4,129 matches
-
considerate centrul religiei șiite și de pelerinaj. Conflictele între clasele afectate de Revoluția Albă și forțele de ordine cunosc perioade de acalmie și de răbufniri. Concomitent cu ciocnirile violente și sângeroase în capitală împotriva măsurilor inițiate de curtea regală, începe răscoala triburilor Qushkay și Mamasani. Acestea sunt cele mai numeroase și ocupă teritorii întinse, îndeosebi în zona munților Zagros. Șefii lor dețin întinderi mari de pășuni situate în văile înguste, înfipte în lanțul strâncos și arid al munților și pe povârnișurile
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
închise, protejate de intemperii, iar vara urcă pe pantele munților, în zonele apărate de arșița soarelui. Reforma agrară, care viza exproprierea marilor latifundiari afecta în egală măsură interesele conducătorilor triburilor. De aceea și aceștia s-au raliat la revolta moșierilor. Răscoala triburilor a dat multă bătaie de cap guvernului. Unitățile armatei regale nu puteau pune capăt răscoalei, care lua o amploare din ce în ce mai mare. Moșierii aflați în Europa se îngrijeau ca, prin portul Khorramsharh (cel mai mare din Orientul Mijlociu), să ajungă în
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Reforma agrară, care viza exproprierea marilor latifundiari afecta în egală măsură interesele conducătorilor triburilor. De aceea și aceștia s-au raliat la revolta moșierilor. Răscoala triburilor a dat multă bătaie de cap guvernului. Unitățile armatei regale nu puteau pune capăt răscoalei, care lua o amploare din ce în ce mai mare. Moșierii aflați în Europa se îngrijeau ca, prin portul Khorramsharh (cel mai mare din Orientul Mijlociu), să ajungă în țară armament din ce în ce mai modern. Portul arăta mai curând ca un bazar de război (dar și de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
problema înființării Agenției Economice. Echipa cealaltă era formată din gazdă și unii invitați de-ai lui, printre care și generalul V. Într-o pauză dintre două reprize, l-am întrebat pe general cum merg treburile cu controlul situației create după răscoala celor două triburi, știind din presă că el fusese desemnat de șah pentru conducerea operațiunilor militare după ce alți câțiva generali au eșuat în misiunea lor. Generalul, foarte mândru de succesul său (a fost avansat pentru rezultatele obținute), ne-a povestit
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
neîncredere a multor țări musulmane. Având vederi mai realiste, începe să elimine de la conducerea statului elementele religioase și caută să-i înlocuiască prin oameni versați în politică. Nemulțumirea produsă de situația confuză și creșterea sărăciei în țară conduce la o răscoală sângeroasă împotriva regimului islamist. O puternică bombă explodează într-o moschee din Teheran, unde se află și Khomeyni, care este rănit grav în timp ce ține un discurs. Ziua următoare o nouă explozie are loc în sediul guvernului, aici cad victime numeroși
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Șezătoarea”, activitatea lui M. Gaster (Artur Gorovei). În aceeași categorie ar intra și studiile lui Valeriu Bologa, Gh. Bogdan-Duică și Ion Breazu despre interesul unor învățați străini arătat folclorului românesc, ca și paginile lui David Prodan comentând câteva versuri despre răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan ori cele ale lui Romulus Todoran privind poeziile populare dintr-un manuscris ardelean din 1831. Teatrul popular (D. St. Petruțiu, Elisabeta Nanu, Tatiana Gălușcă) și obiceiurile (St. Pașca, N. Drăganu, T. Morariu, Traian Gherman
ANUARUL ARHIVEI DE FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
la seduceri. Rege al lumii, lui nu i-a trebuit niciodată vreo metresă en titre. Dandy mai abil decât prințul de Wales, Brummell n-a avut o doamnă Fitz-Herbert. A fost un sultan fără batistă. Nici o iluzie a inimii, nici o răscoală a simțurilor nu a influențat, spre a le ațâța sau nimici, cuceririle sale. Astfel domnea el. Elogiu sau blam, cuvântul lui George Bryan Brummell conta. El impunea Opinia. Să presupunem că În Italia ar fi fost cu putință un asemenea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Davis (1975), M. Bristol (1985), M. Ozouf (1976) sau de antropologi precum D. Gilmore (1998), M. Riggio (2004), carnavalul este o expresie a luptei de clasă și a conflictelor sociale, un exercițiu de rezistență Împotriva Puterii. Manifestările carnavalești din timpul răscoalelor sau revoluțiilor ar constitui un limbaj social al contestării și schimbării: „Episoadele parodice trimit mai puțin la o inovație a maselor revoltate, cât la formele ritualice de carnaval: ele sunt, În realitate, un mod de rupere de vechea lume și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este susținută de Horia Groza, care scrie despre Lutul lui C. Stere, Iarmarocul metehnelor de Dragoș Protopopescu, Caietul verde de Ion Pillat sau despre poezia lui Simion Stolnicu. În cadrul aceleiași rubrici, Ieronim Șerbu scrie despre E. Lovinescu (Bizu), Liviu Rebreanu (Răscoala), Mircea Eliade (Maitreyi) și despre caracterul novator al prozei lui Camil Petrescu. Pericle Martinescu face cronica volumelor de poezie Fum de argint de Petre Dinu, Zbor alb de Radu Boureanu și Petre Schlemihl de Ilarie Voronca. Mai semnează cronici și
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
considerându-le de-a dreptul rizibile. Dintr-o perioadă de junețe datează și romanul Nopțile carpatine sau Istoria martirilor libertății, tipărit la Pesta, în 1867. În încercarea de a-și mobiliza contemporanii, autorul evocă momente semnificative din istoria Transilvaniei, precum răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. De fapt, în „roman” sunt dispuse succesiv mai multe povestiri, rememorări înscenate romantic pe parcursul câtorva „nopți carpatine”. Episoadele narative devin însă pretexte pentru niște discursuri emfatice, cu frază pletorică, chestiunea viabilității eroilor neintrând aici în
DRAGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286848_a_288177]
-
particupat, deopotrivă, români și bulgari. În istoriografia modernă s-au purtat dezbateri despre etnia celor implicați în revoltă și a conducătorilor ei. Iorga afirmă că, la sfârșitul secolului al XII-lea, elementul românesc din Balcani se punea în mișcare prin răscoala fraților Asănești: Petru, cu tendințe imperiale, Kalopetru-Asan (nume pecenego-cuman) și Ioan, numit și Ioniță (Kaloian). Unii istorici, bulgari mai ales, au încercat să minimalizeze rolul românilor, iar alții să nege chiar participarea acestora.la revoltă. Însă izvoarele vremii vorbesc fără
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să nu unească domnia misienilor (românilor-vlahilor) și a bulgarilor într-una singură, așa cum fusese odinioară" (Choniates, p. 419, în "Fontes, III, p. 259-261). Cronicarul cruciadei a III-a, Ansbert, face referire la vlahii și cumanii aflați în serviciul împăratului Anghelos. Răscoala odată declanșată, a luat amploare, în 1185-1186, și, în toate formele ei, se vădește caracterul popular românesc. Astfel, cronicarul Acropolit menționează că lui Petru, fratele său Asan, care ar fi fost de fapt primul conducător al răscoalei (și cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
serviciul împăratului Anghelos. Răscoala odată declanșată, a luat amploare, în 1185-1186, și, în toate formele ei, se vădește caracterul popular românesc. Astfel, cronicarul Acropolit menționează că lui Petru, fratele său Asan, care ar fi fost de fapt primul conducător al răscoalei (și cel care a dat numele dinastiei), i-ar fi dat malul Mării, "țara lui Petru". Un alt autor, Amantos, susține că Asăneștii sunt cumani, după neam, fiind sprijiniți de "vlahi". Iorga precizează că, la începuturile mișcării, se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au fost sprijiniți de cumani și români, în acest sens, cronicarul Nicetas Choniates arată că, în 1199, sciții (cumanii) împreună cu o ceată de vlahi au trecut Istrul", cu referire la românii nord-dunăreni. Pe la 1210, când la Vidin a izbucnit o răscoală, în ajutorul țarului Asan Borilă a venit o oaste condusă de comitele Ioachim de Sibiu, alcătuită din "sași, români, secui, pecenegi", iar când a ajuns la râul Obozt (Olt), "trei căpetenii din Cumania ieșindu-i înainte a dat lupta cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
domn român căzut în luptă în apărarea moșiei sale" (Iorga), regele nu-și trimite dregătorii în colțul acela îndepărtat din regat, ci Bărbat, fratele său, luat prizonier, este repus în drepturile sale de voievod, prin achitarea "tributului" mărit ca vasal. Răscoala antiungară a familiei voievodului Litovoi urmărea înlăturarea dominației arpadiene și luarea în stăpânire a unui teritoriu din părțile Oltului, ceea ce denotă forța militară a voievodatului său aflat în luptă cu oastea regatului. Efortul de recuperare a regilor unguri, desfășurat după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cult din scolele XII-XIII, în SCIVA, 1976, nr. 3, p. 319-330. Stahl H. H., Contribuții la studiul satelor devălmașe românești, I, București, 1958, p. 170-186. Idem, Contribuții la studiul satelor devălmașe românești, vol. I-III, București, 1958-1965. Stănescu E. (coord.), Răscoala și statul Asăneștilor, București, 1989. Stăniloae Dumitru, Contribuția ¨călugărilor sciți¨ la precizarea hristologiei la începutul secolului VI, în M.O., 1985, nr. 3-4, p. 199-244. Stoicescu N., Continuitatea românilor, București, 1980. Idem (coord.), Constituirea statelor feudale românești, București, Editura Academiei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ciclurile desfășurate în numere succesive și intitulate Fals jurnal de bord (1928), Ce am văzut în India (1929), Cartea morților tibetani (1932), Scrisori către un provincial (1932). Sunt găzduite de asemenea povestirea Scormon de Ioan Slavici, un fragment din romanul Răscoala, pagini din Umbre și Gorila de Liviu Rebreanu, schița Pacostea de Ion Agârbiceanu, un fragment din romanul Reportaj sentimental de Ion Vinea, Fragmente de cartier latin de Emil Cioran și alte nuvele și povestiri aparținând lui Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
parodii simboliste (Cameleon-femeie, sonet decadent, simbolist-vizual-colorist ș.a.). În afara câtorva epigrame și a unor atacuri la adresa spiritismului hasdeian, C. va reveni, ca autor de versuri, cu niște strofe antidinastice (Mare farsor, mari gogomani) și, în „Convorbiri critice”, cu fabule inspirate de răscoalele țărănești din 1907. Cu tot elogiul pe care, în 1909, îl face implicării politice a omului de condei, C. nu are vocație în acest domeniu. E adevărat și că disprețuia prea mult politicianismul pentru a se înregimenta în vreun partid
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
îi dă răgaz să se ocupe și de literatură, câteva schițe fiindu-i publicate în „Viața românească”, la care continuă să colaboreze și cu diverse articole, unele pe teme teatrale. Fire insubordonabilă, magistratul e închis, ca instigator, în momentul declanșării răscoalelor țărănești din 1907. La Brăila, unde îl cunoaște pe Panait Istrati, se încadrează în mișcarea socialistă, scoțând ziarul „Dezrobirea”. Semna, totodată, în „Adevărul” și „România muncitoare”, iar în 1910 editează „Viața socială” și „Facla”. Mai colaborează la „Viitorul social”, „1907
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
teatrul lui C. dublează oarecum scrierile sale epice. Supraevaluat în perioada proletcultistă, dar neîndoielnic pamfletar talentat, C. rămâne incomplet realizat ca romancier. Temperament polemic, pamfletar incisiv și cronicar pasionat al societății românești, de-a lungul sfertului de veac ce urmează răscoalelor și cu care se începe un nou capitol al istoriei noastre contemporane, d-l N. D. Cocea a surprins de două ori pe lectorii și martorii vieții noastre literare: în locul unor icoane tulburi și a unui mediu realist, o imagină
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
germanilor din Transilvania sau din Banat, C. tălmăcește cu acuratețe pagini de proză de I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Al. Vlahuță și Duiliu Zamfirescu. Din creația autorilor din perioada interbelică, se oprește la Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, la Răscoala de Liviu Rebreanu, la Comoara regelui Dromichet și Aurul negru de Cezar Petrescu. Se apleacă stăruitor asupra unor romane contemporane (Groapa de Eugen Barbu, Cuscrii de Alecu Ivan Ghilia, Anii tineri de Nicolae Țic), asupra povestirilor scrise de Remus Luca
CONSTANTINIDIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286383_a_287712]
-
1973, Die Brüder Jderi [ Frații Jderi], I-III, București- Berlin, 1975-1978; Ioan Slavici, Novellen aus dem Volk [Novele din popor], București, 1961 (în colaborare cu Mariana Șora); Nicolae Țic, Die jungen Jahre [Anii tineri], București, 1962; Liviu Rebreanu, Der Aufstand [Răscoala], Berlin, 1962; Nicolae Velea, Das Tor und andere Erzählungen [Poarta și alte povestiri], București, 1963; Cezar Petrescu, Der Onkel aus Amerika [Unchiul din America], București, 1964, Fram der Eisbär [Fram], București, 1971, Das schwarze Gold [Aurul negru], I-II, București
CONSTANTINIDIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286383_a_287712]
-
amănunte ce aspiră să imprime narațiunii un colorit de epocă, este servit de un limbaj care se vrea cronicăresc, și în mimetismul lui e de o plasticitate căutată, arhaizant peste măsură. Povestiri istorice „din zilele revoluției din 1848”, din vremea răscoalei de la 1907 și mai de demult conțin volumele Stâlpi de foc (1967), Primăvară, focuri și gloanțe (1973), Volburi peste veacuri (1973). Lăsându-se în voia unui tendenționism vârtos, prozatorul strecoară sugestia că în revoltele năpăstuiților contra boierimii lacome și „îndobitocite
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
romantismului”. Sinteza vizează dialectica realități naționale - influențe străine, problema spinoasă a preromantismului (1780-1821), momentul cvasievanescent al tranziției (1821- 1830), în care C. identifică o coexistență luminism - romantism și analizează sagace, pe bază de manuscrise, raporturile dintre literatură și eveniment istoric (răscoala lui Tudor); în fine (în secțiunea cea mai amplă), emergența romantismului (1830-1840), văzută pe trei paliere: al „ideii naționale” ca factor de bază în structurarea romantismului românesc, al expansiunii romantice (cu specificarea că la noi romantismul „se insinuează”, „nu se
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
cu prilejul semicentenarului morții compozitorului, creator al imnurilor Pe-al nostru steag și Tricolorul. Victor Morariu semnează articole de istorie literară, iar Eusebiu Cămilar este prezent cu versuri. D. Florea-Rariște publică folclor din Bucovina. Apar și două recenzii, una la Răscoală lui Liviu Rebreanu (2/1933) și alta la Casa Thüringer de Panait Istrati (1-2/1934). Î.H.
CRAINICUL CETAŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286471_a_287800]