1,700 matches
-
și umbra ta-n mine se mai ascunde, O, femeie, unde-mi sunt anii rătăciți, unde? Citește mai mult Poate o să plângi când voi sosi din lumi uitate, Unde ascuns am fost o vreme în târgul din cetate,Cu fete răcorindu-și nurii în ploi răzlețe.Poate ai să râzi, dar nu mai sunt cel uitat de tristețe,Port costume scumpe obosite prin teatre, și am alte păreri,Despre ascunsa carte în care parcă ai zăbovit doar ieri.Poate ai să
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
aur”, de a ne păstra intacți, din punct de vedere spiritual, menținându-ne verticalitatea. Ea recunoștea că am dreptate, dar își motiva „ieșirile” prin imensul clocot interior, care, din când în când, răbufnea, eu fiind singurul în fața căruia se putea „răcori” fără teamă. Pentru ea, era mai greu de îndurat „binefacerile” socialismului multilateral dezvoltat, cu care trebuia să se confrunte permanent. O zi, din viața ei, se desfășura într-un ritm alert, sub presiunea unor imperative susținute doar la vocativ. Programul
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
Nu stăteam pe loc, îmi pusesem în gând să merg și eu pe jos până voi găsi un milostiv să mă scoată din acest infern să mă ia, să mă ducă dracului în paradis; aerul serii îmi făcea bine, mă răcorea și-mi ozona coșul pieptului care se îmbâcsise de-atâta fum de țigară. , În sfârșit alte faruri îmi apărură și eu ridicai insistent mâna să oprească. Era o mașină mare, probabil o Tatră sau un Buceag, scârțâiră frânele brusc și
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
de castel. , În drumul nostru își făcu apariția și o fântână, curgea de sub un deal și oamenii îi turnaseră vizduri și o pregătiseră pentru trecători, avea o apă limpede și rece, bău întâi Agneta, apoi băui și eu și ne răcorirăm inimile și fețele... “Și unde vrei tu să fugim?”-mă întrebă curioasă Agneta și tăcu, dându-mi răgaz să mă mai gândesc. Varianta cu Clujul căzuse în urma scrisorii primită de la soru-mea, acasă nici atât n-aveam ce căuta, eram destule guri
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
al inimii. Mă visam rază de soare Ce se coboară din văpaia zorilor să-și oglindească cosițele aurii în străluciri de cristal ale firelor de iarbă cu perle Și se îmbăiază în miresme florale când eram doar picătura de rouă răcorind sărutul razei de soare. Mă simțeam pulsând laolaltă pentru anii ce-au trecut și anii ce vin, cu inima universului eram vers de iubire în cântecul infinitului în șoaptele valurilor în lacrimile frunzelor și petalelor sărutate de văpaia razelor în
MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382001_a_383330]
-
Pentru o clipă, revenirea la realitate o întristează. Închide ochii și reîncearcă să ajungă la imaginea din minte. Acum simte și parfumul scoicilor, și gustă chiar sarea din aer. Picioarele îi sunt îngropate în nisipul fin. Așa obișnuiește să se răcorească ea, atunci când fierbintele se împrăștie pe plajă și șezlongul trebuie repoziționat sub umbrele. Câtă fericire simte! I se umple sufletul de iubire, de viață, de împlinire. Și-ar dori să rămână veșnic lângă mare, așa ca eroina „Pânzei de păianjen
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
Acasa > Impact > Relatare > FĂCLII PE NIL Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Făclii pe Nil (1) Un vânt liniștit, abia perceptibil, răcorea vastele întinderi de ape ale uriașului Nil, făcând ca pe luciul său să călătorească valuri blânde, în rânduri multe, repetându-se la nesfârșit. Mulțumită acestui vânt, aerul din Delta era plăcut, cald și mângâietor. Dulceața acestei mângâieri făcea ca toate
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
Dragoste > ILUZIILE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Sunt toate acolo, legate c-o sfoară... Nimic nu lipsește... Coperțile gri închid între ele tăcute o vară atât de frumoasă...Te poți răcori citind printre rânduri de arșiți cascade, livezi înflorite de albe ninsori, pe-ntinsele pajiști de ger cavalcade mânate de doruri cumplite și nori strânși snop de o mână atât de avidă să lase în urmă-i un strop de senin
ILUZIILE de AURA POPA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380581_a_381910]
-
nu cobori senin din niciun tren în gara noastră...,singura în care au mai rămas zorele la ferești... Azi ploaia îmi va duce la culcare umbra tăcută, depănând povești din ghemul unei veri tot mai ciudate ce înrămează arșiți și răcori dar mâine... îmi vei fi din nou în toate speranțele, iubire ce mă dori... Referință Bibliografică: Îmi spun... / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1695, Anul V, 22 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate
ÎMI SPUN... de AURA POPA în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380559_a_381888]
-
cea “naturală”, pricinuita de secetă ... XXXIII. NU PLÂNGE, CÂNTĂ!, de Iacob Cazacu Istrati, publicat în Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016. de Iacob Cazacu-Istrati Vreau Bucuria și-Adevărul să mă îmbete cu putere, O dată- n viața sa ma răcoresc. Nu plânge, Țară-mamă, cântă de bucurie și plăcere Pentru ca românii astăzi se unesc! Tu plângi? Nu plânge - cântă! Cânta-mi de dor, numai de dor, Dragostea și viitorul mă-nspăimântă Iar eu de dor și dragoste-o să mor. Să-mi
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
pe această lume, Cântă-mi de dor, numai de dor, Ca văile și codrii să răsune, Căci eu de dor și dragoste de țară o să mor. Vreau Bucuria și-Adevărul să mă îmbete cu putere, O dată-n viața sa ma răcoresc. Nu plânge, Țară-mamă, cântă de bucurie și plăcere Pentru ca românii astăzi se ... Citește mai mult de Iacob Cazacu-IstratiVreau Bucuria și-Adevărul să mă îmbete cu putere,O dată- n viața sa ma răcoresc. Nu plânge, Țară-mamă, cântă de bucurie și
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
cu putere, O dată-n viața sa ma răcoresc. Nu plânge, Țară-mamă, cântă de bucurie și plăcere Pentru ca românii astăzi se ... Citește mai mult de Iacob Cazacu-IstratiVreau Bucuria și-Adevărul să mă îmbete cu putere,O dată- n viața sa ma răcoresc. Nu plânge, Țară-mamă, cântă de bucurie și plăcerePentru că românii astăzi se unesc! Tu plângi? Nu plânge - cântă!Cânta-mi de dor, numai de dor, Dragostea și viitorul mă-nspăimântăIar eu de dor și dragoste-o să mor.Să-mi
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
pe această lume,Cântă-mi de dor, numai de dor, Ca văile și codrii să răsune,Căci eu de dor și dragoste de țară o sa mor.Vreau Bucuria și-Adevărul să mă îmbete cu putere,O dată-n viața sa ma răcoresc. Nu plânge, Țară-mamă, cântă de bucurie și plăcerePentru că românii astăzi se ... Abonare la articolele scrise de iacob cazacu istrati
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
și mi-a returnat-o disprețuitor. (Un pescăruș se apropie de Roza. Se uită la ea.) Ce ochi de foc are pescărușul! Ce ascunzi pasăre a mării? Ochii tăi mă ard. Și tu cauți dragostea, focul acela sfânt ce îți răcorește toate simțurile? Se apropie de pescăruș în genunchi, dar acesta zboară.) Pasăre lașă! Ți-e teamă de jăraticul ce pârjolește suflete. (Se ridică. Se plimbă.) Pescăruși, scoici, flori, vânt, nisip, soare, cărți, mare, Doamne, ce de elemente! Dar dragostea, dragostea
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
Sub stele m-aprinzi de drag, ades. Mi-așterni covor verde la picioare Peste tot aud cântec, la munte, la șes. Cînd mă trezesc în zori, razele soarelui Dacă mi-e frig mă-nvăluie-n căldură Când e prea cald, faldurile vântului Răcoresc vegetația și orice făptură. Mulțumesc Doamne, pentru iubirea Ce-ai revărsat-o în inima mea Tot ce văd în jur stârnește prețuirea Natura mă răsfață, este creația Ta! Elena Armenescu Referință Bibliografică: Gând de copil / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN
GÂND DE COPIL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379493_a_380822]
-
-mi o zi nouă... Limpezește-mi mințile! Îmbrățisează-mă când cerul Își oglindește-n val albastrul... Zeul pasiunilor, de foc, Cavaler, pe murg măiastru! Aprinde dorul și pasiunea... Păcatul și dorința... În brațe vei avea vulcanul... Lava-ți va topi ființa! Răcorește-mă spre seară Când amurgu-i pe cărare... Fă-mă să mă pierd de dor Așteptând o sărutare! Și când noaptea se coboară În umbrele cu chip de stele... Aprinde-mă cu-al tău apus... Fi Soarele iubirii mele! Morgana poeziei
FARMEC ŞI PASIUNE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379612_a_380941]
-
Rod al pasiunii arzătoare... Plutitoare, diafană, Înveșmântată toată-n stele, Cu o liră și o pană, Îmi cânt stihurile mele... Rătăcesc noapte de noapte Pe-ale muzelor meleaguri... Risipind în inimi doruri Și-ale iubirilor șiraguri... Valurile mă sărută... Vântu-mi răcorește fruntea... Norii-mi sunt vasul cu pânze... Unicornul mi-este puntea... Nu am graniți, nu am casă.... A tuturor și-a nimănui... Sunt în același timp tristețea Și fericirea orișicui.... Fiica Soarelui și a Lunii... Nimeni nu mă va vedea
FARMEC ŞI PASIUNE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379612_a_380941]
-
marginea lumii Ce-ntinzându-și năvodul, uneori fără rost, Se gândea filosofic că bogați sunt doar unii Și că lumea-i croită prea nedrept și cam prost. Și-ntr-o seara de vară călduroasă și lină, Pe când apa-i scălda răcorind trupul gol, L-a văzut pe pescar prea frumoasa ondină Și-a-nțeles biata fată că de el i-era dor. E sfârșit de poveste, sau e poate-nceput, Voi puteți să alegeți un final mai credibil: S-au iubit
MICA SIRENĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381374_a_382703]
-
adormită, Desferecat de doruri, din somnul cel sperând, Să îți deschid-o ușă ce-o credeam ruginită. Să intrăm în livada în horbotă-mbrăcată Cu albele-i parfumuri tandru să ne-nvelească Și-n taina amurgirii, o creangă aplecată Să-ți răcorească fruntea, timid, s-o miruiască. Și liniștit alături să-mi stai în faptul serii, Cu sufletul aproape, albind sub flori de prun, Să ascultăm în tihnă de glasul primăverii, Privind ca de departe, umbre lungite-n drum. Steluța CRĂCIUN Referință
GÂND ÎNFLORIND de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381373_a_382702]
-
văzându-mă fumând, iubiri trecute. Jaruri nestinse, văd fumegând, trezind focuri încă aprinse, în inima mea, întrebându-mă, dacă sunt același, sau am ajuns un altul, visând săruturi, în vara asta, cu mult soare, acoperindu-mi sufletul, cu umbră ta, răcorindu-l discret și-atât de tare, încât stau și mă întreb, de ce mi-atât de sete, de tine, oare ? Sunt același nebun, care te vrea, fiindu-mi sufletul acoperit de-o umbră, ce nu e una oarecare, e doar a
VISÂND SĂRUTURI de COSTI POP în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381426_a_382755]
-
orizontul luminat de soare, s-a umbrit, știu de ce, țărmul mării, e inundat de valuri, în ritm amețitor, aducând scoici albe, nisipul găsindu-și loc în ele, spălat degrabă. Știu de ce vântul serii, fără ploaie, fără nori, e mai domol, răcorindu-mi chipul, așteptând, un gând, acela către tine, cu ochii-nchisi, cerșind parcă, iubire. Mai știu, de ce albastrul cerului și mării, cu verdele alături, pot naște roșul inimii, ce bate, al sângelui, ce-aleargă prin vene, aducându-mi emoții de
CERȘIND IUBIRE de COSTI POP în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381424_a_382753]
-
îndepărtându-le pe foci. Hotărăște să plece, urmată de mogâldețele albe ceva mai cumințite... Merg îndemnat. Din când în când fac un scurt popas, cei mici să se mai hârjonească-ntre ei ori să se alinte, ea să se mai răcorească rostogolindu-se prin zăpada subțire. Mânată de foame și grijă, apucă iar calea, cătând mirosuri prielnice... Ajunși spre capătul banchizei, cei trei se opresc. Din loc în loc, petece de gheață desenează pe liniștitul albastru al apei broderii albe, devenite surii
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
adormită, Desferecat de doruri, din somnul cel sperând, Să îți deschid-o ușă ce-o credeam ruginită. Să intrăm în livada în horbotă-mbrăcată Cu albele-i parfumuri tandru să ne-nvelească Și-n taina amurgirii, o creangă aplecată Să-ți răcorească fruntea, timid, s-o miruiască. Și liniștit alături să-mi stai în ... Citește mai mult Gând înflorindCând soarele se-nclină pe drum spre asfințitși se răsfrânge-n ochii rotunzi de păpădie,Din mugure de floare-n parfumuri presimțit,Tresare-n
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Trezindu-l precum prințul frumoasa adormită,Desferecat de doruri, din somnul cel sperând,Să îți deschid-o ușă ce-o credeam ruginită.Să intrăm în livada în horbotă-mbrăcatăCu albele-i parfumuri tandru să ne-nveleascăși-n taina amurgirii, o creangă aplecatăSă-ți răcorească fruntea, timid, s-o miruiască.Și liniștit alături să-mi stai în ... XXIV. APROAPE, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016. APROAPE În casa mea cu ferestre albastre Și cu acoperișu-n două ape Se-mbujorează
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
orizontul luminat de soare, s-a umbrit, știu de ce, țărmul mării, e inundat de valuri, în ritm amețitor, aducând scoici albe, nisipul găsindu-și loc în ele, spălat degrabă. Știu de ce vântul serii, fără ploaie, fără nori, e mai domol, răcorindu-mi chipul, așteptând, un gând, acela către tine, cu ochii-nchisi, cerșind parcă, iubire. Mai știu, de ce albastrul ... Citește mai mult Știu de ce,lămpile de noapte,s-au aprinsși orizontul luminat de soare,s-a umbrit,știu de ce,țărmul mării
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]