919 matches
-
Iordachescu Ionut Traian Băsescu a acordat un interviu cotidianului România Liberă. Președintele a atacat ”minciunile” și ”ineficiența lui Victor Ponta” și privatizarea considerată de el cu putregai a CFR Marfă. El a dat o posibilă explicație pentru postarea criptată de pe Facebook a consilierului Iulian Chifu, din ziua aducerii în țară a lui Omar Hayssam. 1. CFR Marfă - Președintele a insistat în cadrul interviului că nu știe despre omul
Cinci elemente cheie ale interviului acordat de Băsescu pentru România Liberă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36147_a_37472]
-
oameni 221 {EminescuOpXIII 222} ignoranți, malonești și cupizi cari au aruncat asupra trecutului un reflect atât de trist sunt și astăzi "în fruntea bucatelor ", daca ne este iertat să ne servim de o expresiune scumpă vocabularului roșu. Toate lepădăturele, toate putregaiurile lui 1848 și ale lui 1868 au ieșit iarăși la lumină. Țara nu mai poate răsufla din cauza Seruriilor, Pătărlăgenilor. Mărgăriteștilor, Grigoreștilor, cari au năpădit-o de toate părțile ca o droaie de câini flămânzi. Punctele de contact și de asemănare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
limita de expansiune și când permitem uterelor noastre să devină portaluri pentru alte ființe, din cea de-a patra dimensiune. Diminuăm apoi, lent, într-o coadă tot mai zbârcită, mai acoperită de solzi, mai atacată de boli, până când praful, pulberea, putregaiul și viermii ne risipesc iarăși într-un coloid impersonal. Dar din interiorul acestei lumi, singura cunoscută, cu gândirea, simțurile și reflexele și mai ales cu limitele oribile ale puterii noastre de a-nțelege viitorul (lobii frontali nu sânt decât țigănci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a fi râs de carnea ruptă ce se bate... e nimic... dar să mă faci a mă crede Domn țărei Moldovei, altar unui suflet de înger... ș-apoi să-mi zici, cu râsul pe buze, că acel tron e un putregai, acel înger un drac... o, asta e prea mult... prea mult. * Diferința între iad și cer, între ambrozie și venin de fiară * este copilărie pe lângă otrava lacrimelor mele. N-am nevoie să mă fac Vodă ca să te sfarăm sub picioarele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a treia și a patra. Eram cazați în niște pavilioane lungi cu dormitoare de treizeci de copii, tot complexul fiind așezat în mijlocul unei păduri. Acea pădure, cu magia ei, cu ataraxia vegetației nesfârșite, cu miile de forme ale trunchiurilor, rădăcinilor, putregaiului, cu bolțile rarefiate, cu dârele de lumină căzând printre frunzele transparente, este unul dintre locurile cele mai fermecătoare în care am fost vreodată. Umblam toată ziua prin pădure, ciopleam corăbioare din scoarță de molid, ne luptam și jucam fotbal. Eram
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pădure. O pădure verde-aurie, în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. O pădure de dimineață, încărcată de rouă, plină de musculițe aurii, fremătând din miliarde de frunze transparente. Umblam prin acea pădure mirosind a lemn roșcat, a tanin, a putregai, printre trunchiurile tinere și lungi, suple, arcuite spre soare într-o unică mișcare, tije de smarald și aur, totuși atât de vii! Prin bolțile largi ale crengilor se deschideau ochiuri de cer albastru. Parcă de-acolo veneau fluierăturile păsărilor care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
explodă, aruncând în spațiu, sub forma unei văpăi purpurii și violete, scânteind din milioane de franje, materie volatilă ca eterul, arhitectul își începu migrația lentă spre centrul galaxiei. Universul îmbătrînea, se scofâlcise ca o smochină. Materia lui se fărâmița ca putregaiul. Până și spațiul interstelar, altădată flexibil, aburos, plin de nori de metan și fire de praf auriu, devenise aspru și rigid. Prin el înainta acum arhitectul, ca o nebuloasă din ce în ce mai întinsă, înghițind constelații întregi, fluturând în bătaia câmpurilor electromagnetice, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la bătutul ciocanelor de lemn pe o scândură care avea rezonanță, denumită toacă. După vacanța de Paște, toți elevii participam la acțiunea școlii, coordonată de Primărie și de Ocolul Silvic Vama, de curățire a dealurilor, câmpurilor și islazurilor de mărăcini, putregaiuri, gunoaie și resturi menajere, aflate totuși în cantitate redusă față de acum, nefiind încă la modă picnicurile de sfârșit de săptămână și lipseau cu desăvârșire sticlele din plastic, acest flagel al civilizației. Campania de igienizare era continuată în săptămânile următoare, de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
apa benefică. El orientează semantica textului către neliniștea de esență tragică, caracteristică tuturor pieselor blagiene. Apa ostilă, „mortuară la modul superlativ”, „copie a tenebrelor” (Bachelard, L`Eau et les Rêves, José Corti, 1942), pe care Blaga o numește „râul morților”, „putregai” sau „must verde de cucută” este expresie a unei voci unice, a divinității sau o suprapunere a dezamăgirii divine și a celei auctoriale. Apa abisală, „fără fund” este asociată Haosului, acelei „substanțe indistincte și potențiale” (V. Lovinescu), apte de a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
abate de la frumusețe mai mult decât "accesele" ei. Și dac-ar fi numai frumusețea! Dar virtuțile subterane ale acestui viciu ne întorc de la rosturile noastre esențiale și consideră depravare tot ce nu emană din gustul prăbușirii, din mlaștini și din putregai, întinderi ale milei și pretexte ale voluptății ei infernale. Nici o patologie n-a studiat-o fiindcă este o boală practică, și știința a fost totdeauna în serviciul primăriilor. Cine-ar adânci tulburările lăuntrice, iadul iubirii perverse de oameni, - ar mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
celor rămași în urmă, pe la mijlocul umanității. Să ți se descompună Dumnezeu în vine, să-l îngropi împreună cu resturile tale, ce le vei aduna prin amintiri, și cu stârvuri umane și divine să-ți îngrași verdețuri de nădejde, și lumini de putregai să sprijine timiditatea atâtor zori! Dar pentru a te purifica de moștenirea omenescului tău, învață a obosi, a dizolva, a corupe moartea din tine, de la răspântiile tale. Privește un om stingher care așteaptă ceva și întreabă-te ce. Și vei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fadoare, chiar din lipsa chinului vulgarității. Imaginile de desăvârșire propuse de muritori trezesc o impresie de neîndestulare, de viață neîmplinită și nereușită. Îngerii au fost scoși din circulație chiar din acest motiv: n-au cunoscut suferințele degradării, voluptățile mistice ale putregaiului. Imaginea ideală a desăvârșirii trebuie schimbată, și morala trebuie să-și însușească avantajele descompunerii pentru a nu rămâne o construcție în vânt. Morala cere purificare. Dar de ce? Ce anume să înlăturăm? Desigur, vulgaritatea. Ea nu poate fi însă îndepărtată decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
maximum de viață și de moarte, iubirea constituie o irupție de intensitate în vid. Și orice intensitate este o suferință a vidului. Chinul dragostei - l-am suporta noi oare de n-ar fi el o armă în contra plictiselii cosmice, a putregaiului imanent? Sau am luneca noi pe moarte cu încîntare și suspine, de n-am găsi în ea o cale de a fi spre neființă? Nu te poți consola de neantul lumii prin forță, ci prin orgoliu. Fiece om e prea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Poți reveni la iubire sau la seninătate. Dar revii prin eroism, nu prin inconștiență. O existență care nu ascunde o mare nebunie n-are nici o valoare. Cu ce se deosebește de existența unei pietre, a unui lemn sau a unui putregai? Dar vă spun: trebuie să ascunzi o mare nebunie ca să vrei să devii piatră, lemn sau putregai. Când ai gustat toate otrăvitoarele delicii ale absurdului, numai atunci ești deplin purificat, fiindcă numai atunci ai dus lichidarea la ultima expresie. Și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu ascunde o mare nebunie n-are nici o valoare. Cu ce se deosebește de existența unei pietre, a unui lemn sau a unui putregai? Dar vă spun: trebuie să ascunzi o mare nebunie ca să vrei să devii piatră, lemn sau putregai. Când ai gustat toate otrăvitoarele delicii ale absurdului, numai atunci ești deplin purificat, fiindcă numai atunci ai dus lichidarea la ultima expresie. Și nu este absurdă orice expresie ultimă? Sânt oameni cărora le este dat să guste numai otrava din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adus sărăciei ar însemna mai multă umanitate efectivă decât o carte, ce nu face altceva decât să otrăvească și mai mult această lume nenorocită și singură. Mă apucă o deznădejde mortală când mă gândesc la mizeria îngrozitoare a omului, la putregaiul și cangrena sa. Acest animal rațional - n-ar mai fi! - se apucă de construcții, de teorii, se pasionează de ideologii în fața mizeriei, în loc să arunce tot ceea ce are pe el, într-un gest de înțelegere înaltă și de comuniune adâncă. Deși
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pas al meu să fie un triumf sau o prăbușire, un avânt sau o ratare. În cea mai fulgerătoare alternanță să crească și să moară viața din mine, în ritmul cel mai trepidant să se deschidă florile și să strălucească putregaiul sufletului meu. Nimic din calculul meschin și din aprecierea rațională a existențelor curente să nu mai îngreuneze tensiunea nemărginită a vijeliei mele interne, a durerilor și amurgurilor mele. Cu sălbăticia impetuoasă a resurselor neexploatate din mine și cu încrederea bestială
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ci condiții sociale, aspirații colective și naționale. Lenin, Hitler sau Mussolini s-au ridicat pe o convergență de elemente aparținând soartei țărilor respective, iar nu pe un concurs de împrejurări. Ele nu se instaurează pentru a salva o cultură de la putregai, ci pentru a realiza accesul la mare putere politică și a ridica nivelul istoric al culturii respective. Ceea ce ne interesează aici este importanța dictaturii populare în cadrul culturilor mici. Ea este singurul mijloc prin care ele își pot înfrînge inerția. O
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bată cu pantofii În microfoanele de la tribuna O.N.U. pentru a deveni convingător că victoria comunismului pe Întreg globul nu-i decât la un pas distanță de locul unde peiora... A venit Mi de lucrurile: Învinsese... imperialismul, cu tot „putregaiul” ce-l caracteriza. enomenul Râpă Galbenă - , Ion Iliescu preia conducerea țării”, spune ziarul „Ieșeanul”. Ce a Însemnat Ion Iliesc ăspuns cititorilor. N-a fost nevoie de eforturi personale. Răspunsul la Întrebare, pentru mine și cititori ni-l da, nu se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
își lasă capul în jos. Zeii ne pe depsesc chiar prin ceea ce am păcătuit. Dar i-a fost întotdeauna devotat Liviei, chiar dacă nu întru totul fidel. Se îndreaptă încruntat din șale. Practicile sexuale ilicite sunt cu siguranță rădăcina decadenței. A putregaiului care corupe socie tatea de sus în jos, că doar peștele de la cap se împute. De aceea s-a străduit constant să stabilească o politică dinastică rațio nală, necesară stabilității regimului și imperiului. Căsătoriile au fost în mod normal instrumentul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi niciodată astfel, din lipsă de temperament, mimează pe față presupusele comportamente ale idolilor lor. Se caută oare lumina pierdută pe la incendii sau mai degrabă prin câte-o pădurice, unde, după ce a ars totul În flăcări, flăcările pâlpâie pe sub tufișuri, putregaiuri, printre frunzele pe jumătate arse? Și unde ar putea să se deghizeze mai bine adevăratul Templier, dacă nu În mulțimea caricaturilor lui?” 62 Considerăm drept societăți druidice prin definiție societățile care afirmă că sunt druidice prin denumire sau prin scopuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un început, de un exemplu, o probă a capacității noastre de a întrona liniștea, respectul, ordinea, cinstea față de instituțiile naționale. Ne trebuie bulgărele de gheață în jurul căruia se va aduna troianul, care va putea declanșa avalanșa ce va curăța de putregaiuri, de escrocherii și de idei străine, periculoase Țării. De aceea am venit la Vladia, pentru a realiza în mic, dar în realitate, ceea ce vrem să facem în mare, pe tot cuprinsul țării. Vrem să facem din Vladia exemplul, experimentul reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vârsta ar trebui să-ți dea elan, spirit de sacrificiu... Ce ne interesează pe noi Rousseau? Noi nu facem contracte sociale, noi suntem însăși țara, pe care o vom călăuzi spre destinul ei măreț și veșnic... Acum avem de curățit putregaiul pe care l-am moștenit. Vom face asta fără cruțare și o s-o spălăm de lepra trecutului... Începeam să mă plictisesc. Sperasem într-o mare întîlnire și când colo acest șef nu se deosebea prea mult de nașu-meu din Siliștea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe care o aștept am văzut-o, știu cum arată. Mai întîi cerul se face negru ca un blestem. Apoi vântul devine besmetic. Ridică valurile, dacă suflă pe țărmul mării, sau încovoaie copacii ca aici. Mirosurile par stătute, dulcegi, ca putregaiul, și aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare în sânge care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scapi cu viață. Grăbește-te. Așadar, își permitea să fie și generos. În ultima clipă mă umilea. Mi-a venit să-l îmbrîncesc, să-l lovesc, dar mi se făcuse frică și am ieșit de-acolo. Azilul ardea ca un putregai uriaș. Mă surprindea însă că nu vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși funingine, acoperea ușile, mobilele, cimentul coridoarelor, de parcă nu locuise nimeni acolo de foarte multă vreme. Ușile erau, cele mai multe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]