ș-o ridică-n sus mâna, astfel încît arma pocnește-n sus și glontele trece vâjâind prin părul capului meu. Cu cealaltă mână i-apucă gâtul. Maghiarul se pregătise să-l muște-n creștet, și cine știe dacă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n sus și glontele trece vâjâind prin părul capului meu. Cu cealaltă mână i-apucă gâtul. Maghiarul se pregătise să-l muște-n creștet, și cine știe dacă cu dantura nu i-ar fi zdrobit oasele capului, însă Ioan, ridicând pumnalul ce lucea, i-l înfipse drept în țeasta capului, astfel încît cuțitul fugi adânc în creieri. Un urlet înfricoșat, iată tot. Ușa se deschise și înăuntru intrară, de-ai noștri cu torțe aprinse. Ioan căzuse peste maghiar, de care mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
entuziasmați. Dar numai după o clipă, aceeași mulțime, galvanizată de astă dată de Marc-Antoniu, vrea să-i doboare pe Brutus și aliații săi, acuzîndu-i de trădarea patriei. Cîteva imagini au fost suficiente pentru a suscita emoțiile dorite: mantia sfîșiată de pumnal și pătată de sînge, o adevărată relicvă, corpul sfîrtecat, testamentul prin care Cesar lasă poporului bunurile sale și în final, chiar și eticheta de onorabil repetată cu o ironie mușcătoare, care contribuie la ridiculizarea bărbatului de onoare ce se pretindea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
luminoase” e surprins În acumulări de notații brute sau metaforice ale decorurilor și gesticii cotidiene: „pe bulevarde sirenele autobuzelor [...] acompaniază concertul prin fără fir”, „scrîșnesc din dinți marile cotidiane”, „agenții companiilor de afișaj primenesc rufăria zidurilor”, „se ascut zgomotele ca pumnalele”, „precupeții ridică obloanele somnului”, „strada te primește ca o cutie de poștă”, „evenimentele se succed ca ferestrele”, „bulevardele se rumenesc ca pîini În brutăria dimineții”, „sîngele tău circulă paralel cu metrourile” etc. etc. Între ritmul exterior și freamătul subiectiv e
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Alchimistul imaginii” continuă să propună apropieri insolite, În prelungirea mai vechilor Înclinații manieriste, scriind, de pildă, despre „frumoșii cercei uitați pe masa verde a oceanului”, „fulgerele sunînd ca lingurițe de-argint”, „vocea ca o barcă cu pînzele pe buze”, „un pumnal pîrÎul În buzunarul văii”, „florile - litere șterse”, „pasărea e plicul și zborul e scrisoarea”, „pe lacul-gînd, obrazul tău lebădă”, „stelele cercei, În noaptea - o casetă” și atîtea altele. Toate se rotesc Însă În jurul aceluiași soare, fiecare vers fiind un fel
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ostracizat și exclus („LÎngă armele voastre, oameni neînduplecați, / LÎngă vulturii voștri pe care i-ați dresat să sfîșie plămînii / Oricărui aducător de flăcări”, „Călăi sau frați, iată-mă pășesc printre voi, / Și nu știu ce-mi Înfigeți În omoplat: un pumnal sau o aripă”), poetul Își mărturisește deopotrivă angoasele și speranțele, În versuri adesea patetice, În care colocvialitatea whitmaniană concurează masiv imagismul luxuriant al poemelor de pînă acum, expresia se simplifică, devine mai directă, ajungînd frecvent pînă la transparența programatică. Iar
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
evocă sau invocă o „călătorie halucinată”, - ieșire din cadrele strîmte ale realului oprimant și ostil: „Îmi lipeam fruntea fierbinte de panglica plecării și auzeam, prin circulația sîngelui În șinele de fier, apropierea convoiurilor fabuloase. Pe stradă mă așteptau vecinii cu pumnalele În dinți, Împărțindu-și dinainte fructele prăzii, gata să se spintece Între dînșii pentru stăpînirea mațelor mele, din care aveau să-și facă cravatele lor cele mai de preț”. Reverie feerică, eliberatoare, pe de o parte, - coșmar grotesc-expresionist, pe de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]