1,715 matches
-
-i duse lui Greer sandvișuri și cafea. Îndepărtă una dintre liniile de forță pentru a-i acorda destulă libertate de mișcare să se poată hrăni cu o mînă. La șase și douăzeci și nouă de minute Hedrock se instală la pupitrul de comandă. Din nou teleecranul rămase inactiv. Fie că urma să se facă un pas mai departe, fie că Innelda renunțase să mai acționeze în cursul nopții. Dar Hedrock nu putea lăsa lucrurile la voia întîmplării. Deschise terminalul său (doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
efort de a o deruta pe Innelda. Hedrock șovăi, iar apoi se apropie de aparatul de comunicare. ― Maiestate, spuse el într-o șoaptă destul de apăsată ― Da? Răspunse atît de prompt încît Hedrock o și văzu brusc așezată în fața unui întreg pupitru cu monitoare, ținînd legătura cu toate aspectele acestei întreprinderi. Cu soldații de pe navele de război, cu cei care așteptau alături de tunurile invizibile, cu Zeydel și cu el, Hedrock. Se grăbi să spună: ― Maiestate, îmi va fi imposibil să scot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
La prima mișcare de baleiaj a telescopului apărură vreo zece-douăsprezece orbite palide, dar ele nu făcură decît să sublinieze realitatea. Era pierdut. Pierdut într-o noapte care cu fiecare ceas avea tot mai puțin sens. Dormi neliniștit, apoi reveni la pupitrul de comandă. Nici nu se instalase bine acolo că un șoc zgudui toate plăcile din care era alcătuită barca de salvare. Mica navă începu să se învîrtă ca o surcică într-o bulboană. Numai scaunul ― scaunul acela multifuncțional ― îl salvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
STRĂLUCITOARE, LATĂ ȘI LUNGĂ, DAR NU PREA ÎNALTĂ. BĂTAIA LUI ADUSE UN SUNET GĂUNOS ȘI DUPĂ O CLIPĂ ÎNCERCĂ ÎNCUIETOAREA. UȘA SE DESCHISE ȘI DEZVĂLUI \ FĂRĂ NICI UN FEL DE VESTIBUL ORI HOL \ O MICĂ ÎNCĂPERE DE METAL. ERAU ACOLO UN PUPITRU DE COMANDĂ ȘI UN SCAUN MULTIFUNCȚIONAL PE CARE ȘEDEA UN OM. HEDROCK SE OPRI VĂZÎND CĂ E VORBA CHIAR DE EL, AȘEZAT ACOLO, ȘI CĂ CEEA CE ARE DINAINTE ESTE UN MODEL AL ASTRONAVEI LUI. MERSE ȚEAPĂN ÎNAINTE, AȘTEPTÎNDU-SE OARECUM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Acum, în acest birou, vedea de la fața locului cum merg lucrurile. Și mai presus de toate, el era șeful. — Pot să ascult? întrebă, făcându-i semn femeii care se afla în mijlocul monitoarelor, având în față ceea ce părea a fi un pupitru de DJ. Își scoase căștile și i le dădu lui Tal, care și le așeză la fel cum le ținuse și ea, pe o ureche. Vocea de bărbat pe care o auzi e a lui Uri Guttman, fiul decedatului. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
A dat ortu’ popii? — Drăguțule, spuse blând Lana. Băiatul deschise o geantă lucitoare făcută de mână și-i dădu Lanei un teanc de bancnote. — A mers totu’ bine, George? întrebă ea. Le-a plăcut orfanilor? — Le-a plăcut cea de la pupitru, cu ochelarii. Credeau că-i vorba de un fel de-nvățătoare sau așa ceva. O vreau numai p-aia acuma. Crezi că mai vor alta asemănătoare? întrebă Lana interesată. — Aha! De ce nu? Poate una c-o tablă ș-o carte, înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o împinse cu forță spre altar. Doar n-oi fi Scarla O’Horror. * Ignatius se instală în taxi și îi dădu șoferului adresa de pe Constantinopole Street. Scoase din buzunarul pardesiului o coală cu antetul firmei Levy Pants și, folosind drept pupitru tăblița cu clamă a șoferului, începu să scrie, în timp ce taxiul intra în traficul dens de pe St. Claude Avenue. Mă simt într-adevăr destul de obosit acum, când prima mea zi de lucru se apropie de sfârșit. Nu vreau totuși să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se odihnească: Catedrala Sfântul Ludovic. Se așeză într-una dintre băncile de lângă un stativ cu lumânări aprinse și își decoră cu desene mâinile, având pachetele puse teanc alături de el. Când termină cu decoratul mâinilor, luă o carte de rugăciuni de pe pupitrul din față și privi prin ea, împrospătându-și cunoștințele vagi pe care le avea despre mecanismele Liturghiei. Privind desenele care-l reprezentau pe oficiant plimbându-se printre credincioși, își zise că, de fapt, Liturghia era o chestie foarte simplă. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acestea, întrucât utilizam AppleNet pentru a comunica cu colegii din cadrul corporației, era posibil să îmi imaginez cat de puternic putea fi un astfel de instrument dacă ar fi fost adoptat de oricine de pe această planetă care avea un computer pe pupitru și putea fi făcut destul de repede să funcționeze în timp real pentru mai puțin decât costul unei convorbiri telefonice. Și ce ar fi fost dacă s-ar fi putut ca zeci sau mii de oameni să recepționeze mesajul trimis, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
conduce această mașină și nu a mai avut parte de niciun incident. În timp ce pășeam în clădire, trecând dincolo de gărzile blindate, în costumele lor negre și strâmte futuriste, primul detaliu pe care l-am remarcat au fost dulăpioarele mici galbene din spatele pupitrelor. Am întrebat la ce serveau. Secretara mi-a răspuns cu răceală că era locul în care bancherii și invitații lor își lăsau armele înainte să urce scările spre sălile unde aveau loc întâlnirile. În timp ce mi se adresa, camerele de supraveghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
nume pentru un produs nou. Camera era plină de tineri, adolescenți și de douăzeci și ceva de ani, toți îmbrăcați normal, ca și cum ar fi participat la un concert rock și nu la prelegerea seacă a unui profesor care stătea la pupitru, purtând papion și vorbind despre o genă numită a58799-6b. Profesorul le arăta acum grafice cu acțiunea enzimatică, linii negre întretăiate, pe un fond alb. Puștii stăteau tolăniți în fotolii, jucându-se cu telefoanele lor BlackBerry. Doar câțiva încercau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rău! — Groaznic. — Mrr! — Aruncă-te de pe un pod! Profesorul părea total nedumerit. — Ce e rău la numele acesta? Civilizația este un lucru bun, nu? — Sigur, spuse șeful echipei, venind în partea din față a sălii. Paul Gode se îndreptă spre pupitru. — Singura problemă este că nici un om din țara asta nu vrea să se vadă ca fiind un membru de grup sau un tip civilizat. Ci exact opusul ... suntem cu toții niște indivizi dificili. Suntem cu toții niște rebeli. Suntem împotriva stabilității. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ca un copil, Charlie le conduse pe fete și pe bătrânul chinez către o cămăruță ascunsă, din spate, unde se afla o instalație ciudată, construită de câștigătorul premiului MacArthur, Xu Bing, numită Lecția de caligrafie chineză. Înăuntru erau scaune chinezești, pupitre, cerneală pentru papirus și pene de scris lungi pe fiecare pupitru, pentru vizitatorii care doreau să testeze metoda inventivă de convertire a limbii engleze În semne ce imitau scrierea chineză. Charlie, expert În orice lucru legat de China, se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
chinez către o cămăruță ascunsă, din spate, unde se afla o instalație ciudată, construită de câștigătorul premiului MacArthur, Xu Bing, numită Lecția de caligrafie chineză. Înăuntru erau scaune chinezești, pupitre, cerneală pentru papirus și pene de scris lungi pe fiecare pupitru, pentru vizitatorii care doreau să testeze metoda inventivă de convertire a limbii engleze În semne ce imitau scrierea chineză. Charlie, expert În orice lucru legat de China, se arătă Încântat să le Învețe cum să traseze semnele frumoase cu ajutorul penelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o singură mișcare lungă. Ca să obții o literă frumoasă, e foarte important să-ți miști mâna cu grație și să faci pana să alunece pe papirus dintr-o singură mișcare. Kitty aruncă o privire scurtă spre Desert Rose. Stătea la pupitrul alăturat, numărând semnele pe care le scria Charlie și așteptându-și rândul. Anticiparea era minunată! Fierbea de nerăbdare la gândul că, În curând, Charlie se va așeza lângă ea, Îi va atinge trupul cu trupul lui, Îi va lua mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În bancă - și dragoste? Eram convinsă că avea să dureze. Cum de ne-a scăpat totul și s-a pierdut dincolo de dorință, dincolo de orice părere de rău - cum de au dispărut toate acestea? Cum se Întâmplă lucrurile astea? Ceasul din fața pupitrului operatoarelor indica 11.17. Mai avea Încă trei ore de agonie. Și nu mai putea să aștepte. Trebuia să știe. Îi ceru vecinei sale să preia apelurile de la biroul ei, iar fata se miră, căci, forțate să-ți câștige clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
embrionului. Nu zice nimeni că embrionul nu are și el dreptul lui de a se naște, dar un creștin care deja s-a născut are și el dreptul de a supraviețui cu demnitate. Sau nu? Elio Își puse foile pe pupitru. Încercă să le introducă În mapă, când privirea Îi căzu pe discursul pentru comitetele de cartier din Torre Gaia: 1: SĂNĂTATE. Prezentarea proiectului de lege pentru creșterea numărului de medicamente gratuite. Abolirea tichetelor sanitare. 2: CĂMINELE DE COPII. Prezentarea proiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
priviri derizorii, totul devenea insuportabil. Sunt jalnică. De ce mă aflu aici? Ce caut? Eu aparțin unei alte lumi. Chiar dacă nu știu care este aceasta. Și niciodată, nicăieri, nu mă voi simți acasă. Începu să se Învârtă, pierdută, de la ringul de dans la pupitrul DJ-ului, de la colțul barului la ușa Închisă pe care trona omulețul melancolic cu telecomanda În mână. FĂ BUM! Nici aici nu reuși să găsească ieșirea. Începea să amețească. Pereții coșcoviți ai clădirii păreau să pulseze, se Înclinau asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu mapa spre podium, spunându-ne să ne grăbim, că în curând va sosi și tovarășul Bherekméri, ca să rostească personal necrologul, și spunând asta, a arătat într-o parte, în fața podiumului, lângă peretele acoperit de draperii roșii, se afla un pupitru cu microfon, ei, și atunci am pornit, întâi s-a urcat pe podium mama, apoi eu, iar după noi, secretarul. Pe podium lumina era și mai puternică, fiindcă pe peretele din spate mai era aprins un șir de neoane albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zumzăit câteva secunde, apoi s-a făcut liniște, și atunci s-a deschis din nou ușa mascată și a intrat în grabă un bărbat înalt și chel, în costum negru, n-a salutat pe nimeni, s-a dus direct la pupitru, iar secretarul a plecat de lângă noi, a fugit direct la pupitru și i-a pus dinainte mapa legată în piele bordo, așa că am știut c-ăsta trebuie să fie tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a deschis din nou ușa mascată și a intrat în grabă un bărbat înalt și chel, în costum negru, n-a salutat pe nimeni, s-a dus direct la pupitru, iar secretarul a plecat de lângă noi, a fugit direct la pupitru și i-a pus dinainte mapa legată în piele bordo, așa că am știut c-ăsta trebuie să fie tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și a ciocănit cu degetul arătător în microfon și a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la pupitru, iar secretarul a plecat de lângă noi, a fugit direct la pupitru și i-a pus dinainte mapa legată în piele bordo, așa că am știut c-ăsta trebuie să fie tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și a ciocănit cu degetul arătător în microfon și a spus că salută cu drag tovarășele și tovarășii îndoliați de față, și le cere permisiunea să spună câteva cuvinte despre bunicul meu, tovarășul secretar, pe care orașul îl consideră mortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trebuit s-o sprijine, printre lacrimi, bunica i-a spus ceva, din care am înțeles doar cuvântul sicriu, și atunci secretarul a scos din buzunar o batistă albastră și i-a dat-o bunicii, pe urmă s-a dus la pupitru, a șoptit ceva la urechea tovarășului Bherekméri, tovarășul Bherekméri s-a încruntat și a scuturat vehement din cap, și-a dres vocea, a tușit, și-a aranjat foile cu discursul, lovindu-le ușor de suprafața pupitrului, apoi a început din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a dus la pupitru, a șoptit ceva la urechea tovarășului Bherekméri, tovarășul Bherekméri s-a încruntat și a scuturat vehement din cap, și-a dres vocea, a tușit, și-a aranjat foile cu discursul, lovindu-le ușor de suprafața pupitrului, apoi a început din nou să citească, dar nu de-acolo de unde rămăsese, la rămășag și loțiunea pentru păr, ci a atacat o frază lungă și întortocheată, despre cum a fost când, împreună cu bunicul, și-au început lupta comună, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să se deschidă, dacă nu, atunci o să-l deschidă ea, fiindcă are dreptul, să fie clar că are acest drept. Atunci fața tovarășului Bherekméri s-a făcut aproape la fel de purpurie ca mapa lui de piele, și-a trântit foile pe pupitru, se vedea că se stăpânește cu greu, apoi a pufnit pe nas și a spus că desigur, nu e nici o piedică, dar, când i-a făcut un semn cu capul secretarului, am văzut că-i tremură colțul gurii, atunci secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]