1,935 matches
-
reacție de oxidare formându-se indigoul. Este interesantă asemănarea dintre colorantul de origine vegetală (indigoul) și cel de origine animală (purpura), diferența dintre ei constând în înlocuirea a doi atomi de hidrogen din indigo cu doi atomi de brom în purpură. Un alt colorant natural de origine vegetală, alizarina, se extrăgea din rădăcinile unor plante din familia rubiaceelor (roiba, garanța). Acest colorant era cunoscut în lumea vopsitorilor sub denumirea de „roșu turcesc”. Aplicat direct pe lână, mătase naturală sau bumbac acest
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
răscumpărarea care i se cuvenea, apoi îl ia el însuși în brațe și îl întinde în carul lui Priam. După aceea îl 123 ospătează pe bătrânul istovit de suferință și pune să i se aștearnă un pat cu perne de purpură și cu pături groase. Și, înainte de a se despărți, ca să doarmă, îi făgăduiește, nerugat și fără poruncă de la zei, un armistițiu. Era chiar necesar, pentru că aheii, nerăbdători să exploateze dispariția lui Hector, se pregăteau să atace Troia chiar în zorii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din răscumpărarea care i se cuvenea, apoi îl ia el însuși în brațe și îl întinde în carul lui Priam. După aceea îl ospătează pe bătrânul istovit de suferință și pune să i se aștearnă un pat cu perne de purpură și cu pături groase. Și, înainte de a se despărți, ca să doarmă, îi făgăduiește, nerugat și fără poruncă de la zei, un armistițiu. Era chiar necesar, pentru că aheii, nerăbdători să exploateze dispariția lui Hector, se pregăteau să atace Troia chiar în zorii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ancoră“, navis „corabie“, portus „port“, ballaena „balenă“, ostreum „stridie“, puppis „pupă“, velum „velă“ s-au păstrat în toate limbile romanice, cu excepția românei). Au dispărut numele unor obiecte de lux, ale obiectelor de civilizație, în condițiile rusticizării vieții din Dacia (lat. purpura și lat. lampas; termenii actuali purpură și lampă sunt împrumuturi ulterioare). În sfârșit, izolarea de Imperiu a făcut ca o serie de cuvinte din limbajul curent, transmise tuturor limbilor romanice, să fie înlocuite prin sinonime populare sau familiare (pater prin
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
balenă“, ostreum „stridie“, puppis „pupă“, velum „velă“ s-au păstrat în toate limbile romanice, cu excepția românei). Au dispărut numele unor obiecte de lux, ale obiectelor de civilizație, în condițiile rusticizării vieții din Dacia (lat. purpura și lat. lampas; termenii actuali purpură și lampă sunt împrumuturi ulterioare). În sfârșit, izolarea de Imperiu a făcut ca o serie de cuvinte din limbajul curent, transmise tuturor limbilor romanice, să fie înlocuite prin sinonime populare sau familiare (pater prin tata, mater prin mamma) sau să
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
apoziție strânsă, trebuie avută în vedere posibilitatea apariției unor artefacte produse de metoda de fixare prin glutaraldehidă, prin care pot rezulta aspecte de obliterare a unor spații extracelulare. Inițial, sinapsele electrice au fost caracterizate de către Bennet (1963) și Pappas și Purpura (1972) drept zone în care cele două plasmaleme sunt fuzionate, rezultând ocluzia spațiului extracelular. Totuși, prin utilizarea unor markeri de tipul lanthanum sau a peroxidazei (Brightman și Reese, 1969) a fost identificat un spațiu de aproximativ 20 Å între cele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cămașă de borangic așezată pe trupul unui tânăr flăcău. Căldura îl cufundă pe vrednicul călător într-o plăcută reverie: se visa ca la douăzeci de ani, neînfricat și liber ca pasărea cerului. Un foșnet îl trezi din visare; mantia de purpură îi atinse tâmplele ninse de trecerea anotimpurilor. O preafrumoasă făptură se uita la bătrânul obosit: De ce-ai bătut atâta drum, Staroste? Am căutat să ascult poruncile date, dar durerea inimii nu mi-a dat pace! Legământul trebuia respectat! porunci
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
măsură în care era abominabil, pentru că oroarea sa era învelită într-un veșmânt feeric, de neuitat. Fiecare segment de la fiecare picior îi era colorat altfel, în cele mai iridiscente, mai carnavalești, mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a ciclamei, cu perișori ca acel verde care abia se-ntinge în galbenul lămâilor, cu filiere roze și aproape invizibile inele frez. Aluniul, ultramarinul, galbenul-canar, ocrul și acajuul, verdele-albăstrui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița lui și pereți, prin razele stinse, prin valurile moi de purpură, zburau monștri. Nu erau lilieci 159 , nici fluturi, nici păsări, ci himere fără spiță și nume. Cu materia purulentă până la brâu, apoi până la piept, înaintam hotărât către soarele vibratil ca un pântec. Se lipeau de umărul meu stropii de roua-cerului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în oglinzile lor globulare, multiplicată până la greață. O sanda pietrificată ieșea o clipă la suprafață, scoasă de mișcările corpului meu. Un caiet de școală înnămolit plutea cu filele stropite de murdărie. înaintam cu fața încălzită de lumina de ambră și purpură, de parcă lumina ar fi fost doar căldură blândă, consolatoare. Globul strivitor ocupa acum tot spațiul din fața mea și nu-mi puteam dezlipi ochii de pe pielea lui delicată, pe care curgeau, se schimbau, evoluau și se stingeau desene de neînțeles și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mei, când locuiam cu toții pe strada cu nume de muzician din Floreasca... Știam acum de ce-mi venea atât de des în minte dimineața umedă, cu imense ceruri roșii, când, ținut de mânuță de mama, ne-drep-tam direct spre globul de purpură al soarelui, printr-o zonă a orașului necunoscută, cu ziduri vechi și statui uriașe de bronz închipuind Himere... Mergem la Ancuța, să ne jucăm cu jucăriile ei", îmi spunea mereu mama, dar eu știam că acela nu era drumul spre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cei doi nu rămăsese decât lupta. Și micii orfani. Sus, pe Capitolium, prietenii lui Germanicus au avut timp să-și arate unii altora un bărbat masiv și încruntat, la vreo șaizeci de ani, care purta solemn laticlavus-ul senatorial, fâșia de purpură, și care, înconjurat de prieteni și clientes, îi observa la rândul lui de la distanță, fără simpatie. Îi explicară lui Gajus că se numea Gneus Calpurnius Piso și - din felul cum rosteau numele acela - copilul avu o senzație confuză de alarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost ascunse, iar eu știu unde. Din istoria noastră rămâne doar ce am reușit să sculptăm, fiindcă asta nu se poate rupe sau arde. Dar nimeni nu mai înțelege scrierile... Seara se lăsa repede peste deșert, trasând o linie de purpură pe cer, spre apus. Umbrele figurilor gravate pe zidurile templului păleau. — Lasă-mă să le pătrund înțelesul o clipă, zise Germanicus, înainte să se lase întunericul și să nu mai putem citi. — Dacă ai timp, răspunse ezitant preotul, îți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
căsătorească pe fiica celui mai puternic dintre optimates, bogatul Junius Silanus, cu singurul fiu al lui Germanicus care mai rămăsese în viață. Gajus se apropie de împărat, se opri, se aplecă să-i apuce marginea tunicii și sărută în tăcere purpura. Tiberius remarcă rafinata cadență a gesturilor. Îi spuse: Senatorul Junius Silanus are o fiică. Te vei căsători cu ea. Pe când rostea cuvintele acestea, se simți ușurat că reușise să arunce în mijlocul acelei haite de lupi o oaie grasă. Gajus rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l că avea să-l aleagă el însuși, și nu dintre căluții aceia care gâfâiau pe cărările în urcuș de la Capri, ci un cal potrivit pentru galop pe câmpii întinse și pe povârnișuri. Din grajdurile imperiale ieși, cu hamuri de purpură și aur, un cal superb, nervos, cu un trup armonios și puternic, de culoarea mierii. Ofițerul spuse că de mult timp era pregătit pentru o improbabilă plimbare călare a lui Tiberius. Gajus își spuse că cel care deschisese grajdul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
striga ordinele. Și nimeni nu obiecta. Gajus se apropie. Puterea planetară a lui Tiberius se făcuse țăndări, asemenea unui vas căzut pe pardoseală. Intendentului familiei Caesaris Macro îi strigă să-și îndeplinească obligațiile legate de funeralii. „Cheamă liberții, îmbracă în purpură leșul.“ Intendentul, care într-o clipă se trezise prizonier împreună cu întreaga curte, încuviința pierdut. Gajus se îndrepta spre ei; îl văzură și, pentru prima oară, toți îi făcură loc să treacă. Îl văzu și Macro; ochii îi străluciră. Îl salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceea distrusă care nu-l văzuse niciodată. I se păru însă că-l știe, atât de limpede fusese povestirea mamei sale. Poruncise să nu se trimită semnale pe timpul călătoriei, dar cei de pe insulă văzuseră grandioasa triremis cu pânze de culoarea purpurei și însemnele imperiale. Astfel, în port dădu peste un grup dezordonat de soldați, sub comanda unui centurion buimăcit. După moartea Agrippinei, Tiberius interzisese orice legătură cu insula, lăsându-i paznici - mai de încredere decât oricare alții - pe cei care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu tribunul însărcinat cu paza sa; iar tribunul, tot în tăcere, ca și pe insula Pandataria, încuviința. Urcă pe Tiberis, fluviul Romei, navigând încet, pentru ca vestea să se răspândească. Debarcă, ducând urna grosolană de lut cu rămășițele mamei sale sub purpura imperială, la fel cum Agrippina dusese cenușa lui Germanicus. O mulțime imensă, emoționată și indignată aștepta în liniște pe mal și, așa cum făcuse în cazul lui Germanicus, îl salută în cor, cu un strigăt neașteptat și pătimaș; apoi formă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Augustus, care interziceau țesăturile scumpe de peste mări. Augustus, friguros, afectat de tuse și de răceli cronice, purta pe timpul iernii lenjerie de lână și, peste ea, trei-patru tunici grosolane, țesute în casă de femeile din familie, înainte să-și pună purpura imperială și să înfrunte frigul de pe coridoarele de marmură ale palatului. Secole de-a rândul, torsul modestei lâni albe reprezentase o ocupație casnică, în întregime artizanală, dar și indispensabilă. „A rămas acasă, a tors lână“, așa suna ceea ce pentru antici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
moment și doar pentru că trebuiau să o facă. Ochii lui atenți observară că ar fi fost de-ajuns un mic imbold, un strigăt, pentru ca, în lipsa de atenție a cohortelor pretoriene și impasibilitatea Împăratului, cei care, asemenea lui, purtau pe tunică purpura senatorială să nu ajungă vii la capătul pieței. Noaptea din Horti Vaticani Acum Împăratul nu mai putea renunța la speculatores, la spioni. Credea că reprezentau un mod de apărare, însă descoperi că, de fapt, erau cea mai cumplită tortură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
galerie cu coloane în curtea interioară a spitalului Santo Spirito... În zilele noastre au ieșit la lumină fresce splendide, printre care și cea reprezentând victorioasa bătălie navală din insulele Egade: Augustus stă în picioare pe mal, îmbrăcat cu mantia de purpură; oamenii săi îi aduc un prizonier de pe corabie. În spatele lui se zăresc fiica sa Julia și chipul puternic al lui Agrippa, victorios. Se spune că o altă parte a reședinței - nu știm cât de mare - a fost distrusă la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
parcă-n mine m-afund ca-ntr-un munte gigantic Alunec spre sinele meu și nimic nu m-oprește. Mamă, mai bine nu-mi promiteai că mă vei naște c-un șarpe Și că voi fi pur, pur, pur, pur, purpură. (Dintr-un jurnal În versuri regăsit) Ori de câte ori mă aflu În fața unui conifer, verdele absolut mă Împinge stereotip să rup acele subțiri și să le strivesc În pumn cu putere, până când devin o masă umedă, un cocoloș de iarbă rumegată; atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Egon rămase în urmă. La o cotitură a potecii l-am zărit în fața unei căsuțe de lemn, înfipte chiar pe muchia prăpastiei. O fată cu părul de aur ieșise să-l întâmpine și acum râdeau împreună, scăldați în argintul și purpura amurgului, cu ochii plecați înspre râpă. Pe Hilda, amanta oficială a pictorului, o cunoșteam pe atunci numai din vedere. Tânără, înaltă și mlădioasă ca pantera, avea chipul pictat de el în fiecare dimineață și corijat cu farduri mereu, peste zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
voia ta, să iubesc soarele și viermele, norul de mangal și cel de vată, târfa și fecioara. Harul Tău m-a copleșit când mi-ai dat iubirea pentru una singură, și tot Tu îmi vei sufla de pe umeri pulberea de purpură și chiciura de aur, ninse de vis pe genele-mi grele”. „De când sunt supărat cu Dumnezeu, vorbesc cu mine, și sunt singur, grăi, grav și numai pentru dânsul, Ferdinand Sinidis. ...De atunci mă plimb la braț cu moartea. Ea vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
repede primenite, convoiul greierilor își opri rădvanele în marea Piață a templului patriei. În veșminte albe, cu binemirositoare cădelnițe în mâini, ieșiră în întâmpinare demnitarii Cetății de pământ, împreună cu Regina furnicilor, care, spre surprinderea greierilor veniți de departe, nu arbora purpura și mătasea, ci doar borangicul cinstitelor meserii și colierul iscusințelor. Tumultul insolit, mișcările agere ale pictorilor oficiali întinzând culorile pe pânze cetluite pe cadre de frunze de aur, repetatele strângeri de mână și surâsurile pentru dichisit fizionomii se opriră numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]