1,313 matches
-
Matei Silviu * — Deci sosește pe 12 august, da? Și azi În cât e? 10 august, da? Ora 15.36. Și planul de măsuri unde este? — Se lucrează, toarășu’... Am loat legătura la hotel, la aeroport, aștept... — Ce aștepți, bă, animalule?! răcnește, pe neașteptate, colonelul Ispas. Ce e de așteptat? Nici până acum n-ai Învățat ce Înseamnă plan de măsuri? Plan de măsuri, Înțelegi, boule?! Plan de măsuri! Ăla intră În țară, acu’ intră pe aeroport și tu, animalule, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al Franței. Învăluite în răsuflările cailor, săniile coborau în goană Podul Mogoșoaiei și trăgeau la peronul acoperit din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dar m-am distrat bine. Care-i acolo?! țipă ea spre ușa chicinetei care îi servea drept cabină. Purtând prețiosul coș cu gardenii albe în brațe, Ivan, ordonanța lui Kutuzov, păși emoționat pragul, își scoase chipiul, își pocni călcâiele și răcni ca la raport, turuind pe limba lui: ― Generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov vă oferă aceste flori rare și vă urează mult succes... și... omagiu... pentru... pentru... Ordonanța uitase ce fusese învățat să mai spună. Holbă ochii, se înroși tot și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mana nu poate fi sat-greu». «Prepeleacuri? Dar astea-s turnuri de pază!», face maică-ta. «Turnuri de pază?», fac eu, «opere de artă!» Iau bicicleta de coarne, trec șanțul... Nu apucăm să facem zece pași pe o cărare, că auzim răcnind: «Te văd-te văăăăd! Hoții-la-furaaaat! Hoții-la-harbuuuuuj’!» - strigau la noi oamenii de prin prepeleacuri - multe, ca În pădure copacii... Dăm să facem cale-ntoarsă, Însă, din urmă, aceleași - dar altfel de glasuri: «Măăăăi oamini buni! Veniți să ne cinstiți!»... Când ne luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Dar ziceați că le făceau ca să aibă unde-și muta șezutul de pe prispă - nu ședeau ei, tot ca pe prispă, dar mult mai sus? Nu priveau ei lumea de la Înălțime? - Ba da, Însă lumea care-i interesa: trecătorii... La ei răcneau, Întâi, ca la hoți; pe ei Îi rugau, Îi sileau să le cinstească harbujii... De fapt, nu voiau decât să le arate străinilor cât de Înalt, de Înflorit, de... scump e prepeleacul... FĂRĂARABIA - Ia să-mi spui tu mie... Învățătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lor... Liturghia cea rusească până-n măduva oaselor... - Da, mda... Totuși, e cam... patetică. - Altfel cum să-l trezești din somn pe Dumnezeu acela? Catolicii Îi vorbesc la ureche, protestanții Îi cântă din orgă - dar noi? Noi trebuie să strigăm, să răcnim, doar-doar ne-o auzi și pe noi... - Fii liniștit, pe noi nu ne-aude. Să revenim la cărți: de ce spui că tu le-ai ars? - Nu le-am azvârlit pe fereastră, În curte? - Dar nu le-ai dat foc, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe sfert acoperită de cornul școlii, gospodăria lui Moș Andrei. Simion Cristea aleargă de colo-colo, prin ogradă, mai Împiedecându-se de un copil (are, are!), mai poticnindu-se În vreo unealtă uitată - și tot Împunge cerul cu o butelcă de vin. Răcnește ca la crâșmă (n-avem așa ceva În Mana, dar dacă am avea, așa ar; am auzit eu): - Da viniț’ s’ cinstim, măi!! Mai repede, mai repede - să cinstim venirea. A ieșit la vedere, la ei și Moș Andrei. În izmene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
astă clipă huietul e atât de gros, de plin și rotund, Încât plesnește, pârâie, crapă: un izvor de colb țâșnește din chiar locul În care se afla, adineauri, mama;din gardul dinspre Moș Iacob sar, zburătăite, Împroșcate, așchii. - Nu-aicea, ’uăăăăi!, răcnește bătrânul nostru vecin, părăsind pălăria, ca să poată amenința cu pumnul. Nu-n noi, bre, dă-n cioloveci, ’uăăăă’! - și arată Încolo, spre imaș. Mama n-a băgat de seamă ce se petrece În spatele ei - mă Înșfacă, dureros, de umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să fugă? - Moș Iacob a auzit. ’Napoi, În stuhării? ’N pădure? Tot o prind ei, jăndarii... - Ori Mănenii voștri, zice Mătușa Domnica. - Or Mănenii noștri, ș-atuncea-i vai di cur’lețu’ ei, i-l fac hărmăsarii iștea strec’ătoare! - Moș Iacob!!, răcnește mama la el - prea târziu. Bătrânul Își dă, spășit, cu palma peste gură, baba chicotește după băsma - ah, ce l-ar bate la palmă cu rigla pe elevul cel rău directoarea cea severă... - D-apăi dacă-i așă... C-adica-i mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
gaz și nu-i dădea foc. Și nu dansa, gol pân-la brâu, În cizmele lui, rusești, de foaie-de-cort, kaki; și nu se descălța de cizmele de pânză rusească și nu le azvârlea În foc, peste cruce, pe rând; și nu răcnea, dansând gol, desculț, cu o sticlă de vin În mână, cu păru-n ochi, cu ochii albi. Oamenii mari sunt niște mari tâlhari, tâlhari, tâlhari - și Moș Iacob; În frunte cu tata. De ce-au stricat frumusețe de cruce, lucrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ia În seamă doar Moș Iacob. E ciupit binișor, dar el singur vine lângă mine, În calidor și mă Întreabă, cu limba, acum groasă, de parcă ar fi picior, de ce plâng: mă dor bubele de la gionate? - Mă doare inima de la suflet!!, răcnesc eu, cu deznădejde și cu bucurie că are cine mă asculta. Ați stricat bunătate de cruce, păgânilor! Și cât am trudit la ea... - De asta plângi? Să-L lăudăm pre Domnul că ne-a dat prilejul s-o stricăm, băițălu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sugerez să te gândești și tu foarte bine la ce vrei cel mai mult în viața asta. Până acum credeam că mă vrei pe mine, dar acum nu mai sunt așa de sigură. Nu poți să trăiești fără mine! a răcnit James către spatele Juliei. —Ei, nu sunt așa de sigură, a murmurat Julia numai pentru sine. În orice caz, sunt dispusă să încerc. Sfârșitul unei dureri de urechetc " Sfârșitul unei dureri de ureche" — Un pahar cu apă, vă rog. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a emirilor sau, mai rău, de la o neplăcută ședință de lucru cu Nizam, Malik Șah Își găsește liniștea În brațele lui Terken. Dă la o parte mătasea vaporoasă care o acoperă, vine să se lipească de pielea ei, se zbenguie, răcnește, Își povestește isprăvile și plictiselile. Chinezoaica Învăluie fiara Înfierbântată, o dezmiardă, o primește ca pe un erou În adânciturile trupului ei, o ține Îndelung, o strânge, nu-i dă drumul decât ca s-o atragă din nou; Malik Șah se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În lumea Întreagă, cea mai vie admirație. Continuați-vă acțiunea salvatoare, zdrobiți orașul răsculat, și vă făgăduiesc, din partea suveranilor Rusiei și Persiei, bani și onoruri. Toate bogățiile pe care le cuprinde Tabrizul vă aparțin, n-aveți decât să vă serviți”. Răcnit la Teheran și Sankt-Petersburg, murmurat la Londra, cuvântul de ordine era același: trebuie distrus Tabrizul, acesta merită cea mai exemplară dintre pedepse. Odată Înfrânt, nimeni nu va mai cuteza să vorbească de Constituție, de Parlament sau de democrație; Orientul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vreme am rămas tăcuți. „Fii atent. Cei din stânga se ceartă. Ei se ceartă și de aici nu se aude nimic”, a băgat de seamă Dorin. „Ce ciudat. El e ofițer de carieră, locotenent”, am răspuns eu. „L-ai auzit vreodată răcnind? Eu da.” „Pui pariu că el are să-i tragă ei o palmă?” „Pui pariu că nu?” Locotenentul și nevastă-sa țipau unul la altul pe muțește. Ea fugi din bucătărie în camera de zi, apoi în dormitor, apoi se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din spate, iar scaunul șoferului nu mă așteaptă decât pe mine, ca un coșmar care mă însoțește și dincolo de somn, conduc o mașină cu multe membre amputate, dar, cu toate acestea, se mișcă, nu reușesc să opresc, mașinile din jurul meu răcnesc ca niște lei înfometați, tăindu-mi calea din toate părțile, nu am altă posibilitate decât să merg înainte, iar eu întreb cu voce strangulată, mai există și alt drum, iar el murmură, trebuie să mai existe un drum, îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
câți ani ai, despre toate greutățile prin care treci acum, greutăți care te determină să renunți la ea pentru a-i oferi o viață mult mai bună, nu încerca să înfrumusețezi nimic. Nu îmi spune tu mie ce să fac, răcnește ea din fața chiuvetei, iar eu mă grăbesc spre birou, Hani mă urmărește, știi ce vreau, îmi spune ea, vreau să o îmbrac eu cu mâinile mele cu puloverul acesta după ce se va naște, iar când părinții adoptivi vor veni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai degrabă, ca să-mi păstrez demnitatea, răspund eu. —Dar asta nu e cumva o contradicție în termeni? rânjește Finn la mine, dar nu mai așteaptă răspunsul... Ce naiba! Dacă nu le poți rezista, alătură-te! Mai este loc și pentru mine? răcnește el și se aruncă în capătul cu apă mai adâncă, în uralele celor din bazin, și spre disperarea unui cuplu care se pipăie pe margine și care-l înjură de mama focului. Intru în casă, cu gândul să caut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mod normal, bărbații ar sări după minge și jocul ar reîncepe, dar, de data asta, sunt complet interziși de imaginea acestei femei care stă cu o mână în șold, în timp ce apa i se scurge de pe sfârcuri. — Scoate-l de tot! răcnește Vijay. Baby răcnește „Prindeți-mă!“ și, cu brațele ridicate, își face vânt în piscină. Stewart și Vijay, care se află unul lângă celălalt, cu mâinile (și limbile) scoase, dispar rapid sub apă și ies ceva mai târziu, cu Baby așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ar sări după minge și jocul ar reîncepe, dar, de data asta, sunt complet interziși de imaginea acestei femei care stă cu o mână în șold, în timp ce apa i se scurge de pe sfârcuri. — Scoate-l de tot! răcnește Vijay. Baby răcnește „Prindeți-mă!“ și, cu brațele ridicate, își face vânt în piscină. Stewart și Vijay, care se află unul lângă celălalt, cu mâinile (și limbile) scoase, dispar rapid sub apă și ies ceva mai târziu, cu Baby așezată pe umerii amândurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tare, dacă e posibil așa ceva. E complet scoasă din minți. Cu părul vâlvoi, cu ochii ieșiți din cap de furie, cu fața roșie ca focul, e nevoie de trei polițiști-bărbați ca s-o țintuiască de perete. Și chiar și atunci răcnește: „Curvă! Târâtură! Lăsați-mă, cretinilor, lăsați-mă să-i rup gâtul!“, până când Charlotte intră în baie cu o vază cu garoafe, zvârle florile pe jos și toată apa i-o toarnă doamnei Jim în cap și pe față, stropind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
port bikini și să mă dau cu mult ulei de corp - dacă se poate, cu el de față. —Finn, trebuie să mă împingi mai tare! Cad! Vocea mea sună sugrumat, pentru că stau cu capul în jos, așa că practic trebuie să răcnesc ca să mă audă. —Încerc... Nu-i adevărat, nu mă împingi destul de tare... Of! Mă înclin spre spate și aterizez în picioare, foarte frustrată. —Ți-am zis eu! îi spun, stând în picioare, cu mâinile în șolduri. Nu mă pot echilibra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu descărnat țâșni dintre buzele zidului cu țipătul urmelor din nisip vâjâitul tunetului săpat în aer și papagalii chirăind în balcoane între 2 molfăituri peste țesătura de alei deșirată sub cerbii picioarelor ca o cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și la revedere! Păi, odată, s-au făcutără Sile și cu Pale pastă, la birt, la Petre, unde și-a rupt și mâna Botîncur, la o combinație en-gross, mișto... Nu știți? Pică Pale-n crâșmă, pe la nouă-zece dimineața, beat-tobă și răcnește: Deșteptarea, neamule! Mă cac pe toți! Când, dă nas în nas cu Petrică: Pe tine, nu! P'ormă, se mută la masa unde zăcea Silică leșinat, se chiorăște sub scaunul ăluia și zice: Băi, Sile, băi! Uite ce-ai făcut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
râu, zgîlțâie din balamale ușa groasă, ranforsată cu șipci transversale, din platbandă de oțel! Poooc...! O altă izbitură viguroasă, berbecească, strașnică, zăngăne în fereastra dublă, de termopan. De asemenea, bine asigurată și închisă! Cine, dracului, se ține de trăznăi, acilea?! răcnește din toți bașii săi, Mânecuță. Aveți tupeul ca să vă puneți cu Poliția statului?! Care ești acolo, nenorocitule?! Care ești, băă?! Care dai cu barosu'!?! Banggg...! Zbanggg...! Zdronccc...! Ieșiți la vedere, caraghioșilor, ieșiți, nemernicilor, ca să vă stâlcim mutrele, la toți! Hai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]