43,111 matches
-
a orașului. * Cele două femei din Chișinău care au vîndut carne de om, chiar dacă or fi avînd discernămînt, sînt iresponsabile. Dar, în România, cum pot fi categorisiți directorii de firme și firmulițe care otrăvesc în modul cel mai responsabil apele rîurilor sau cei ai firmelor care pun în vînzare carne stricată sau produse din carne și mai stricată? Aceștia sînt sau pozează în oameni de afaceri respectabili, nu le-a zăpăcit mințile sărăcia, nici nu par cretini. Dar nimeni nu pare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care se revarsă deopotrivă rîurile subterane ale tînjirii mistice din Orient și aluviunile fertile ale pragmatismului occidental. Că el sancționează, cu melancolie și cu amărăciune în același timp, insuficiența și exclusivismul ambelor direcții, este o altă problemă, una chiar foarte serioasă, care ar merita o
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
tânăr acel aer de a fluiera doar pentru el o melodie ce-l ferea de cacofoniile locale, o degajare, un fel de ușurință de a trece lăsând impresia că-i este imposibil să se oprească, impunând respectul. [...] Îi interzici unui râu să curgă? Îl ții în loc? Îl împiedici pe cronicarul de la Contemporanul și mai târziu de la România literară să scrie ce vrea despre ce carte alege? Și să devină una din referințele supreme? E ca un curent de aer: dacă prin
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
un infrasunet ce coboară din ce în ce mai jos pînă cînd se atinge zona imperceptibilă dintre conștient și subconștient, partea liminară în care nu mai este nevoie de nici un cuvînt... Cartea ca un infrasunet. Cititorul trebuie atras ca într-o cursă. * Cotul țiganilor. Rîul Ialomița, în copilărie. Țigăncile goale, vara, sărind din apă turbure cu brațele în sus, cu țîțele lor negre și țipetele nerușinate. Cînd plouă tare, malul se surpă, cotul se lărgește din an în an, pe cînd, pe plaja care se
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
Sidex"-ul gălățean continuă să piardă câte un milion de dolari pe zi, când marii consumatori de electricitate își văd liniștiți de prădăciuni, când iresponsabilitatea "agenților economici" riscă să ne omoare cu zile, prin otrăvirea sistematică a lacurilor și a râurilor, a mai vorbi de Europa e nu doar contraproductiv, ci și indecent. Evident că vechii oameni care, începând cu 1990, au creat o țară a confuziei și a confuzaților, nu vor fi capabili să ne restituie o Românie limpede și
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
a caror cupole sclipitoare se ridică crucea grecească. Cum lucește și strălucește totul în jur! Și cum se revarsă pretutindeni, printre palate, colibe și gracile case de țară, verdele pădurii și al grădinilor într-o plinătate îmbelșugata. Acolo șerpuiește un rîu subțire - să fie această apă tulbure Dîmbovița? "Dîmbovița apă dulce, cine bea nu se mai duce" cîntă poeții". Străzile i se par ciudate, cotropite de pajiști, case țărănești și grădini, de șanțuri și băltoace; cu turme de porci și cîini
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
domniei sale de surse alternative de curent? De ce nu s-au construit centrale atomice, în loc să se arunce banii cu sacul în Valea Jiului, pentru a-i transforma pe mineri într-o armată privată a F.S.N.-ului? Nu e, oare, o răzbunare a râurilor secate faptul că tocmai în parohia lui Miron Cozma oamenii au ajuns astăzi să moară de sete?! Că e și destul circ în brusca îngrijorare pogorâtă pe chipurile altminteri zâmbitoare ale guvernanților, n-am nici un dubiu. Când eu văd pe
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
văzut la ce-a dus civismul decorativ și găunoșenia transferului de competență dintr-un domeniu în altul: a figura în manualul de geografie nu te califică necondiționat pentru un loc pe scena publică, dacă pe lângă priceperea ta la denumiri de râuri și munți nu posezi și minima înțelegere a lumii în care trăiești! Nu mai cred, nici picurat cu ceară, în capacitatea tineretului român de-a acționa responsabil, după ce am văzut prostia, nesimțirea și cinismul cu care, în proporție înfricoșătoare, a
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
importanți, ba chiar cel mai important și așa mai departe. Doamne și domnișoare care nu s-au eliberat de complexe freudiene se extaziază mistic atunci când pohetul mai spune câte ceva.[...] Dar cum tot ce zice și scrie pohetul face să curgă râuri și lacrimi înduioșat-evlavioase, sau să scapere priviri transportate în lumea ficțiunei ideale, natural că i s-au găsit justificări metafizice, metatextuale, metapsihologice, metalingvistice etc. etc." Toți sînt deci niște snobi exaltați, habar n-au să deosebească poezia de vorbărie, trebuia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
fotografă nu-și respectă decît pasiunea pentru meserie, acordînd infinit mai puțină atenție celor care o iubesc sau pe care ea îi iubește. Sclav al aparatului video despre care afirmă sentențios " Camera nu minte", unul dintre protagoniștii poveștii duble din Rîul amărăciunii al chinezului debutant Lon Ye declanșează o aventură voyeuristică la care este asociat și spectatorul. O călătorie printre amintirile și obsesiile a doi bărbați îndrăgostiți de două femei asemănătoare sau de una și aceeași sirenă care-i urmărește deși
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
de acasă la prima gară cu trăsura. Stătea departe de gară. Am uitat să povestesc o aventură. Nu știu dacă pot să revin acum... Reveniți, reveniți, povestiți tot și cu cît mai multe amănunte. La intrare în Austria e un rîu care se cheamă Laita. Mergeam în noapte, după meandrele acestui rîu. La un moment dat, Gelu Belu zărește o casă. Se apropie, se uită pe fereastră și-și dă seama că era un pichet de grăniceri. Din fericire dormeau. Am
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Am uitat să povestesc o aventură. Nu știu dacă pot să revin acum... Reveniți, reveniți, povestiți tot și cu cît mai multe amănunte. La intrare în Austria e un rîu care se cheamă Laita. Mergeam în noapte, după meandrele acestui rîu. La un moment dat, Gelu Belu zărește o casă. Se apropie, se uită pe fereastră și-și dă seama că era un pichet de grăniceri. Din fericire dormeau. Am fugit și la un moment dat am avut impresia că ne-
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
Belu zărește o casă. Se apropie, se uită pe fereastră și-și dă seama că era un pichet de grăniceri. Din fericire dormeau. Am fugit și la un moment dat am avut impresia că ne-am rătăcit. În plus, acest rîu formează niște ape de irigație, așa că era greu să-l traversezi, pentru că te ducea ba la dreapta, ba la stînga. Aveam ca țintă lumina pe care o face noaptea, o vezi de departe, a orașului Viena. Pentru că Viena nu e
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
fruntea în țărînă. Căzuți în genunchi, așteptăm să se petreacă o minune. Semănăm - iertată-mi fie comparația - cu acel cal rătăcit care știe că undeva, mai aproape sau mai departe, trebuie să îi fie casa, ieslea plină cu fîn și rîul la care să se adape. Are nevoie doar de cineva care să-l pună pe drum și să-i dea un prim impuls. La fel și noi, românii, rătăcim vremelnic pe cîmpia sărăciei și nu facem altceva decît să ne
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
căci carte nu știe./ Se miră poetul când vede în lume/ Deșerte de stare, avere și nume!!// Astfel în viață mereu omul plânge/ De chinuri și rele ce inima-i frânge/ De lacrimi ce varsă pâraie s-au strâns/ Și râuri îneacă planeta de plâns.// Căci asta-i viața, viața-i în lume/ Un dor, o nevoie, un vis sau un nume./ O vale prin care nu apa străbate/ Ci lacrimi ce lasă pâraie umflate." (Lacrimile, p. 128). Exemple cu astfel
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
fie singur, singular, în caz că extratereștrii ar dori să ia pe cineva cu ei. Cîteva nopți mai tîrziu aveam să mă duc și să stau în locul unde cred că a stat el. De partea cealaltă a șanțului, acum prefăcut într-un rîu de zăpadă topită, cimitirul sclipește ca o metropolă pierdută. E lună plină. O să zăbovesc pe acolo, așa cum, probabil, a zăbovit Carlton, hipnotizat de lucirea agintie a pietrelor de mormînt, de îngerul alb care-și înalță brațele deasupra rîului din șanț
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
într-un rîu de zăpadă topită, cimitirul sclipește ca o metropolă pierdută. E lună plină. O să zăbovesc pe acolo, așa cum, probabil, a zăbovit Carlton, hipnotizat de lucirea agintie a pietrelor de mormînt, de îngerul alb care-și înalță brațele deasupra rîului din șanț. Potrivit spuselor părinților noștri, misterul constă în cauza care l-a făcut pe Carlton să vină înapoi acasă în mare goană. Probabil că l-a speriat ceva din cimitir, probabil că a simțit nevoia să rupă vraja, dar
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
inocent-insidioasă, iluzoriu-plană care sugerează însă tainele conținute în tot ce alcătuiește lumea fenomenală, așadar, o a treia dimensiune a sa. Fizica deschide perspectiva metafizică ascunsă în straturile mai adânci ale trăirii: "pete de culoare se-aprind și se sting dincolo de rîu/ în aerul de deasupra �naltei ierbi/ sînt văile terasele și colinele unui chip interzis// ora spartă își soarbe clipele dincoace de rîu/ o/ de pripeala din lucruri pe cine faci răspunzător". în fond, aderența la peisaj e aderența la un
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
perspectiva metafizică ascunsă în straturile mai adânci ale trăirii: "pete de culoare se-aprind și se sting dincolo de rîu/ în aerul de deasupra �naltei ierbi/ sînt văile terasele și colinele unui chip interzis// ora spartă își soarbe clipele dincoace de rîu/ o/ de pripeala din lucruri pe cine faci răspunzător". în fond, aderența la peisaj e aderența la un dincolo de suprafețe, la un orizont conținut în frămîntarea formelor și în jocurile cromatice pe care poetul le consemnează drept aluzii ale unei
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
latinizant" și, pe deasupra, cu "origine nesănătoasă", este înlăturat de la Catedră. Convins că va muri, Al. Rosetti își redactează "ultimele dorinți". Profesorul îndrăgostit de excursii montane dorește o incinerare sobră, fără cuvîntări, nimic, iar cenușa să-i fie aruncată într-un rîu de munte. În calitate de executor testamentar, aceeași Andriana Fianu le va pune în aplicare 38 de ani mai tîrziu, cînd totul (mai puțin cuvîntările, căci Academia și apropiații l-au omagiat) este împlinit întocmai. Dar optimismul structural, bonomia și sclipirile jucăuș-complice
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
ceva care acum pare a fi demodat. Ce v-a determinat să optați pentru narațiunea la persoana întîia în romanele de ficțiune (Luna lupilor și Ploaia galbenă) și în schimb să utilizați persoana a treia în cărțile de călătorie precum Rîul uitării (1990) sau Trás-os-Montes (1998)? Nu știu. Sînt lucruri pe care nu le pot explica. Dar într-adevăr, este curios că în romane am utilizat persoana întîia (și la fel procedez și în următorul meu roman), deși nu eu sînt
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
tainica a firiide când venimși când plecăm în Lumina.... XVIII. PE MALUL STYXULUI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015. Pe malul Styxului Ultima oară m-am desenat cu linii tremurânde în nisipul de pe malul râului numele l-am lăsat la margini de zodii profane. Aici, nu mai am nimic. Sunt gata pentru un nou început sub un cer purpuriu dăruit cu vise vechi fiilor pământului să-l creadă și să-l poarte. Sunt gata să
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Lethe Mă scald în râul Lethe din ce în ce mai des și las în urmă câte-o suferință, uitând că însoțită era de umilință și de-un regret amarnic mai ales. Îmi limpezesc cu apa-i curată ochii triști și-n suflet e deodată primăvară. Cântând de fericire
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382668_a_383997]
-
în jurul meu! Le mângâi și trăiesc numai în clipa în care uit că-n viață m-a însoțit risipa și că mi-a fost adesea mult prea greu. Ca să gonesc din gânduri al amintirii plâns înot ca un copil în râul Lethe. Îi sorb apa ciudată când mi se face sete și uit că doar dezamăgiri am strâns. Gemenii Nu știu dacă sunt Castor sau Polux, muritor ori numai un părtaș la nemurire, dar gemenii iubirii îi simt o contopire ce
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382668_a_383997]
-
mare însemnătate, venind parcă din alte veacuri să se închine prezentului. Însetat de libertate și aspirații depline, poetul pășește pe potecile biruinței. Soarbe vremelnicia din pocalul adevărului căutând să o definitiveze printr-o baladă a frământărilor. În calea sa curg râuri de suspine, iar pașii îi sunt călăuziți de doinele frumuseții răvășitoare. În ochii săi blânzi s-au furișat doruri și suferințe care caută să evadeze spre lumile dreptății, spre puritate și împlinire. Măreția sonetului său este covârșitoare. Poetul contemplă o
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]