2,010 matches
-
din jur. Totul se termină cu un oftat și un horcăit adânc și greu. Parc-ar fi aici, zise nevasta lui Macomber. — Doamne, nu mai suport răgetele astea nenorocite. Sunt foarte impresionante. — Impresionante. Înspăimântătoare, asta sunt. Robert Wilson se apropie rânjind și ținând În mână Gibbs-ul său scurt și urât, cu țeava Îngrozitor de groasă. — Să mergem, zise el. Băiatul tău ți-a luat Springfield-ul și carabina mare. Ți-ai luat cartușele? — Da. — Sunt gata, zise și doamna Macomber. — Tre’ să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
piedica. Își dădu seama că-i tremură mâna. Se căută prin buzunare după alte cartușe și le pipăi pe cele prinse pe pieptul tunicii. Se-ntoarse spre Wilson, care stătea În spatele mașinii fără portiere, ca o cutie, alături de soția sa. Rânjeau amândoi nerăbdători și Wilson se aplecă În față și Îi șopti: — Uite păsările alea-n picaj. Înseamnă că bătrânul și-a părăsit prada. Uitându-se pe celălalt mal al râului, Macomber zări deasupra copacilor vulturii care se roteau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui roșie. Deodată, băiatul Îi spuse ceva lui Wilson În swahili și fugi În față. — E-n tufișu’ ăla, e mort, spuse Wilson. Bună treabă, și se-ntoarse să-i strângă mâna lui Macomber. În timp ce-și strângeau mâinile rânjindu-și, se auzi urletul sălbatic al băiatului și-l văzură ieșind din tufiș cu pași laterali, rapid ca un crab, și bivolul se repezi la ei, șiroind de sânge, cu fălcile Încleștate, cu botul Întins În față; ataca, privindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că se vor Îndrepta spre est, dar deodată se Întunecă și intrară Într-o furtună, și ploaia cădea atât de deasă că i se părea că zboară printr-o cascadă; după ce depășiră furtuna, Compie Își Întoarse capul spre el și, rânjind, Îi arătă ceva cu degetul - și acolo, În fața lor, mare cât lumea, grozav, Înalt și incredibil de alb În bătaia soarelui, se vedea vârful pătrat al muntelui Kilimanjaro. Și atunci știu că Într-acolo se-ndreptau. Și tocmai atunci hiena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nick. Se duse din nou În bucătărie. Umplu urciorul cu apa limpede și rece de izvor din hârdăul de lângă masă. Întorcându-se, trecu pe lângă o oglindă și se privi În ea. Arăta ciudat. Zâmbi chipului din oglindă și acesta Îi rânji Înapoi. Îi făcu cu ochiul și-și văzu de treabă. Nu era chiar fața lui obișnuită, dar asta nu conta. Bill turnase-n pahare. — Asta-i moarte curată, spuse Nick. Nu și pentru noi, Wemedge. — Pentru ce să bem? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cadă prosopul cu care era Înfășurat și se urcă pe cântar. Avea cel mai lat spate și cei mai largi umeri pe care i-am văzut vreodată. — Șaișapte de kilograme și nouă sute de grame. Walcott coborî de pe cântar și-i rânji lui Jack. — Ei, zise John, Jack are cu vreo două kile mai puțin decât tine. — O să am mai mult de atât când Începem, puștiule. Abia acum mă duc să mănânc. Ne-am Întors În vestiare și Jack Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cărți. Nu omori pentru banii ăia. — Cei trei mi-au zis c-ai câștigat o grămadă de bani. Și că-s mai sărac ca păsările de pe cer. — Cum vine asta? — Sunt un biet idealist. O victimă a iluziilor. Râse, apoi rânji și-și bătu ușor stomacul cu palma: — Sunt jucător profesionist, numai că-mi și place să joc. Să risc mult. Jocurile mici sunt niște porcării. Ei, și pentru jocurile adevărate ai nevoie de noroc. Eu n-am pic de noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cu zaruri bune. Și asta nu doar o dată. — Și de ce insiști? Dacă trăiesc destul, o să mi se schimbe norocul. Acum sunt Într-o perioadă de cinșpe ani de ghinion. Dacă apuc să mi se schimbe norocul, o să mă Îmbogățesc, spuse rânjind. Joc bine și mi-ar plăcea să fiu bogat. — Și ai ghinion la orice joc? — Da, la toate jocurile și la femei, spuse zâmbind și arătându-și dinții stricați. — Serios? — Serios. Și ce-i de făcut? — Să continui, puțin câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În cadru pe bărbatul caucazian ca să scoată În evidență faptul că veniseră turiști de peste tot din lume. Echipa de filmare urca pe cărare. De la o distanță de vreo zece metri, cameramanul Își reglă obiectivul fixându-l asupra lui Harry, care rânjea extatic În timp ce-și dădea drumul. Cameramanul, la rândul său, dădu drumul unui șuvoi de invective. Și Îi informă cu promptitudine pe ceilalți În legătură cu ceea ce văzuse. „Nenorociți aroganți!“ Însoțit de sunetist și de cântăreț, alergară În direcția celui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
coborî. Domnul Joe deschise torpedoul și mai Îndesă trei țigări În altarul pentru Nat. —Cretinilor! Îl auzi pe Harry strigând pe un ton drăgăstos În timp ce sărea de pe bancheta din spate a mașinii de poliție. Harry arăta cu degetul spre ei rânjind ca un dement. Polițiștii, care cu câteva clipe În urmă râdeau, reveniră acum la atitudinea lor sobră și acră. Unul Întinse mâna și mișcă imperceptibil din degete semn ca Walter să-și depună acolo buletinul. Walter Îi mai dădu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
al unei stăpâniri depline a universului pe care îl putea cuprinde cu privirea. Bătrânul era timorat. Avea el dreptul la o astfel de forță și clarviziune demiurgică? Satul sclipea acum în soare și oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale. Sătenii agitau prin aer topoarele cu tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru care au fost făurite. Tigvele rânjite cu herburi uriașe, blănurile de pe podea, ciudatele animale împăiate de prin colțuri creau o atmosferă de panopticum. Singura lumină a camerei era dată de o lumânare groasă, pe a cărei carne de ceară erau însemnate orele zilei și ale nopții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și păcură să le ia rugina și apărea a doua zi cu ele în piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la drumeți, cu pleoapele mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
într-o poză trufașă, uniformat de pradă, cu pieptul doldora de fireturi, diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
doua zi, directorul era deja sosit și, când să semnez condica, constat că în dreptul numelui meu la ziua anterioară, scria frumos peste semnătura mea: „Se va tăia ziua din salariu, pentru absență nemotivată”. M-am întors rapid. Chiar în spatele meu rânjea hâtru directorul și fără să mai fie nevoie să cer oarece lămuriri, m-a întrebat: - E ceva în neregulă? - Păi ... mi-ați tăiat ziua ... - Și ce, voiai să te pup?! Văzând că îl privesc în continuare cu nedumerire, s-a
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
vinovații. Și au apărut chiar și nume, ba că Băsescu, ba că Igaș, ba că Blaga, ba că Ponta de la PSD, ba că guvernul și ca să se completeze balamucul a apărut un cor de români cu cuțitul între dinți care rânjesc așa câinește cântând o mârâită: țiganii sunt de vină. În cazul acesta, spuneți și dumneavoastră, cum să stau eu în expectativă și să nu caut împreună cu ceilalți, vinovații sau, mă rog, vinovatul, de acest lăboi dat în plin peste figura
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lângă cel al chiorului, al cărui unic ochi părea să-l fixeze mut, întrebător. Trupul bărbatului aceluia zăcea acum în iarbă la câțiva pași distanță. Audbert era stupefiat. — După câte văd, reuși să îngaime, nu aveai nevoie. Odolgan se apropie rânjind. — Prea ușor! tună el. Nu erau buni de nimic. Și tu, adăugă, întors către Audbert, făceai pe tine de frică. — Câțiva au scăpat și ar putea să se întoarcă aici cu amicii lor. — Aaa! Stai liniștit, pe ăștia n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
energie. Totul depinde de tubul care... Dădu din umeri. - Tot ce au de făcut este să verifice că nu eu o mânuiesc, apoi să-și țină artileria în afara razei ei de acțiune și să arunce cu explozivi puternici. Este posibil, rânji el, ca unii din oamenii noștri să prefere să moară astfel decât într-o cameră de gazare. Dar vezi că nu este o soluție. Ce faci acolo, Haines? Ajunseseră la locul unde un tânăr solid și nebărbierit lucra la motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
al unei stăpâniri depline a universului pe care îl putea cuprinde cu privirea. Bătrânul era timorat. Avea el dreptul la o astfel de forță și clarviziune demiurgică? Satul sclipea acum în soare și oamenii își ridicau sticlele ochilor și dinții rânjiți spre el. Dar nu bucuria, ci mânia era cea care le anima ridurile fețelor. Urlete și grohăituri sălbatice se ridicau până la Bătrân din satele din vale. Sătenii agitau prin aer topoarele cu tăiș dublu și coadă scurtă. Privea uimit acest
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru care au fost făurite. Tigvele rânjite cu herburi uriașe, blănurile de pe podea, ciudatele animale împăiate de prin colțuri creau o atmosferă de panopticum. Singura lumină a camerei era dată de o lumânare groasă, pe a cărei carne de ceară erau însemnate orele zilei și ale nopții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și păcură să le ia rugina și apărea a doua zi cu ele în piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la drumeți, cu pleoapele mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
într-o poză trufașă, uniformat de pradă, cu pieptul doldora de fireturi, diagonale și decorații. în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Neputând susține că Adela e proastă și cu bustul mai lung decât picioarele, și cunoștințele ei asupra lui Schopenhauer mărginindu-se, destul de modest, numai la opiniile lui asupra femeilor, discuția a fost imposibilă, și victoria Adelei asupra mea, definitivă. Schopenhauer rânjea diabolic la Adela, la doamna M... și mai cu seamă la mine. Dar Adela, făcând o altă descoperire, părăsi și pe Schopenhauer: - Ai și bibliotecă? Îmi dai voie să văd cărțile? Când a aflat că "biblioteca" e proprietatea domnului Tăpșulea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un loc de unde să putem telefona și să putem bea ceva răcoritor. Vreți să veniți cu noi? Reacția imediată a bătrânelului a fost aproape triumfală. S-a uitat întâi la doamna de onoare, pe urmă la noi ceilalți și a rânjit cu gura până la urechi. Era un zâmbet cu atât mai eclatant, cu cât era absolut lipsit de sens. Nu pentru că dinții lui erau, evident, superb, transcendental de falși. O clipă a privit-o curios pe doamna de onoare, păstrându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
limbajul, dar nu glumesc. Așa cum mi s-a indicat, am preluat comanda aproape fericit. O clipă mai târziu, un joben de mătase s-a materializat, din aer, lângă mine, foarte jos, în stânga, și escorta mea specială, numai teoretic neoficializată, a rânjit în sus, către mine; o clipă am crezut că o să-și vâre mâna în mâna mea. Cei trei musafiri și singurul meu prieten au rămas afară, în hol, în timp ce eu am făcut o sumară inspecție în apartament. Ferestrele erau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]