2,886 matches
-
apartamentului plin cu trandafiri de toate culorile puși și altoiți de tata care este inginer agronom. - Și bunicii mei au la fel. Nici nu știi ce vilă și grădină frumoasă dețin. Au și un chioșc unde să stai vara la răcoare la un pahar cu vin sau o bere. - Pentru aceasta m-ai chemat? Să-mi povestești de vila bunicilor și chioșcul din grădină? - Scuze, nu fi răutăcioasă. Era vorba despre trandafiri și așa m-a dus gândul la grădina bunicilor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
era considerată blestemată și unde canaaniții idolatri aduceau altădată jertfe tinere lui Moloh, crudul lor zeu. Câțiva legionari romani se deplasau pe cărările de sub Golgota spre mormântul unde alți câțiva străjeri așteptau sosirea schimbului. În noaptea care tocmai trecuse fusese răcoare, frig chiar, iar acum, nu numai ei ci și mulțimea care dormise afară aștepta ca soarele să se înalțe și să încălzească pământul. În vremea aceea, Ierusalimul devenise în urma cuceririi romane, un oraș cosmopolit, călcat de toate neamurile pământului. În
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
eventualii vizitatori neinvitați, cum ni se mai întâmplase odată, pe malul Ghiolului Pietrei, aproape de Murighiol, când am rămas amândoi fără scule în acea noapte. Somnul ne-a cuprins repede, căci în cort nu erau țânțari și se simțea mai bine răcoarea serii, iar până dimineața, niciun eveniment nu ne-a tulburat liniștea. La trezire, primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne montăm din nou sculele și să facem focul pentru cafea. Cu această ocazie, n-am pierdut
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
este Dragostea...”, „Mereu o nouă apă curge-n vaduri”, „Abisul”, „Lumina”, „Tricolorul”, „Noapte de Ajun”, „Intrusul”, „Noaptea preasfințită”. Petru Lascău devine cunoscut în lumea scrisului grație volumelor de proză “Pași spre lumină”, „Biserica în asediu”, „ Între zâmbet și suspin”, „În răcoarea dimineții”. Stabilit în Lumea Nouă din 1985, Petru Lascău va petrece primii 16 ani la Chicago, după care, în 2001, se mută în Phoenix, Arizona, unde locuiește și în prezent. De la venirea sa în capitala Statului Marelui Canion, Petru Lascău
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
nu voia defel să postească, se certa cu toată lumea din casă și ne lua pe toți în răspăr: “Ce parascovenii mai sunt și astea? Zicea el. Nu există Dumnezeu”. Mi-aduc aminte că vorbele lui ne băgau pe toți în răcori, și pe mama, și pe slugi, ba chiar și mie - deși eram încă un copil, abia împlinisem nouă ani - îmi stătea inima în piept de spaimă când auzeam. Aveam patru slugi la noi în casă, câteșipatru iobagi cumpărați pe numele
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
fată cam de 22 de ani”. Îmi vârî în față fotografia fetei. ”O cunoașteți?”. Din vedere, da. O urmăresc deseori. Dar despre ce plângere este vorba?”. ”Viol și amenințări cu moartea. Suficient cât să vă trimită pentru ceva timp la răcoare”, îmi aruncă, pe un ton total neprietenos. ”E o confuzie, repet. N-am ieșit niciodată cu fata asta în afara clubului”, i-am răspuns. ”Mai vedem”, replică, arătându-mi astfel că nu mă crede. ”Mai vedem dacă este o confuzie sau
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
Când el ar sosi, s-ar rătăci de-a lungul drumeagului cu măslini și oleandri bătrâni Când el ar sosi, vor depăna lângă ape neghioabe reverii de adolescență târzie Când el ar sosi, ziua fără culoare o să fie febrilă, desuetă răcoare prin buruieni muribunde Când el ar sosi, mlaștinile vor fi uscate se vor împiedeca prin ape cu deșeuri puhoi Când el ar sosi, visele s-ar sparge-n nouri și clopote vor suna-n după-amiază cu tâlc De departe oglinda
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
în căldura toridă Casele aveau hârtie albastră la ferestre pentru siesta de după-prânz atunci o ploaie nărăvașă, nemiloasă și tropicală copleșea totul cam o oră - Oamenii se trezeau din reverii Totul se punea în mișcare, absorbinde munci menajere în așteptarea răcorii din noapte Tot mai mulți oameni mergeau la plimbare pe bulevarde, până când miezul de noapte îi trimetea pe la casele lor unde ferestrele rămâneau deschise până-n zori. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Vis fluid și fragil de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
UNUI OFIȚER DE ARTILERIE, de Constantin Zavati, publicat în Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015. PANU Era în mijlocul lunii iunie 1943 la orele 4 dimineața, când am pornit în marș. Am plecat dis-de-dimineață pentru a prinde câteva ore de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
pentru așa-numita haltă de ajustare pentru răcirea motoarelor, destinderea picioarelor și ușurarea ostașilor! Citește mai mult PANUEra în mijlocul lunii iunie 1943 la orele 4 dimineața, când am pornit în marș.Am plecat dis-de-dimineață pentru a prinde câteva ore de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o
CONSTANTIN ZAVATI [Corola-blog/BlogPost/350360_a_351689]
-
hipnotizat privirea ta de-un verde crud. Mirosind regina nopții și petunii, ne plimbăm Mână-n mână pe aleea ce cu drag o alintăm Că ar fi copila noastră, florile noi le udăm Dragostea pentru frumos, noi o cultivăm. E răcoare și e bine, ea de mine se lipește Cu o floare la ureche dulci cuvinte îmi soptește Ne retragem în pridvor - chiar mă și zorește: Vine repede cu mine, cine mă iubește! Vara, seara-i alinare pentru orice supărare Un
SEARĂ DE VARĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350362_a_351691]
-
ARTILERIE Autor: Constantin Zavati Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului PANU Era în mijlocul lunii iunie 1943 la orele 4 dimineața, când am pornit în marș. Am plecat dis-de-dimineață pentru a prinde câteva ore de răcoare fiindcă aveam un drum lung de străbătut, peste 100 de km, până la următoarea oprire, prin imensa stepă rusă, o întindere fără sfârșit, fără nici un copac sau arbuști, numai cu scaieți și iarbă aproape sub un soare dogoritor. Nu adia nici o
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
ca într-o enigmă din romanele Agathei Christie. Când se simțea obosit, intra în chioșcul din mijlocul grădinii să se odihnească și să servească o răcoritoare sau o cafea fierbinte din nelipsitu-i termos chinezesc. Iedera ce înconjura chioșcul îi asigura răcoarea ce o căuta în zilele toride ale verii. Cumpărase din magazinele de specialitate atât bulbi de lalele din toate culorile, de zambile, narcise albe și galbene, bătute sau simple, cât și butași de trandafiri cu flori bogate în petale grena
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
în foșnetul boabelor dulci, rod al sevei, al sudorii și al soarelui. Trupul și sufletul, o devenire, poetul trăiește clipele, tremurând închegate în cupe de muguri, în bronzul toamnei sunând în frunza viei, în eternitatea dorului de mare, în puritatea răcorii dimineților de vară. Născut să descifreze taina cuvântului, el poposește la „Cina cea fără de taină” căutând înțelesul a ceea ce e condiția existențială. Un ingenios imaginar poetic transferă nichitian abstractul în gesture aparent prozaice, purtătoare însă de sensul tainic al împărtășirii
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
noi în toate împrejurările de excepție că pe un reper ideal. Deși este născut iarnă, zilele de cincisprezece ianuarie ale fiecărui an se încălzesc sub respirația geniului sau, apoi vară, când a murit, zilele de 15 iunie devin pline de răcoarea tinereții sale. Român de tip carpin, Eminescu era dintre aceia care, trăind în preajma munților, - mai cu seamă în Ardeal și Moldova de sus - sub greaua coroană habsburgica, cresc mai vânjoși și mai aprigi, și arată pentru încercările de smulgere a
LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349007_a_350336]
-
dimineață al nădejdii celei mari, odrăslit în pământul soarelui-răsare, ca- ntr-o bulboană de cer din care picură luceferi. Sămânța lui despică noaptea de lumină a Rugului Aprins din Taina de sus, iar trupeasca-i tulpină de jertfă, lămurită în surâsul răcoarei de tină se prinde-n hora zorilor. Inima lui nuntind curată ca floarea necovârșitei zămisliri, cu pâlpâirea fierbinte de har, dezleagă amurgul din ieslea de lumină a sufletului, dăruind Neamului, nemurire. Privirea lui îmbrățișată în sărutul de izbăvire, ce stă
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
ușă. Ieșiră și Lena cu Vasile, după ei. Ajunși afară, o așezară pe o bancă în fața clădirii. Lena îi dădu paharul cu apă și încercă să-i citească în privire, să vadă, nu cumva i-a încolțit ceva în minte? Răcoarea de afară a mai adus puțină culoare în obrajii acesteia, dar privirea-i era goală, inexpresivă, era a unui om care pierduse sensul vieții, care-și pierduse respectul față de sine, care simțea că nu-i mai aparține nici nimicul pe
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
care, mă furișam în pod să tai câte o bucată că-mi plăcea așa crudă. Apoi bucățile de carne slabă prăjite, erau puse la borcan, un borcan mare de pământ, peste care se turna untură topită, se așeza undeva la răcoare că se putea păstra până la vara viitoare fără să se altereze, fără să capete nici un fel de miros cum se întâmplă acum, când tehnica secolulului în care trăim, ne-a pus la dispoziție frigiderul. Urechile porcului, stratificate de carne și
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
așternu liniștea din nou, iar gândurile mele, nemulțumite de sentimentul infirm al Crăciunului australian, încercară să găsească alinare în anii de școală târzii: Gaudemus Igitur/Juvenes dum sumus. Câteva magazine începeau să se zărească la prima intersecție și le bănuiam răcoarea din interior. Nu ar fi stricat un soft drink cu mestec de lămâie și mentă, fructe proaspăt spălate, cireșe și mango, portocale sau kiwi. Mă îndreptăm, așadar, spre oază de literatură culinara autohtonă, un amestec indecent, picant sau dulce până la
CATEODATA LA SYDNEY NINGE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348596_a_349925]
-
grele din bronz aurit. Mai exista o masă de toaletă cu oglindă din cristal venețian. Săndica nu prea a fost încântată că trebuia să doarmă în această încăpere. Parcă era un muzeu, care în afara valorii mobilierului îți transmitea senzația de răcoare. Ar fi preferat un dormitor simplu mobilat și intim, unde să te poți odihni cu adevărat. Mircea se obișnuise cu el deoarece aici a dormit de mic copil, însă atunci când nu a mai fost nevoie de bonă a preferat să
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
cu săpunul pe tine! După dușul temeinic și obligatoriu, se intră în apa termală ce bolborosește. Nu se poate sta prea mult în fierbințeala aceea, așa că după scurt timp se iese din baia fierbinte, acoperită, și se merge afară, la răcoare. Acolo e un alt bazin, în care te scalzi în ceaiuri și alte leacuri tămăduitoare, aud că unii fac baie în sake, o băutură specific japoneză. Nu știu dacă baia de afară e tot caldă sau e rece. Se spune
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
Mai mult îmi place la voi, e mai frumos, sunt multe flori, mai ales tufănici, care-mi sunt foarte dragi. De aceea am meșterit, ajutată de castorul Haralambie, portița și lacătul... Pe negândite au ajuns la râu. Aici era mai răcoare, pietrișul se vedea, alb, până departe și luna se bălăcea în adânc, plină, netedă, zâmbitoare. — Ce minunăție! șopti Octavia. — E frumos, nimic de zis, confirmă broscuța. Uite, lângă aninii aceia aplecați e căsuța mea. Undeva sub mal, între rădăcini. Mă
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
unii în alții pe mușchiul de pământ de la rădăcina unui stejar cu coroana stufoasă, așteptând cu înfrigurare ivirea zorilor. Încet-încet ochii li se împăinjeniră și adormiră. Când se treziră, după câteva ore de somn, soarele era deja sus. Înviorați de răcoarea dimineții se dezmeticiră repede, înfulecară în fugă câte un sandvici, apoi se afundară în pădure ca nu cumva vreun trecător să le dea de urmă. Nici unul dintre ei nu dorea să-și amintească de cele petrecute în toiul nopții, deși
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
argeșeanului, aninată între bucurie și supărare, răzbătută de luciul dragostei sau de pâraiele lacrimilor. Reprezintă zona etnofolclorică a broderiilor deluroase, cu brazde de iarbă și șiruri de pomi, ori ape scurse pe sub perdele de ceață în dimineți cu umbre și răcoare, când mierla doinește iar vântul poartă parfumul pământului de la Curtea de Argeș, la Corbeni și Vidraru. De aici, cântecele Elisabetei Turcu urcă la coloanele de piatră ale muntelui, adunând în trecere poeme și melodii în care susură istoria Curții domnești, dragostea, veselia
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]
-
printre izvoarele reci. Azi nu-i nimic potrivnic, ci simplă devenire. În vene-ți curge clipa ce ne-a rotit în ceruri, iar dorul e cunună de maci însângerați ce-n zbor de libelule atinge cu aripa azurul dăruit în răcoarea unei seri de mai. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Amprentare / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1235, Anul IV, 19 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AMPRENTARE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349862_a_351191]