9,450 matches
-
o isprăvit făina de păpșoi. Cată în ladă. Mai este? Este. Cât? Cam pe sfert. Bine. Ascultă-ncoa! Pe frontul de răsărit au fost întâmpinate atacurile sovietice în regiunea Iași. La vest de Luțk..." Știi unde vine? Acolo m-a rănit pe mine la-nceputul războiului. Și uite că războiul s-a-ntors tot acolo! se minună bătrâna. Războiu-i peste tot. Așa, reluă Invalidul, va să zică "la vest de Luțk trupele germane s-au desprins dintr-un arc prea înaintat. O altă desprindere s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai sunteți nici voi? Vine ca la moarte. Se teme! Uite, uite la el! Ajutor! Au! se auzi glasul lui, stins ca o șoaptă ieșită din fundul pământului. Căzu din nou. Se-ngropă-n grâu. Un dezertor! Să nu fie rănit! Ce ne facem, mamă? Înainte de-a o lua și-a o duce m-a-ntrebat dacă-s supărat pe ea. Ce vină are ea că s-a născut evreică și eu m-am îndrăgostit de dânsa, de ce să fiu supărat? Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Să găsim o bancă. Credeam că nu mai ajung. De unde vii? Nu mai pot! Tudore, șopti, și-i apucă strâns mâna. Am nevoie de ajutorul tău. Repede! Doctorul! Unde-l găsim? Pentru ce? Nu ți-am spus? Am întâlnit un rănit pe câmp. A rămas cu bătrâna. Răsuflă tot mai greu. Cine-i? Cum s-a-ntâmplat? Trebuie să-mi spui mai multe. Nu știu, nu mă-ntreba. Hai, repede, că moare. A fost împușcat în burtă. Are hemoragie. Împușcat! Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la capătul scăriței înguste care urca la hulubăria de scânduri cocoțată deasupra vagonului. Aștepta încordat. Inima-i bătea să-i sară din piept.. Nu vedea dar auzea bocănitul ritmic al cizmei neamțului în podea. Explozia reflectorului de la capătul podului îi răni ochii. Răzuind întunericul, salva de lumină reteză cizmele neamțului, proiectându-le pentru o clipă, urieșește, în rotirea ei hiperboreană, și se șterse prăbușind întunericul și mai dens deasupra lui. Miluță mai săltă o treaptă căutându-și cu spinarea un sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dinăuntru, de prizonieri. "Sări!" auzi o voce, și-ntr-un soi de uitare de sine, sări. CAPITOLUL 12 Dormi cel mai bun somn din vara aceea, acolo-n mașină, cât ținu drumul și pe câmp, cât se ocupă doctorul de rănit. În somnul ei pătrunse o vagă zguduire ca un cutremur îndepărtat, foșnirea vântului, mângâietoarea voce a bărbatului pe umărul căruia adormise și care-i feri fața cu grijă să nu se trezească, dezlipindu-se și alunecând de lângă ea, și-abia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și seara cernea ceruri de fluturi albaștri și cenușii peste pământ, în sângele ei tânăr înviau jerbe de foc, se desfundau peșteri de doruri și erupții de lumină izbucneau, răspândind-o spre cer. Bătrâna o pândea cu ochii ei stinși, răniți de îndelungată văduvie, urmărind-o când nu era cu ea, suflându-i în suflet și când nu era alături. Asta era forța și neodihna ei. Adevărul e că te-așteptam, mărturisi Cerboaica răzbită de sinceritate, înfiorându-se de singurătatea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de sclavă cu contract fără scadență, ar fi ghicit dintr-o privire nu numai că-i ascunde ceva, dar că acel ceva a schimbat-o și-a schimbat totul în ea. Cu-atât mai mult minciuna ar fi fost insuportabilă, rănind și murdărind însăși lumina care-i inunda sufletul. O găsi cum se și aștepta: cu cenușa nopții așternută pe față, nedormită, aprigă, cu ochii arzându-i în cap și buzele strânse cu răutate și-ndărătnicie. Bună dimineața, mamă. Mă așteptai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cușmele albe, ireale, clădite din zahăr zgrunțuros, cu oglinzi negre în loc de ramuri, pe covoarele pomilor; plutind între cer și pământ atârnate de barba ceții; îngropându-se sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură. Privind, uimită, împrejur, cu grijă să nu-și rănească ochii, sufla în pumni, descheiată la șubă luneca înfundându-se în omăt, cu cizmele ei ușoare și înalte, care-i ajungeau până la genunchi, unduindu-și umerii și brațele, de parcă ar fi vrut să zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să-mi pun ordine în gânduri și în hârtii, ca timpul să zboare mai repede. În mod inexplicabil - sau poate există o explicație, dar pe moment n-o găsesc - intru în panică. N-aș vrea să o supăr, s-o rănesc în vreun fel pe această ființă delicată, care mi-a devenit atât de apropiată. Nu-mi doresc să îngroș rândurile celor care, intrând în sufletul ei pe parcursul vieții, au lăsat răni adânci și greu de vindecat. - Mai scoate nasul din
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
desigur, dar simțea că trebuie să facă asta. Spera ca măcar pentru o secundă sau pentru o zi, două, trei... De fapt nu mai spera nimic. Speranța îi fusese interzisă. Însă dincolo de asta, simțea că trebuie. Până la urmă, florile nu rănesc pe nimeni. O felicitare alături? Desigur. Nu avea nimic pregătit, un text mai complicat, așa că scrise simplu: Pentru ceea ce însemni tu. La mulți ani! FLASH 3 (Iartă-mă, Grig!) Copilăriseră împreună. Locuiau la două străzi distanță unul de celălalt, dar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
lovit-o, de asta era sigură, dar cuvintele dure, murdare, adresate pe neașteptate, o loveau și o dureau la fel de mult, ca un pumn în stomac. Vocea de argint cu care o îmbrăca odinioară devenise, dintr-odată, un pumnal ce îi rănea tot mai adânc întreaga ființă, dar mai ales inima. Cine era străinul în care crezuse? Nu-l recunoștea! De ce se supunea ea, de bunăvoie, atâtor umilințe? De dragul unui trecut care nu putea fi reînviat? N-o forța nimeni. Și atunci
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tot ce e întunecat, rău și perfid în lume. Că nu voi ști ce e lacrima, mânia, invidia, teama. Că voi zâmbi mereu. Dar tu, tu ai lăsat să mă lovească vorbele și faptele unor oameni, să sape în mine răni adânci, făcându-mă să simt ce n-aș fi vrut niciodată să trăiesc: dispreț, ură, dorință de răzbunare. De ce? De ce ai uitat de mine? Boabe de rouă încep să-i alunece din ochii ei mari, albaștri. Tresar ca vinovată și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să-i ducă la brigadă, dar flăcăul s-a opus, Ciolac a scos cuțitul din teacă și în vânzoleala lor l-a atins cu cuțitul pe flăcău la o mână și a început să sângereze. Văzând Ciolac că l-a rănit la mână, l-a lăsat în pace. Dar de aici, ura și disprețul l-a cuprins pe flăcău. Pe dealul lui Bour Dealul lui Bour este acoperit cu o pădure din foioase, predominând teiul și stejarul. Nu este exclus ca
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mai înainte de terminarea războiului, Petrache s-a prezentat la unitatea militară, dar nu a mai fost trimis pe front, ci a luat parte la activități în cazarmă, căci războiul era pe sfârșite. Lucache s-a întors și el din război rănit la un umăr. Alții au rămas pentru vecie pe câmpurile de bătaie. Mulți au fost luați prizonieri în lagărele rusești, găsindu-și obștescul sfârșit. Puțini au fost cei care s-au mai întors acasă, căci unii au fost obligați să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de Paști. Un an mai târziu s-a însurat cu Anica, fata cea mai mare a lui Cioabă, iar ea a rămas grea, dar a venit războiul din 1940 și Lucache a fost luat la oaste. În timpul războiului a fost rănit la umărul drept și a fost trimis în țară să fie tratat în spital. A stat mult într-un spital din Craiova, unde a întâlnit mulți pocăiți: creștini după Evanghelie. Lăsat la vatră, inapt pe motiv de invaliditate, Lucache a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
tiptil, dădu niște rămurele Într o parte și descoperise un boboc de gâscă Încurcat Între ierburi și mărăcini. Se pierduse sărmanul de vreun cârd de gâște, din satul vecin când veneau și ele la gârlă. Cu grijă să nu-l rănească și mai rău, rupsese ierburile și rugii de mure care-l prinseseră ca un laț pe sărmanul boboc de gâscă. Un picioruș Îi atârna Îndoit În jos și avea pe el sânge Închegat. Era clar că-și rupsese piciorul. Cum
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Devora rafinat clipele ce trec neizbândă a sufletului întreg; s-a viclenit în lumină și ceară așteptând ca cerbii apa de izvoară. Rugăciune sau ca o tăgadă te apasă cu ființa ei de zăpadă? Ilustrata a venit târziu, mi-a rănit gândul și inima și nu mai știu! Fără muzică, fără linii secrete redarea directă sună a pustiu. Îi lipsește furtuna și largul, malul abrupt și catargul chemând întâmplarea lacrima și marea. Legenda cu versul ei mut nu te mai aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
negre și mari, ca niște monștri uitați de vreme. Mă înfioră cuvintele nespuse și brațele obosite de pază, la porțile cerului de altădată, într-o lume uitată.. Vorbele mari le tot ascult, și iată, nu le înțeleg, de parcă m-ar răni mai mult decât credința și căința unui păcătos îngenuncheat, pe treptele bisericii uitat. Mă plimb pe zăpada albă, prin ceață în fiecare dimineață. Îmi sună în timpane trompete despre țară, că-mi vine să plec afară să nu asurzesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sentiment al dezgustului față de realitate, față de fenomenul existenței, determinat în primul rând de aspectele de vulgaritate sau de trivialitate ale acesteia: „Cunoscuții tocmai fiindcă-i cunoștea bine, nu-i mai puteau da iluzii, și străinii, mulțimea - era vulgară, inestetică, o rănea în gustul ei de forme, linii, culori, cu aspectele ei disgrațiate.”² Această atât de puternică teamă nedeslușită, o va îndemna pe eroina să se refugieze în imaginar, într-o lume a idealului, în realitate, să se sustragă ființării și fenomenalității
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
acea perioadă a scrierii) este regăsită în imaginea “micului bătrân cu ochelari verzi”. Descrierea hibridizează planurile, astfel întâlnim un ireal manifestat în imaginar ca real. Sentința definitivă a unei realități scârboase o agresează pe eroina. Suspendată în întrebări, ea suferă rănită de tot ce se manifestă în real sau imaginar deopotrivă, ea nu mai poate face distincție între planuri, trăiește acut și visează, redimensionează lumea după propriile senzații. Pretextul o invadează, oricine și orice devine involuntar un pretext pentru a se
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
au fost distruse numeroase instituții publice, magazine, școli și alte clădiri social-culturale. S-au înregistrat (până la 14 martieă 1.541 morți și 11.275 răniți. Orașul cel mai grav afectat a fost municipiul București (1.391 morți și 7.571 răniți). Nicolae și Elena Ceaușescu se aflau într-o vizită de stat în Nigeria. După sosirea lor în țară (pe 5 martie), Nicolae Ceaușescu a decretat, prin decret prezidențial, stare de urgență pe întreg teritoriul României. Cutremurul le-a oferit lui
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
de vârsta mea, care mă face responsabilă de propria viață. Dar nu-i cum vreau eu să fie, totul este diferit. Evenimentele negative, cât și cele pozitive, influențează asupra confortului meu. Sunt o persoană sensibilă care este foarte ușor de rănit cu un cuvânt nepotrivit. Mereu sunt eu... Trăim într-un univers atât de mare, cu atâtea taine, încât îți este frică să-l cunoști mai aprofundat. Frumos, misterios - e așa, să ne atragă atenția, să dorim să-l cunoaștem mai
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
e mai puternică, decât dorința de a încerca să schimbăm ceva. Și atunci ...așteptăm... așteptăm minunea. Sunt sentimentală, prea sentimentală, ca să pot opune rezistență acestei lumi pline de răutate. Sunt o persoană care are inimă și pe care o poți răni foarte ușor. Am încercat să schimb răul din jurul meu, să arăt că există multe lucruri frumoase, care nu sunt apreciate. Toți tind spre lucruri scumpe, dar fără valoare, fără ca să știe că valoare adevărată este omenia, este bunătate. Se cred
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
să stai singur în propriile gânduri și sentimente. Dorești ca tu să fii ceea ce ești și să nu fii ceea ce doresc alții. Și, doar acum, eu știu că pot fi eu, că spun ceea ce simt, fac mereu asta și unori rănesc unele persoane, prin faptul că am fost învățată să spun ceea ce cred, ceea ce simt. Singurătatea ajută, ne oferă timp pentru a analiza ce este bun, ce este rău, ce trebuie să schimbăm la noi, ce putem face pentru țară, căci
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
evoluția și involuția omului pe Tera?! Evelin: Sunt total de acord cu teoria dumneavoastră despre evoluție, selecția naturală, cel mai puternic supraviețuiește, chiar dacă omul a fost cel mai feroce în această luptă. Omul a început să se lupte cu Natura rănind-o grav și ea nu iartă. Darwvin: Domnule, uneori am impresia că vorbești de undeva din Cosmos. Evelin: De acord cu teoria dumneavoastră că prin evoluție de milioane de ani omul a acumulat genetic, de la generație la generație, multe date
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]