3,728 matches
-
Hristos. La fel Revelația nu e o sumă de propoziții sau de doctrine, ea este persoana Lui Iisus Hristos, este viața Sfintei Treimi. Dar acestea sunt în Biserică, ruperea omului de Dumnezeu și de dragostea Lui, prin erezie, este un „pustiu de bine”. „Ei uită că ascultarea și smerenia este modul existenței în sânul Sfintei Treimi”, după cum spune Sfântul Siluan Athonitul. Ei uită că Iisus Hristos „trăiește în eternitate în stare de Fiu”, adică de ascultare. Nu se poate reduce creștinismul
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
gliei și cele divine. Iar din iubire se poate naște numai iubire. Sandu Cătinean abordează în discursul său poetic și condiția geniului, mereu singur, trist și neîmplinit. “ Printre iubiri, mereu e-o lume cruntă / Iar Geniul Trist mereu a fost pustiu / El a iubit cum doar un geniu poate / Iar ce-a iubit, de-acuma toți o știu...” Tristetea poetului este accentuată de revolta pe care o duce în memoria poetului său de suflet, căci nu-și găsește alinarea și mângâierea
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
am afumat: / Așa de tare l-ai speriat! Dihanie, ți-aduci aminte / Cum mi-ai jurat mai înainte, Pe părul tău? Mi te-ai jurat, / Dar iezii tot mi i-ai mâncat!” „Mă ustură inima-n mine! Fă dară un pustiu de bine Și scapă-mă! Nu-ți fă osândă / Cu mine, ci te-arată blândă!” „Ba nu, că meriți astă soarte! / Așa că moarte pentru moarte Și-arsură iar pentru arsură! / Că bine mai dădeai din gură Când din Scriptură îmi
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
strigă Dante. Nici Sacrobosco. Nici Guido Bonnati, Însuși magistrul dumitale! — Știința mea nu se datorează doar lecțiilor lor. Acum poetul era atât de aproape Încât Îi simțea căldura respirației. — Oare ai urcat În amvonul lui messer Bruno și aduci din pustiul spiritului său nefasta Închipuire a altor zei? Crezi și dumneata că astrele sunt forma vizibilă, epifania unor ființe de o putere inimaginabilă care ne-au precedat pe Pământ și care acum nu se mai află aici, dar sunt gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Eva. Recunoscu chipul Antiliei, sânul ei ridicat, pântecul triumfător. Îndărătul gambelor puternice ca niște coloane, cu gleznele zvelte Încercuite de aur, artistul reprezentase profilul unei cetăți stranii, lipsite de ziduri și de creneluri, Înțesată cu turnuri În trepte, tipice pentru pustiurile de la Răsărit: un nou Babilon, cârmuit de femeia aceea, care domina peste oraș asemenea unei regine. Între cei doi Îndrăgostiți era apă, niște valuri curbate și crestate, pe deasupra cărora pluteau păsări ciudate și În care Înotau blânzii delfini și cumplitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
potrivnice. Ele au ocrotit acele pământuri peste secole. Numai Într-un punct, pe o latitudine de câteva grade, ele suflă prielnic. Fără această cunoștință, orice tentativă e sortită dezastrului. Ai rătăci luni, ba poate chiar ani În șir pe un pustiu de apă, fără speranță. Poetul cântărea În minte această ultimă afirmație. Poate că celălalt presupunea prea multe, În privința nobleței sale sufletești. Și nu Își imagina instrumentele de persuadare existente În subteranele temnițelor de la Stinche. Ar fi putut afla acest ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bune semințe. În felul acesta, cei cinci membri ai familiei și o mână de servitori credincioși porniră, la începutul iernii, pe ascuns, într-o călătorie spre miazăzi, în căutarea pământului făgăduinței care se putea afla în orice loc din nesfârșitul pustiu. Vreme de cinci luni au străbătut sute de kilometri, departe de orice drum cunoscut, ocolind cât puteau satele și oazele și oprindu-se doar în locurile unde găseau o urmă de verdeață cu care să-și hrănească animalele tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și fără chef ca întotdeauna. Vulturii se împrăștiară, și umbrei lor îi luă locul cea a lui Gacel Sayah, viteazul inmouchar veșnic prezent în amintire. În ziua următoare, fiii Lailei se apucară din nou să sape la puțul din mijlocul pustiului. Doar un targui putea fi atât de nebun încât să se aventureze să caute apă într-un loc atât de îndepărtat din pustiu, dar poate de aceea tuaregii au fost, din timpuri imemoriale, stăpânii deșertului. Centimetru cu centimetru, săpară pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în amintire. În ziua următoare, fiii Lailei se apucară din nou să sape la puțul din mijlocul pustiului. Doar un targui putea fi atât de nebun încât să se aventureze să caute apă într-un loc atât de îndepărtat din pustiu, dar poate de aceea tuaregii au fost, din timpuri imemoriale, stăpânii deșertului. Centimetru cu centimetru, săpară pământul. Piatră cu piatră, completară cercurile. Metru cu metru, urmară drumul pe care-l indicau rădăcinile palmierilor. Erau convinși, „știau“, datorită existenței lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de sinucidere. — Să nu exagerăm luând drept păcat o simplă distracție. — Nu e vorba de nici o exagerare, insistă ea cu calm. Dacă noi n-am fi construit acest puț, mai mult ca sigur că ați fi murit de sete în mijlocul pustiului. Dacă dumneavoastră n-ați fi construit acest puț, cretinii care au făcut hărțile ar fi dat până la urmă de puțul Sidi-Kaufa și l-ar fi indicat corect - preciză Alain Guitay, care nu părea foarte vorbăreț, dar acum se hotărâse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-l întreb pe tuareg dacă vrea să vorbească cu tine. — Mi se pare o idee foarte bună. — Dar ești în pericol. Ce pericol? — Dacă din cine știe ce motiv nu mă întorc, sau mă întorc și nu te găsesc, rămâi singur în mijlocul pustiului Tenere, ceea ce înseamnă o moarte sigură. — Mă pui în încurcătură... — Tu hotărăști dar fă-o repede, pentru că aici este ultimul ținut locuit unde te pot lăsa. Austriacul se uită cu atenție la micul grup de colibe de pământ și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aș putea întoarce la civilizație dacă mă lași aici în voia sorții? Pilotul îl privi pieziș și-i zâmbi ironic: — Asta-i problema ta, nu a mea... Cred că am făcut destul scoțându-te din campament. — Dar aici suntem în mijlocul pustiului - protestă însoțitorul său. — Știu asta, însă pe aici trece drumul caravanelor cu sare care se îndreaptă spre sud. Pentru câțiva franci te pot duce până într-un loc mai mult sau mai puțin civilizat. — Grozavă perspectivă!... Nu uita că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în urmă ca să se convingă că ziaristul făcea exact ceea ce făcea, deoarece, fără îndoială, și el ar fi făcut la fel în asemenea împrejurări. Poate că acel prăpădit puț otrăvit și cei trei palmieri pricăjiți nu însemnau nimic în imensitatea pustiului Tenere, dar constituiau singurul punct de referință, singura umbră și ultima speranță de salvare pentru oricine s-ar fi aflat pe o rază de sute de kilometri. Îl privi de sus, își mai spuse o dată că doar o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
niciodată mediul lor natural; și, din cauza asta, doar faptul că se mișcau, chiar și așa încet cum o făceau, avea drept urmare că fiecare por al pielii lor elimina în mod neîntrerupt o minusculă picătură de sudoare. Și acolo, în inima pustiului Tenere, fiecare picătură de sudoare valora cât o picătură de sânge. Dacă-ar fi stat pe loc, ar fi pierdut cam opt litri de transpirație pe zi, și ceva mai mult decât dublul acestei cantități dacă ar fi fost obligați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu ochii deschiși de data asta. țEra un băiat superb, o plăsmuire aproape și trebuia să dispară). Lăsînd la o parte parantezele, mărturisesc, scumpă Doamnă, că gestul Dumneavoastră mă impresionează. Are ceva din aura inițiaților, din retragerea lui Isus În pustiu sau ca să fim mai moderni, din martiriul voluntar al lui Gandhi. Și totul ar fi fost măreț, dacă Înainte de a vă surghiuni deliberat, de a vă aplica „autoflagelarea“ unei tăceri de șapte zile, vă gîndiți că, În conjunctura În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se Împletește cu părul unui munte vin două limuzine din direcții opuse am de apărat o infirmitate o ciupercă roșie crescută Într-un pașaport clandestin orașul turbează sub turboreactoare o iau razna pe cîmpuri mă lățesc foi de dovleci acoperă pustiul unei colivii din altă eră personal nu doresc decît un scurt dialog cu un anume domn Poldi - aici am șters parbrizul am maculat camera obscură - nu nu mai bine rămîn Între picioarele unei turme de capre deșartă pe mine atotvăzătorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii reintră În buestru doar ecoul copitelor În ochiuri de gheață În iurte tîrzii candelabre sleite aș lătra cu balenele În pustiuri acvatice aș ninge cu toate minciunile lumii deasupra acestui hipodrom din care n-am Înaintat nici un pas. Dar de fapt ce ar trebui cu adevărat să mă preocupe, mișcarea inutilă a visului sau mutarea pionului pe terenul advers Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lecție de viață, tot voia el o petrecere adevărată, ca să-l smulg din inerția lui exasperantă. — Oare și Hitler s-o fi distrat cînd și-a pus În funcțiune cuptoarele? Sau poate a vrut și el să le facă un pustiu de bine, să-i trezească din inerție, să-i facă să-și creieze un stat și să devină războinici? — Asta-i bună, fă-mă și fascist. Ești fanatică, soro, devii periculoasă. Nici o grijă. Din păcate cei mai mulți gîndesc ca tine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
urmăriți alergînd Înlăuntrul lor besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În plin carnaval, un carnaval straniu ca un pustiu cu dune egale, uniforme, așteptînd simunul Într-o Încremenire aparentă și dedesubt doar oase albe, desprinse din legăturile unui mecanism care fusese programat să se miște, să acționeze, să străpungă planceta neîncăpătoare și să țîșnească afară În libertatea verde, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
curând, respirase mai bine, era chiar ușurat ca de o povară. Se aflase mult timp ca într-un cerc, sesizase ultima rotație și depindea de el, de puterea fanteziei lui să pună roata în mișcare pentru o nouă rotație. Oricum, pustiul era mare - nu-l mai căuta nimeni, prieteni și cunoscuți îl dăduseră uitării. În locul lor, demoni și spirite rele așteptau să-l ia în ghearele lor din nou. Și într-adevăr asta s-a întâmplat - într-o seară când, zăpăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am hotărât, nu știu de ce, să intru în holul unui hotel scump și la modă. Împingând ușa batantă în care se oglindi imaginea tremurată a casei din față, am intrat și am străbătut vestibulul. Dar la bar era atât de pustiu și mirosurile de țigară, de apret, de aramă, de piele și de cafea sugerau atâta singurătate, încât, simțind că nu voi putea rămâne acolo nici o secundă, mă prefăcui că nu găsesc persoana pe care o caut și ieșii rapid în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vreau să încetinesc totul, să gust îndelung venerarea fiecărei secunde, dar nimic nu se oprește în loc și noaptea se duce repede și fără drept de apel. Printr-o crăpătură de la obloane văd răsăritul de soare. Sub ochi și în pomeți - pustiu și un fel de greutate. În jurul meu și în mine totul pare că se oprește greoi. Nasul stă cu lăcomie deschis; simt un gol tânjitor până în gât, iar respirația mă zgârâie dureros - nu știu dacă aerul e prea dur sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Tălpile bocancilor scrâșneau ca și cum ar fi călcat pe pietriș. Nedumerit, își coborî privirile spre picioare. Iarba dispăruse, la fel cum se întâmplase și cu pădurea din spatele său. De data asta se sperie de-a binelea. Se afla la marginea unui pustiu. Peisajul se schimbase cu totul și inspectorul simți nevoia să se frece la ochi, sperând că este victima unui miraj. Singurul lucru pe care îl recunoștea era stânca. Părea ceva mai mică și avea muchiile mai ascuțite, dar fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mîinile În sus, iar din mînecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mîinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar leneșii și magicienii. „Eu vă hărăzesc“, continua Simon, „mîntuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vînturau de colo-acolo, cîte unul, cîte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catîrii sau cămilele la marginea satului, la poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o voce feciorelnică și cu ochii Înălțați la cer. Le dădeau apă rece și un coltuc de pîine, iar ei le mulțumeau, promițîndu-le, În schimb, viață veșnică, Înfățișîndu-le un ținut binecuvîntat unde aveau să ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă pînă la genunchi, cu un soare ce strălucea blînd, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]