7,992 matches
-
lovit rău, unu, doi, trei centimetri, de la asta i se trage amețeala, pune Gulie diagnosticul, va trebui s-o coasem, altfel nu o să se cicatrizeze, foarte bine voluntarule, zice Dendé, că eu m-am săturat să tot fac pe mama răniților, ia-l tu în primire, adaugă și dispare în spatele tejghelei, deschide un sertar și începe să caute într-o cutie de plastic ustensilele necesare. Nici urmă de vreun ac, asta-i tot ce avem, trebuie să ne descurcăm cu astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a dovedit că totul a fost în zadar și n-a făcut decît să le prelungească cu puțin agonia. Imediat după ce a încetat focul general, soldații aflați în dispozitivele de apărare ale Aeroportului i-au încercuit pe supraviețuitorii în majoritate răniți și plini de sînge, și făcînd un ultim gest de mărinimie demn de niște adevărați eroi, le-au curmat pe loc suferința slobozindu-și în plin ultimele cartușe din încărcătoare. — Am sărit gardul, zise Dendé. — Ai sărit gardul, repetă Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îți pierzi echilibrul și, cu ultimele puteri, te agăți de niște rădăcini. Cea mai plauzibilă alternativă este să te străduiești să ajungi din nou sus, pentru a elimina riscul unei răniri grave. Dar dacă în locul poșetei ar fi o fetiță rănită și plîngînd înspăimîntată? Mintea ta ar formula cu totul alte întrebări. Nu îți vei mai pune problema dacă să cobori sau nu. Nici nu ți-ar da prin gînd să lași copilul acolo și întrebarea care s-ar pune este
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
să plângă uitându se intens la degețelul plin de sânge. Dorița s-a speriat rău de tot și a acționat perfect, parcă auzind scurtele comenzi ale Mamaiei, a rupt o cârpă din cămașa-i de finet și a „badijonat” degețelul rănit. Apoi a raționat, explicânu-și ei și În același timp copilului, utilizând un limbaj doar de ei cunoscut, la cauza „accidentului”. Ce se Întâmplase? Nisipul de pe fundul micuței bălți cu pe’ti, a mușcat din degețele la fiecare căutare a minunilor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îndeajuns -găleata plinăaruncau În apă pe cei norocoși și porneau spre casă. Pe drum erau preocupate de un singur gând, cum să procedeze pentru ca Mamaia să nu afle de pățania cu racul și mai ales să nu fie observat degețelul rănit superficial. Luau copilul cu binișorul, spunându-i: Nu spui mamaii, da? Îi arătau degețelul. Copilul, privindu-le nedumerit, luând o mină poznașă, Închidea un ochi, zâmbea unei amintiri asemănătoare Întâmplării recente și nu transmitea, nicidecum, răspunsul așteptat de cele două
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
te poate face să roșești dacă îți iubești cu adevărat țara. Întregul montaj poate fi considerat un circ al iubirii de patrie. În prefață, autorul explică emfatic cum anume și-a construit cartea: „Carador - personajul principal - intră în «istorie» ca rănit al Revoluției, ca simbol (student - soldat) al unei tinerimi care caută ceva altfel, altcum... Își pierde memoria [...], i se dezvoltă lumea dinafara simțurilor pământești, lumea străbună: din subconștient, ancestral, genă, matrice etc.“ Având această justificare teoretică, Ioan Crăciun Petrișan își
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Tudor Arghezi) au evocat-o în cuvinte simple și tulburătoare, Augustin Popescu scrie bombastic: „Te-agăți de dorul meu ca o tirană. / Îl acostezi și-l strângi până suspină / La pieptul tău. Biet lujer! Se înclină / Pios, pe spata ta rănit,-arcană. Pumnalul vârstei, nemilos, mă-ncearcă, / Mi-aud statura cum mi se prăvale... / Fântâna mea! cu plânset de chimvale, / Te-o străjui, în lipsa mea, o Parcă?“ (Fântâna) Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
am luat urma și ne-a dus pînă aproape de bîrlogul lui Popovici. Cîți oameni erau, tovarășe locotenent? Oameni? Bandiți, nu oameni. Erau patru. Și dumneavoastră? Vreo treizeci. Atunci i-am scăpat și s-au dus spre munții Rodnei. Ați avut răniți? Un mort și doi răniți. Ce grad aveați? Sergent major. Numai? întrebăm amărîți. Dar ce credeți, băi tovarăși? Fiecare grăduleț l-am cîștigat cu sînge. Ați fost rănit? Da, uitați-vă! Își dezgolește pulpa piciorului și ne arată o cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a dus pînă aproape de bîrlogul lui Popovici. Cîți oameni erau, tovarășe locotenent? Oameni? Bandiți, nu oameni. Erau patru. Și dumneavoastră? Vreo treizeci. Atunci i-am scăpat și s-au dus spre munții Rodnei. Ați avut răniți? Un mort și doi răniți. Ce grad aveați? Sergent major. Numai? întrebăm amărîți. Dar ce credeți, băi tovarăși? Fiecare grăduleț l-am cîștigat cu sînge. Ați fost rănit? Da, uitați-vă! Își dezgolește pulpa piciorului și ne arată o cicatrice care putea fi și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată, creierul sub o frunză de brusture, inima în petale de maci, sufletul șuieră a locomotivă rănită...(soarele usucă și șterge). Sfârâie viața precum două ochiuri în tigaia cu untură, nu puneți capacul, lăsați-le să privească cerul, albastrul este omogen atât cât cuprinde irisul. Se rostogolește viața la vale pe canal după ce tragi apa, după ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de care condiția lor îi pune la adăpost: cum ar simți ei impozitele care-i copleșesc pe oameni? privațiunea tineretului țării, pe care o suportă recruții? acele maladii contagioase care devastează armatele? ororile luptelor și asediile, încă mai ucigătoare? suferința răniților, cărora sabia dușmană le-a retezat cîte unul din membre, singurele instrumente ale muncii și existenței lor? durerea orfanilor, care au pierdut, prin moartea tatălui, singurul sprijin al sărăciei și neputinței lor? pierderea atîtor oameni utili statului, pe care moartea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cele de altădată, s-au alterat cu timpul, au căpătat patine și scînteieri proprii de la regimul lor recluzionar, alimentat numai de inten si tatea amintirii, nu de contactul cu modelul. Lanțurile de cris tale rupte, Împrăștiate, așchiile, pulberile, lăcrămările lor rănite, oglindind un cer de demult, conțin nu tocmai culori, ci emit nuanțe și penumbre cromatice care nu mai există sub soare, s-au format la fața locului prin amestecuri endogene haotice, În absența luminii. Dar imaginile despre care Ruby vorbește
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pînă jos și l-a depus În casa unui țăran din vecinătate, ca Îndată să se grăbească și el pe urmele camarazilor săi. Contingentele românești n-au zăbovit mult la Pișcari, văzîndu-și mai departe de front În Ungaria, iar soldatul rănit a murit după cîteva zile. Nu mai apucase să rostească vreun cuvînt coerent, acte asupra lui nu s-au găsit, iar de la ofițerii trupei, sătenii nu-i reținuseră numele. L-au Îngropat În locul În care Își dăduse sufletul, adică În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mă ridic și am să plec spre El. El nu se mai întoarce la noi. Nici Maria, nici Lazăr. O știu. Nimeni n-a spus nimic, dar știu. O știu de cum i-am văzut plecând : Maria, purtând în mâna ei rănită crinul răsărit miraculos din ciobul de alabastru cu parfum de nard. Lazăr, bucuros ca un copil, alergând fără să se uite în urmă, cu veșmântul larg fluturând în vântul rece din zori, alergând ca niciodată... Eu, ca întotdeauna, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și-a dat seama cât de mult i-a cuprins bătrânețea... Se mișcau mai greu, cu multă băgare de seamă să nu calce nepotrivit... Pentru tata Toader, fiecare pas făcut pe scările vagonului era un efort vizibil. Îl durea piciorul rănit... Când Gruia a pus mâna pe valiza din scândură vopsită În verde, cercetașul l-a atenționat: ― Ai grijă, dragu’ tatii, cum Îmbli cu valiza ceea. Nu-i o ladă oarecare, ci una care o făcut cercetășie ani buni di război
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Priviți voi la acest om din fața voastră! Uitați-vă ce chip cioplit În piatră are! Crezi că sufletul nu-și mai are locul În el... Imaginați-vă Însă că tot drumul a mers pe lângă targă, ținând mâna pe piciorul meu rănit... „Te doare tare, frate? Mai rabdă puțin și o să fie bine”. De multe ori Îi oprea pe cei care duceau targa: „Stați, să văd dacă nu curge sânge... Hai să-l Întoarcem și pe cealaltă parte, că o fi amorțit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se aflau acolo, cu voi. Acolo, unde cea mai mică greșeală costa nimic altceva decât viața - a apreciat Nicu, cu același ton folosit de Petrică. ― Asta mă bucură, iubite al meu coleg de școală, care... fără să știi cine e rănitul de pe masa de operație - În care mai licărea un strop de viață - mi-ai salvat-o lucrând alături de omul cu inimă și suflet de aur, profesorul Zenit... Asta se petrecea acolo... acolo, la Cotu Donului... Dar asta e o altă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
hac. ― În timp ce alergam, un trăsnet ca În mijlocul verii ne-a făcut să ne culcăm la pământ instinctiv. Două dintre mașini, aruncate de explozie pe marginea șoselei, ardeau. Una era răsturnată. În preajma locului, urlete de tot felul și vânzoleală a celor răniți. Cei care probabil au scăpat neatinși, au deschis focul cu automatele... Trăgeau la Întâmplare. Nu aveau cum să ne vadă. Le trebuia curaj să iasă de pe șosea... Noi alergam, pentru a ne depărta de locul unde puteau veni Întăriri care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Până am ajuns la Cotu Donului, am tot urmat frontul românesc. Iertată să-mi fie lipsa de coerență, dar am uitat să vă spun că profesorul Zenit era numit șeful spitalului de campanie unde eram mobilizați. În plină iarnă, numărul răniților sau, celor care sufereau din cauza gerurilor cumplite era din ce În ce mai mare... Într-una din zile, abia ieșisem dintr-o operație dificilă și profesorul Zenit este chemat de mare urgență la telefon. „ Vino cu mine, Nicule” - m-a invitat el. L-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dată, la celălalt capăt al firului se afla colonelul, care de fiecare dată a condus mutarea și instalarea spitalului nostru pe alt aliniament. Acum Îl anunța pe profesor că peste două ore va ajunge la noi cu un transport de răniți și că alte amănunte le va prezenta personal... ― Ca și cum pericolul Încercuirii nu ar fi fost de ajuns - a observat, cu năduf, Despina. ― Dispoziția profesorului a fost ca fiecare să treacă la locul lui și să-și vadă de treburi. Nici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Despina. ― Dispoziția profesorului a fost ca fiecare să treacă la locul lui și să-și vadă de treburi. Nici n-au trecut două ceasuri și, dintr-un camion cu prelată, a coborât colonelul. „Să trăiți, domnule profesor. Am adus cinci răniți... Dispuneți de câteva minute, pentru a vă comunica ultimele ordine?” „Vă rog să poftiți Înăuntru, ca să vă Încălziți puțin... Nicule, te rog să faci triajul răniților și să iei măsurile ce se impun”. M-am executat fără Întârziere. Am constatat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un camion cu prelată, a coborât colonelul. „Să trăiți, domnule profesor. Am adus cinci răniți... Dispuneți de câteva minute, pentru a vă comunica ultimele ordine?” „Vă rog să poftiți Înăuntru, ca să vă Încălziți puțin... Nicule, te rog să faci triajul răniților și să iei măsurile ce se impun”. M-am executat fără Întârziere. Am constatat că patru din răniții sosiți prezentau răni diverse lipsite de gravitate. Le putea rezolva echipa operatorie care era pregătită pentru primirea acestui lot de răniți. Unul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
triajul răniților și să iei măsurile ce se impun”. M-am executat fără Întârziere. Am constatat că patru din răniții sosiți prezentau răni diverse lipsite de gravitate. Le putea rezolva echipa operatorie care era pregătită pentru primirea acestui lot de răniți. Unul Însă. Un sergent era Într-o stare foarte gravă. Prezenta o plagă mare la femurul drept, cu fractura acestuia. Pierduse mult sânge și era inconștient. Am vrut să știu cum Îl cheamă, dar nu am găsit nici un document asupra
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ai mei sunt!!!” După un răspuns la strângerea de mână și o privire scurtă spre Lia, pentru a confirma că i-a Înțeles gestul Nicu și-a continuat povestirea. ― Împreună cu profesorul Zenit, am intrat În sala de operație, unde sergentul rănit era pregătit pentru intervenție... După două ore de muncă Împreună cu profesorul Zenit - cu spectrul morții rănitului pe masa de operație plutind deasupra noastră - am reușit să oprim hemoragia și să refacem osul femurului zdrobit... Apoi l-am Învelit În nu știu câte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru a confirma că i-a Înțeles gestul Nicu și-a continuat povestirea. ― Împreună cu profesorul Zenit, am intrat În sala de operație, unde sergentul rănit era pregătit pentru intervenție... După două ore de muncă Împreună cu profesorul Zenit - cu spectrul morții rănitului pe masa de operație plutind deasupra noastră - am reușit să oprim hemoragia și să refacem osul femurului zdrobit... Apoi l-am Învelit În nu știu câte pături și Într-o foaie de cort, pentru a rezista frigului până la spitalul din spatele frontului. Când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]