14,215 matches
-
El fusese turnător în pușcărie și acum beau împreună. Se pileau și la întrebarea "totuși, de ce ne turnai?" el răspundea cu accent "dacă mă rugau așa de frumos!" Rîsul le salva trecutul și le făcea posibil prezentul. Pentru familia mea rîsul a fost purificator. Crezi în exilul care uniformizează sau care, dimpotrivă, dă șansa exploziei creatoare? Te-ai gîndit vreodată să alegi această cale? Exilul este nu șansa, ci singura șansă pe care o are o cultură minoră de a se
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
mai scriu astăzi în lume, ele sînt înlocuite de antologii." Preocuparea d-lui Comoroșan de viitorul meu mă copleșește. Îi promit că mă voi strădui să mă informez despre ce se mai scrie prin lume, ca să nu mă fac de rîs cu istoria mea literară. Să nu vă închipuiți însă că am scăpat doar cu atîta. Dl Comoroșan a citit nu știu ce "însemnare" a mea din Adevărul și a "constatat" că mă comport "ca un om care n-are nici cea mai
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
În sfîrșit, pentru a-ți apropia diaspora nu trebuie să le pretinzi oamenilor alt ajutor decît cel pe care ți-l pot da și nici să faci fel de fel de comitete care să-i zăpăcească sau să le provoace rîsul, ci să pui niște bani la bătaie pentru a-i sprijini cultural, pentru că de acest lucru au nevoie. Trebuie să fim foarte fericiți că românii s-au realizat ca indivizi în țările în care s-au stabilit în condiții imposibile
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
depinde de optimismul sau pesimismul celui care privește și judecă. Claudiu Goga a reușit să-i facă pe cei doi protagoniști tineri să înțeleagă cum se joacă în registru comic, nu cu strîmbături și scălămbăieli accentuînd că este ceva de rîs. Acest tip de pleonasm scenic s-a instalat comod în diferite compartimente actoricești. În spectacolul lui Goga, actorii își joacă foarte serios problemele, stîrnind un rîs sănătos, în cascade. Spațiul propus de regizor și de scenograful Vasile Penișoară Stegaru nu
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
joacă în registru comic, nu cu strîmbături și scălămbăieli accentuînd că este ceva de rîs. Acest tip de pleonasm scenic s-a instalat comod în diferite compartimente actoricești. În spectacolul lui Goga, actorii își joacă foarte serios problemele, stîrnind un rîs sănătos, în cascade. Spațiul propus de regizor și de scenograful Vasile Penișoară Stegaru nu este acela de interior. Povestea, conflictul este deplasat în curtea din spatele casei, printre mesteceni și în jurul unei șarete obosite, căpătînd respirație. Structura spectacolului pune în valoare
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
se vor închina. (Mângâindu-și coroana.) Nu mă strânge. Oare până când? MĂSCĂRICIUL: Strașnică coroană. Acum ai antenă directă cu Ăl de Sus... MAJESTATEA SA: Gura! MĂSCĂRICIUL: Ai văzut că m-am abținut? Răsplătește-mă că nu te-am făcut de râs. De-ai ști de câte ori mi-am mușcat limba. MAJESTATEA SA: Poate vrei să ți-o înghiți și ai nevoie de ajutor. MĂSCĂRICIUL: Știu, cu împărații nu-i de glumit. Ce falnic sceptru... Ai grijă să nu se transforme într-un
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
Tronului intră GARDIANUL aducând câteva cutii pe care le așează în fața Tronului.) MĂSCĂRICIUL: Înălțimea Ta, las-o mai ușor cu creșterea asta că ai rău de înălțime. E periculos, pe cinstea mea! (Cei prezenți au înghețat. MAJESTATEA SA izbucnește în râs și, după el, toți CURTENII.) MAJESTATEA SA (ridicându-se din tron): Tu, de-acolo! De ce ești așa înalt?! (Către GĂRZI.) Scurtați-l de cap! (GĂRZILE îl iau pe CURTEANUL cel înalt, care se zbate și cere îndurare, și-l scot
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
sânge e cel mai greu... (Către MĂSCĂRICI.) E periculos, zici? (Începe să râdă. Face un semn GARDIANULUI să desfacă primul pachet: o oală de noapte. Către MĂSCĂRICI.) Măscăriciule, ăsta este tronul tău! Vrei să fii și uns? (CURTENII izbucnesc în râs.) MĂSCĂRICIUL (printre dinți): Ești mai nebun ca mine! MAJESTATEA SA: Așează-te. Așează-te, am spus! (MĂSCĂRICIUL se supune. MAJESTATEA SA face semn să fie desfăcut al doilea pachet: un scaun pliant. Către MARELE PREOT.) Ăsta-i tronul tău. Îți
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
fost înlocuit de protocronismul autohton: "patrioți români" au mutat în plan național spiritul lui I.V. Stalin! Dar cât de patriot român poate fi cineva configurat definitiv de mentalitatea stalinistă? Dacă asemenea teorii ar fi simple elucubrații, reacția firească ar fi râsul homeric. Din nefericire ele sunt expresia unei tendințe extrem de periculoase pentru evoluția națională, tendință care s-a manifestat și în perioada interbelică, combătută atunci de personalități asemenea unui Eugen Lovinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu. A afirma originea noastră geto-dacică, protocronismul
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
din județ. Lică se îndrăgostise de o fată săracă din Manasia, amândoi fiind văzuți cum se rostogoleau prin șanțuri... Într-o zi, coana Lenuța, Bălcănița, maică-sa, mă rugase să-i zic să se mai astâmpere, să nu facă de râs familia. Ca și cum, (eroare) eu aș fi fost mai breaz... Așa că, ipocrit, îl întrebai ce tot are el cu fata aia simplă, în raport cu domnișoarele din Urziceni, cu școală și educație. El îmi răspunsese că asta-i place lui, mai ales că
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
Toma Caragiu" din Ploiești unde a pus (în 1998) Arta Comediei. Prin recenta montare, regizorul continuă în alt fel introspecția umană din Nunta lui Krecinski, de la Teatrul Național din București: situațiile, pe muchie de cuțit, transformările interioare care determină preschimbarea rîsului în plîns sau a plînsului în rîs, întîmplările care pun în discuție, abrupt, o întreagă viață. De aceea, ultimele două spectacole ale lui Felix Alexa sînt studiu de caz: cazul Krecinski și cazul Filumena Marturano. El merge cu analiza foarte
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
în 1998) Arta Comediei. Prin recenta montare, regizorul continuă în alt fel introspecția umană din Nunta lui Krecinski, de la Teatrul Național din București: situațiile, pe muchie de cuțit, transformările interioare care determină preschimbarea rîsului în plîns sau a plînsului în rîs, întîmplările care pun în discuție, abrupt, o întreagă viață. De aceea, ultimele două spectacole ale lui Felix Alexa sînt studiu de caz: cazul Krecinski și cazul Filumena Marturano. El merge cu analiza foarte profund, fără să expedieze nici o relație. Fiecare
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
eliminat vorbăria multă și inutilă. Astfel, a dispărut cu desăvîrșire înclinația melodramatică - care ar fi putut imprima o amprentă desuetă - tensiunea relațiilor a crescut, a amplificat raporturile, a evidențiat balanța fină în care stau derizoriul și esențialul, ridicolul și sublimul, rîsul și plînsul, dramaticul și comicul. Trecerile de la un registru la altul sînt foarte alerte și subite, orice moment grav este programatic urmat, în construcția regizorală, de unul comic, contrapunct prețios în demersul scenic. Lacrimile și disperarea sînt contrabalansate de gag
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
din carte). Tragica aventură a personajului central, Candid, situațiile absurd-halucinante prin care trece acesta alături de soția sa, Olimpia (cu care formează, așa cum s-a remarcat, o pereche de identitate alegorică, modelată după tipologia clasică), sunt declanșate de un fapt banal: râsul eroului în fața unui afiș "cultural" în care, dintr-o sublimă eroare, printre numele de scriitori de literatură pentru copii și tineret", în locul lui Karl May fusese trecut Karl Marx. Acest anodin "râs homeric" stârnește un adevărat cutremur în sânul puterii
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
tipologia clasică), sunt declanșate de un fapt banal: râsul eroului în fața unui afiș "cultural" în care, dintr-o sublimă eroare, printre numele de scriitori de literatură pentru copii și tineret", în locul lui Karl May fusese trecut Karl Marx. Acest anodin "râs homeric" stârnește un adevărat cutremur în sânul puterii, destituirile se țin lanț, iar cei doi soți sunt implicați fără voie în meandrele politicului al căror vertij va provoca moartea Olimpiei și internarea forțată a lui Candid într-un ospiciu amintind
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
sale. Sunt denunțate astfel, într-un pamflet care își epuizează complet obiectul, aberațiile partidului, securității, școlii, bisericii, pervertirea relațiilor interumane, duplicitatea, minciuna, lașitatea, infamia, teroarea, frica etc. Romanul debutează în nota preponderent hazlie a meditațiilor "drolatice" ale naratorului despre prostie, râs, "sexul dracilor" etc.; orice eveniment, oricât de mărunt, îi prilejuiește autorului revelarea unor inepuizabile surse de comic (vizita protocolară la Nașul Tutilă II, ședințele de incriminare stalinistă, prelegerile despre marxism și literatură science-fiction ale fostului profesor genopolitan Candid, intervențiile salvatoare
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
de deznodământ, umorul spumos de la început lasă loc satirei, sarcasmului, terifiantului. Romanul are o structură tripartită, de o simplitate clasică, în deplin acord cu evoluția subiectului. În prima parte protagoniștii sunt cei doi soți a căror soartă rămâne neclară, deoarece râsul lui Candid nu și-a arătat deocamdată consecințele funeste. Eroii reușesc să evite capcanele în care sunt atrași, mai ales datorită iscusinței Olimpiei și inteligenței practice a proteicului personaj Sommer. A doua parte prezintă călătoria lui Candid în vederea întâlnirii cu
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
e la îndemîna oricui. Un almanah despre care bănuim că "merge" încă e acela al Academiei Cațavencu. Și asta fiindcă oamenii sînt totuși dornici să se amuze pe seama netrebnicilor politicieni, să rîdă de ei, răcorindu-se pentru umilințe și înșelătorii. Rîs fără veselie, rîs al dracului, adică necurat, dar cît de cît defulator. Satira cu colți și ghiare s-a întins pe tot locul, împingînd la margine umorul simpatetic. Spiritele subțiri nu mai au căutare și înțelegere, e nevoie de tușa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
oricui. Un almanah despre care bănuim că "merge" încă e acela al Academiei Cațavencu. Și asta fiindcă oamenii sînt totuși dornici să se amuze pe seama netrebnicilor politicieni, să rîdă de ei, răcorindu-se pentru umilințe și înșelătorii. Rîs fără veselie, rîs al dracului, adică necurat, dar cît de cît defulator. Satira cu colți și ghiare s-a întins pe tot locul, împingînd la margine umorul simpatetic. Spiritele subțiri nu mai au căutare și înțelegere, e nevoie de tușa groasă care să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
tehnice, deloc sufocante, dau impresia unor strădanii alchimice. Din această perspectivă, spectacolul încleștării personajului principal cu natura, animalele sălbatice și invaziile armate e o performanță. Din păcate există și o voluptate a derizoriului, autorul făcînd deseori risipă de consemnări parazitare: "Rîsul izbucnește gros și hîrîit". Rîde și privește peste crenel. Apoi rîde de gestul acela costeliv"; El rîde gros și hîrșîit"; " Și în sfîrșit a rîs ca să rîdă nebunește." În fine, i-aș mai reproșa în unele cazuri, ambiguitatea și superficialitatea
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
rămân" (p. 36). Suspinele, dorurile, lipsa de speranță, amenințarea morții, chinul, mâhnirea au pus stăpânire pe sufletul adolescentului. Nopțile, plâng până și florile, "încinse în lacrimi" (p. 44). Cad stele palide, ce răspândesc confuzia între viață și moarte (p. 45). Râsul este învins de "durerea infernală" (p. 46). În poemul Vântul bate miezul nopții, lacul plânge și el, impresionat de povestea tristă a poetului (p. 51). Durerea lui nu are nici o consolare și o constată, ca Octavian Goga, extinsă la întregul
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
susțin și se contrează reciproc, așa cum realitatea și literatura mușcă, fiecare, din teritoriul celeilalte: "Refuz să mai privesc realitatea în față./ Port în brațe doar poemul acesta/ care miroase urât - câine mort./ Îl pocnesc și bucăți de carne/ sar din râsul hidos./ Plec atunci la marginea mării să mă spăl./ El îmi sare în față/ și mă trezesc în hainele de luni/ funcționar tăcut,/ spoind lumea cu literele unui alfabet/ singuratic și mort./ - Trebuie notat totul, îmi șoptește/ manșeta mea roasă
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
mă trezesc în hainele de luni/ funcționar tăcut,/ spoind lumea cu literele unui alfabet/ singuratic și mort./ - Trebuie notat totul, îmi șoptește/ manșeta mea roasă de viață./ Inventează acolo unde ochii îți cad înaintea plânsului/ și limba se desfată înainte de râs (...) Trebuie notat totul, spunea/ manșeta mea roasă de viață./ La întretăierea acestei lumi/ cu imaginea sa despre sine/ am privit realitatea în față." (Pumaho). Treptat, poeta se va scufunda în propria dramă, ridicându-se tot mai rar și mai greu
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
a demonstra ceva cu orice preț. Deși este construit cu patimă. Am văzut un spectacol confesiune, în care șoaptele și strigătul interior se amestecă ca să definească, emoționant și subiectiv, o artă - teatrul - și o profesiune - actoria. Un spectacol în care rîsul și plînsul cehovian, în care tăcerile, nu doar rusești, în care umorul - și slav, patetic, și negru, sec, englezesc, și hohotul devastator ŕ la italienne cu iz de Vlad Mugur - sînt suportul dramatic, și dramaturgic, pentru o călătorie nocturnă în
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
dinadinsul a unor legături acolo unde n-au fost niciodată duce la colaje grotești, de-un postmodernism involuntar. Pînă la urmă, castigat ridendo mores, deși cei patru autori fac ceva mai mult decît să rîdă, cu toate că nu e chiar de rîs. Dar nici numai de plîns. E, în orice caz, de vorbit. De cercetat îndeaproape, chiar dacă astfel de priviri mioape descoperă detalii care nu fac, mai niciodată, plăcere. Cu ele, ca și fără ele, lumea, mai bună sau mai rea, își
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]