3,048 matches
-
eu, chiar și era în doliu, vei vedea numaidecât după cine, că nici eu nu mi-am dat seama așa, chiar din prima. Avea o privire, asta nu i-am spus-o Lolitei mele, rămâne între noi, care parcă îți răscolea măruntaiele. Începeai să-ți cam cauți cuvintele când intrai în vorbă cu ea. Prințesa, ajunsese să i se spună. Și pe bună dreptate!... Așa mândră ținută avea! Cum lui Avender i se dusese buhul de cal breaz după apucături, și
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
Dumnezeu, și nici filozoful francez. Binevoiți a desprinde fir cu fir buchetul de interogații care tot sporește, pentru a amirosi și cunoaște aromele și tainele îmbătătoare năvălind dinspre „pajiștile” mirifice ale Puterii, care inundă și freamătă nările, ațâță puterile judecății, răscolește și înfierbântă simțurile pentru a găsi începutul unor dumireli care să ne redea linștea, să împace distorsiunile și contrarietățile într-o logică accesibilă nouă oamenilor și în măsură să grăbească concilierea într-o unică „îmbrățișare” deasupra oricăror tranșee! Firește, până la
ESEU DESPRE PUTERE (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366891_a_368220]
-
pe ea. Perversă, te lovește cu atâta precizie exact acolo unde de doare cel mai rău și când te aștepți cel mai puțin. Cumplit. De ce tocmai pe ea? Ce vină avea fetița să fie astfel pedepsită? Sunt întrebări care o răscolesc de atâția ani! Cu pumnii strânși la adresa destinului și fruntea plecată la picioarele lui Dumnezeu, mama și-a adunat toate puterile începând singură lupta grea și anevoioasă cu boala fiicei. Sărmana copilă nu știa atunci ce se întâmpla. Privea cu
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
afișează modestie și umilință țesând veșmânt alb de vestală a „purității și neangajării” doctrinare, modelează vorbe blajine, cumpenite și adânci pentru a-și afirma o pretinsă „independență dogmatică”. Pe care chiar ai crede-o, de n-ar fi să-i răscolești trecutul „pavat cu bune intenții” și „imparțialități” și, când ești gata să te predai fără condiții în brațele proteguitoare ale neofitului, un al „șaselea simț” te avertizează că poalele horbotei se franjurează, iau apă, iar pentru a salva aparențele ținuta
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
gravide, un militar vrând să pară spiritual a avertizat-o: „nu-l mai aștepta, că nu se va mai întoarce niciodată!” Instrumentul exercitării urii, nu știa că planul lui Dumnezeu pentru iubitorii de Neam era altul! Casa i-a fost răscolită, răvășită, întoarsă pe dos. S-a găsit o armă ascunsă de tatăl său. Ancheta a durat 7 luni de zile în beciul Securității din Brașov. De fapt a fost o etapă de tortură a calvarului concentraționar. Gerul și anchetele maiorului
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CINE SUNT EU ? Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului CINE SUNT EU ? Cine sunt eu? Sunt gândul ce, tiptil Se cuibărește-n mintea ta senină, Îți răscolește dorul și, subtil, Iubirea ta o convertește-n vină. Căci vină e, când gândul tău e-oprit De un alt gând, ce nu îți aparține Și invadează tot ce-ai făurit, Ce ai clădit, o viață și mai bine. Cine
CINE SUNT EU ? de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367678_a_369007]
-
folclorul și susținând cu note de zece zecile de balade: Toma Alimoș, Miorița, Andrii Popa și multe altele, înțelesese, că dragostea e un cântec, un nesfârșit preludiu, ce se zbate în neliniștea începutului unui îndemn, al unei balade, care îi răscolea acea dorință papitantă, unind-o pentru totdeauna cu arta de a tăcea, prin cântec, poezie, teatru. -Ei, și ce discuție avea să fie pe la ora 00.00? se gândi ea. Ilona nu-și putu imagina reversul sau neașteptata tristețe, însă
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
reflectoare și tablouri, cu sculpturi și lume de bun gust, dar eu la ea, la marea imensă, demonică și supărată, mă gândesc privind creația lui Baruh Elron, căci de pe apa aceasta, aproape neagră și cu valuri înfiricoșătoare, ridicate până la parapet, răscolesc imagini ascunse de demult în imaginația mea despre Potop și despre Arca lui Noe. Supraviețuitorii Potopului au fost babilonienii, cu regele lor, Nabucodonosor, cel care care a reluat o idee mai veche, împreună cu oamenii săi, aceea de a urca un
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
pușcat eu airoplanu...” „Mă-ntreabă Valea unde mă tot duc, / Fără opinci și fără șapcă sură, / De nu aud cum frunzele de nuc / Se sparg îngălbenite în poarta de la șură... Mă tot afund în Valea mea natală, / Cu hrean istoric răscolit de sape”... „... ehei, Soldatule, îmi pare rău, e timpul să oftezi adânc și dulce; pauza de instrucție a trecut...” Referință Bibliografică: Salamandrofobie și emoția locomotivei la ceapa din vecini / Angela Monica Jucan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 181, Anul
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
o aruncase și acum aștepta cu nerăbdare larg deschisă să-și primească ofranda. - Nu mai pot să aștept, nu mai rezist, iubitule, te rog să mă crezi că te doresc și că sunt de nerăbdătoare să mă pătrunzi, să-mi răscolești toată dorința de a te avea și de a scăpa de coșmarul care m-a cuprins, că nu voi putea alunga fierbințeala ce mi-a cuprins întregul corp. Te rog să mă răcorești cât mai grabnic, te rog, fii bun
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
conducând cu pricepere masculinitatea bărbatului pe făgașul făgăduinței, umplu golul dureros, apăsându-și fesele până pătrunse adânc în tainița sa feminină în mare suferință. - Nu te abține, te vreau în întregime, vreau să te simt cât mai adânc, să-mi răscolești toată dorința de a fi a ta, să pătrunzi prin cele mai necunoscute și tainice locuri ale feminității mele, vreau să răzbun lunile de așteptare, acum când am cea mai mare nevoie de dragoste și de mângâierea unui bărbat tânăr
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
aceste clipe minunate ale vieții de cuplu, încât de disperare era să comit poate greșeala vieții mele. - Despre ce vorbești? Nu te înțeleg? - Nu trebuie să mă înțelegi. Este ceva legat de hormonii mei prea mulți și neastâmpărați, ce-mi răscolesc continuu corpul, încât nu știu ce să mai fac. Acesta este temperamentul meu vulcanic. Am nevoie de o permanență sau cel puțin de o periodicitate cât mai stabilă ca timp al repetării eliminării dezastrului din organismul meu. Uneori mă devastează de-mi
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
ai sărutat așa cu nu am fost niciodată atât de plăcut sărutată. - Și încă nu ai gustat tot ce pot să-ți dăruiesc, frumoasa mea. Ea gemu ușor de plăcere la auzul acestor tentante promisiuni, intensificându-și ritmul șoldurilor. Mircea răscolea cu tenacitatea cunoscută toate simțurile fetei. Se retrase din nou din ea și atacă cu sărutările sale pătimașe trupul de zeiță. Cobora, mângâind cu buzele și cu vârful limbii fiecare porțiune de piele bronzată de soarele verii, până ajunse la
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
de la catedră, fata ceasornicarului nostru din sat, ingenua și tănăra învățătoare Cornelia Șandru. Parcă aduceau cu clapele pianului din sala de festivități de la etaj, atinse de aripe de îngeri păzitori și pricepuți, pentru a încheia solemn cine știe ce interludiu simfonic ce răscolea cu alămuri liniștea munților din preajmă. Era ca și cum câini năbădăioși - cu a căror poziție ne asemuiam șederea noastră în bănci, înainte de începutul poveștii - ar fi fost puși cu „botul pe labe” aruncându-li-se „osul de ros” pentru a-i
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Peste suflete se-așterne ruginiul toamnei, greu; Ninge funigei albaștri de la bunul Dumnezeu, Albe stele se adună într-o tainică tăcere Plânge iar, Sfânta Marie, răscolită de durere. Lacrimile se adună în cascade-nvolburate Noi culegem bob de rouă-n diminețile curate. Le-a sfințit un glas de clopot la utrenia cea sfântă Pentru toți plecații noștrii-n lumea celor nu cuvântă. Maica noastră cea curată, roagă
SFÂNTA MARIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367162_a_368491]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > SENTIMENTE Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt o fire mai sentimentală:) Asta este ! Sunt ușor impresionată de gesturi frumoase, mă las înduioșată de amintiri, mă răscolește toamna teribil, ador ploaia și pentru cel pe care-l iubesc aș călca pe jăratec încins. Sau, Doamne ferește, i-aș dona un rinichi. Mi se întâmplă de multe ori să am păreri total diferite despre anumite lucruri în discuții cu
SENTIMENTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367171_a_368500]
-
nou registru. Asistăm astfel, la o experiență individuală, particulară, ce îi oferă lui Petru Lascău ocazia de a se metamorfoza într-un Francois Villon mioritic. Asemenea lui Villon, care se întreabă, „Dar unde sunt zăpezile de altădată?”, Petru Lascău este răscolit de „dorul zăpezilor de altă dată”, ce îi „bate-n porțile închise.” Dacă mai devreme, acesta afirmă că „inima-i o vistierie plină”, acum, prin contrast, spune: „mi-e visteria inimii prădată/ și e târziu în goalele-i culise.” („Cenușa
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
în capitala ne dezvăluie o experiență specifică, guvernată de o forță benefică, în sensul că eroina speră că din acest moment, viața ei se va îmbunătăți.“ O dulce amețeala mă însoțea, după un drum atât de lung. Sufletul meu era răscolit de durere, de speranță, de vise. Mergeam pe străzi, aveam din nou pământul sub picioare. O dată cu seva ce năvălea spre ramurile copacilor, urcau și în mine puteri nebănuite, puteri ce zăcuseră îngropate adânc în suflet...” „Ultima pirueta” este un r
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
indiferent ce va decide să facă pe parcurs, cel puțin ea avea cunoștință de ce i se întâmplase și va ști la ce să se aștepte de la cei, ce-i credea prieteni. Desire se adună puțin din răvășeala teribilă ce-i răscolea toată ființa de oroare și zice cu voce pierdută Ancăi: - Continuă, nu mă asculta cum delirez! - Amicii dumitale... scuze, invitații dumitale sunt disperați și furioși că nu au putut duce la bun sfârșit mârșăviile lor și vă rog, făceți-mi
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
coastă.../ N-are case, caldarâm,/ Ci doar un bătrân salcâm.../ Singurei suntem pe creastă!” „Căutăm Steaua Polară.../ Cunoscând că vremea trece,/ Îmi las sufletul să plece.../ Lumea asta-i prea barbară!” Cu mintea trează, cu zbateri intime, continuă periplu prin lumea răscolită de înfinite încercări și, dezamăgită de tot și de toate constată că ...Și îngerii-au căzut din cer (p. 90): „Și chiar, cum s-auzi, în lumea asta destrămată.../ Se-mprăștie cuvintele în ploi pe caldarâm... mă tem/ Că și
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
ani și se amplificase zgândărită de Nicola, care avea interesul de a nu se stinge focul ei. Astfel el avea asigurată colaborarea lui Marco. Într-o discuție avută cu Nicola, acesta cunoscând vechea ranchiună ce Marco contra doctorului, i-a răscolit amintirile aducând vorba ca din întâmplare de Belmonte și de faptul că era un om arogant și de multe ori își vârâse nasul în afacerile sale, colaborând cu poliția să-i demaște și să-i aresteze pe traficanți și pe
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
ascunzându-și emoția personală în rostirea impersonală. Atitudinea distantă, mereu supravegheată față de un fapt lăuntric este urmarea prioritățiii activității cerebrale față de cea sentimentală. Autoarea, bine ancorată în universul în care trăiește, uneori tern, alteori zbuciumat, însă dornică de cunoaștere îl răscolește cu abilitate și răbdare pentru a înțelege din tainele acestuia, dar și pentru a se descoperi pe sine: „pășeam cu avânt pragul zilei/ când o gheară brutal m-a oprit/ sfâșiindu-mi eșarfa flori călcate-n picioare/ pirueta forțată și
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
în mătasea de china cu pulberi de jad și/ merge mai departe” (Isadorable, p. 16). Își pune întrebări „(Mă întreb dacă eu am visat visul meu, p. 77) și caută sensuri, „ochii mei de atunci/ întorceau prea albastrul bătrânului fluviu/ răscolind în același tablou milioane de pași/ conversații în cercuri absurde nisipul deșertul/ ca un uliu flămând cuibărit în viscere/ se roteau întrebările peste ultimul i sacadat” ( Imposibila uitare, p 51). Reușește cu vădită aplecare să deslușească rosturi „pariez doar pe
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
primului nostru sărut! Când ne-am îndrăgostit am știut că ești alesul inimii mele. Nu ești posesia mea și totuși te iubesc posesiv!! Îmi înalți inima spre cer....cum să te iubesc altfel? Îmi dai fiori, îmi dai emoții, mă răscolești, mă învârți și mă sucești! Îți amintești? Este trecut de miezul nopții. Nu pot dormi cu toate gândurile vraiște. Cu fiecare emoție întinsă la maxim. Privesc în gol...într-un colț de cameră și în următoarea secundă te văd cu
TE IUBESC ! de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368638_a_369967]
-
noi și tresărind. Și-a amintit ceva, și-a vrut să vadă: sunt sufletele-acelea de demult, ce s-au iubit, i-au fost discipoli, pradă și gardieni, o viață, nu mai mult? Când sufletele noastre au simțit-o, s-au răscolit și-atât s-au bucurat! Lumina ei, pe loc și-au amintit-o, și-n jurul ei, pe dată, au zburat. E fericită, a-nceput să crească, nicicând, de-atunci, nu a mai pâlpâit, căci a avut cu ce să
ATRACȚIA LUMINII de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363608_a_364937]