989 matches
-
i s-ar fi aprobat să petreacă, sub regimul de teroare comunistă, ani mulți În Franța și În Germania ca lector universitar, În timp ce 99% din populația României nu aveau dreptul de a călători nici măcar În Bulgaria. A fost un mare răsfățat, un privilegiat de frunte al regimului comunist, căruia Îi făcuse Încontinuu servicii dintre cele mai importante și mai grave, Începând cu vinderea continuă a marelui cărturar George Călinescu. O amintire despre Iorga Satul În care m-am născut și am
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu buzele rujate în formă de inimioară. Atunci, o dată cu aburul răbufnit pe fereastra deschisă, nările mele, înfundate în fularul tras până sub ochi, au prins o șuviță caldă de parfum, rămasă undeva, într-o cameră minusculă a minții, alături de râsul răsfățat al fetei costumate în paj și de o arietă la fel de vagă și evanescentă ca și parfumul. (Și - drace, acum îmi dau seama! parcă m-a izbit amintirea, ca o subită rafală de vânt - pe fata cu trăsături de băiat melancolic
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am răspuns nimic, dar nici n-am fost în stare, toată ora, să urmăresc ce se întîmpla la tablă. O priveam cu coada ochiului. Stătea dreaptă, afectată, cu toată feminitatea ei scoasă în evidență, și rânjea permanent, ca un copil răsfățat când știe că a făcut o boacănă. Mă scotea din sărite că se purta "normal", ca și când am fi fost doar doi colegi și atât, ca și când n-ar fi fost niciodată nimic între noi. În pauze mă mai întreba ce avem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Hector, o femeie cu un copil, învățată în toate secretele amorului de un altul, cu corpul ei pe care se văd semnele bătrâneții, cu hainele mereu în doliu, cu vocea ei mereu plângătoare, repetând la infinit o litanie de copil răsfățat.” Cealaltă, cea cu care se identifică aproape fără excepție toate elevele, Hermiona e „fecioara îndrăgostită până la nebunie, care nu acceptă compromisuri, mândră, ofensată, căreia i se preferă o sclavă aproape bătrână.” Fetele nu o înțeleg pe Andromaca, însă profesorul nu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
soliste este dispusă să danseze cu clienții localului. Oamenii cu dare de mână se pot distra și în hoteluri de cinci stele ca: Ritz-Carlton, cu uriașa gamă de servicii oferite și prăjiturele delicioase, pentru ca turiștii să se simtă apreciați și răsfățați; Island Shangri-La, care are un club de fitness, o piscină și o serie de baruri și restaurante cu specificitate culinară diversă; aici, camerele elegante oferă priveliști asupra golfului și a muntelui, de unde poți urmări spectacolul de sunet și lumină; elegantul
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
voința ? Să te simți atât de tânără și atât de dornică de a trăi, și totul împrejur să-ți stea împotrivă ! Să n-ai ca viitor și perspectivă decât îngrijirea unui bolnav capricios și excesiv, a unei surori egoiste și răsfățate, în plus un război ce pare-se că stă să înceapă. Iar dacă ai vrea să uiți și să guști plăcerea firească o clipă, așa cum te îndeamnă inima ta tânără, să te trezești ambarasată de necazuri femeiești... Când am ajuns
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au fost și bărbații Clemenței, și acel Nanu, pe care nu am avut ocazia să-l cunosc, și Barbu Vrăbiescu... Și totul are o explicație, cu care sunt convinsă că vei fi de acord : Clemența a rămas și acum tot atât de răsfățată și de egoistă ca la optsprezece ani !... Numai că atunci în jurul ei se învârteau câțiva bărbați și acum a rămas să se învârtă numai nefericitul de fecioru-său ! Dar nu din răutate face ea tot ce face ! Ea nu se gândește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui Ștefan Mironescu, agonia lui Margo, scleroza Sofiei, spitalizarea Vicăi). Felul cumplit în care omul căzut la pat îi vede și îi aude, îi înțelege și nu-i mai înțelege pe cei în putere din jur. Gesturi tipice de copil răsfățat (Ivona, mică) și repetitivități senile (Sofia Ioaniu, fostă Mironescu, fostul cap al familiei, care tot fuge de-acasă). Băieți isteți, dacă nu hiperinteligenți, care ar învăța toată ziua (Niculaie, fratele Vicăi, mai târziu Gelu, nepotul ei, ori Tudor, băiatul Ivonei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Îl vei deschide... — Ce poate fi ? spune mama, curioasă. Deschide plicul, apoi felicitarea Înflorată și rămîne cu ochii la ea. Vai, Emma ! — Ce e ? spune tata. — O zi la spa ! spune mama Încîntată. O zi Întreagă, În care să fiu răsfățată. — O idee foarte bună, spune bunicul și mă bate ușor pe mînă. Tu ai mereu idei foarte bune pentru cadouri, Emma. Îți mulțumesc mult, draga mea. Foarte frumos din partea ta ! Se apleacă și mă pupă și simt că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Karen Morrow, Miller Stanton. Karen zbieră, ca să se facă auzită peste muzică. — Bună! Ți-am văzut toate filmele pe care le-ai făcut mai demult Raymond Dieterling. Ai fost formidabil! Stanton Îi ridică mîinile ca pentru cadril. — Eram un copil răsfățat. Jack, du-te să-l vezi pe Max. Vrea să discute ceva cu tine. Jack se duse În spatele decorului: liniște. Muzica se auzea În surdină. Max Peltz Îi Înmînă două plicuri. — Asta e prima ta pentru sezonul ăsta și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mai degrabă, ale libertății din ins? Faptul că proiectăm, că alegem și că ne propunem țeluri preexistă naturii noastre individuale, constituind-o din afara ei. În realitate sîntem, ca inși și ca specie umană, pătimitorii propriei noastre libertăți, eroii - victimele sau răsfățații - unui elan care ne-a alcătuit și care, trecând prin noi, ne depășește hărăzindu-ne acestei libertăți. În loc să opunem naturii libertatea, e poate mai potrivit să spunem că, în cazul omului, libertatea a devenit natura sa. Libertatea e legea naturii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dorințe, pentru că lenea îl desparte de împlinirea oricărei dorințe contingente: dat fiind că esența lenei este inerția infinită și dat fiind că această inerție devine scopul suprem, nici o dorință întîmplătoare (care ar tulbura-o) nu o poate concura. Victimă și răsfățat al naturii noastre nemișcătoare, leneșul dorește singurul lucru pentru a cărui obținere nu e nevoie de efortul vreunei depășiri: repaosul. Or, pe acesta îl are din capul locului, el îi este dat. Lenea se naște din respectul nemărginit față de identitatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
proiectul meu, sânt solidar cu distanța care mă desparte de geneza lui și de experiența limitată a vieții mele. Inteligența este de aceea permanenta punere sub întrebare a proiectului propriu. În schimb, ca eroare netrecătoare, așezată temeinic în mine, iubită, răsfățată și trecută sub protecția încăpățînată a întregii mele ființe, prostia este o stază a minții, încremenirea ei. Dacă în esența sa spiritul este mobil, libertatea lui manifestîndu-se în capacitatea de permanentă adaptare a proiectului și, eventual, în puterea de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
te uiți pe geam, visezi și scrii." O spune cu dragoste. Este tandrețe în purtarea lui și mă simt fericit. Mi-a dispărut respectul paralizant de cu ani în urmă. Totul apare ca o relație consolidată. Sânt oarecum copilul lui răsfățat. Mă sperie doar gândul, mai puțin ca altădată, că îi pot dezminți așteptările. Nu prea mănânc jăratic, cum ar voi-o. Am să-l dezamăgesc oare? De câte lucruri din mine sau din afara mea atârnă acest lucru? Marți, 22 martie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Blaga, a lui Relu Cioran și a lui Noica. Cu excepția a două luni din vară, când domnește ca o regină-mamă la vila din Gura Râului, doamna Manta stă la Sibiu și de câte ori coboară să o vadă, Noica se întoarce răsfățat, cu saleuri și prăjituri de casă așezate savant și rafinat, în cutii de cafea sau bomboane, care îmi amintesc de peisajul cămărilor copilăriei. În vila de aici și-a petrecut Blaga aproape douăzeci de veri și, cu gândul la locul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de lucru" (cinci-șase persoane) în biroul meu. Am făcut greșeala să-l invit și pe "Vladzo" ― așa îl strigă colegii pe Zografi pe coridorul kilometric de la "Casa Scînteii", ca să îl deosebească de "celălalt Vlad", Vlad Russo. Vlad Zo este copilul răsfățat al Editurii. Citește enorm în toate direcțiile (literatură, științe, filozofie) și când face fișa de prezentare a unei cărți simți subit nevoia să citești cartea. Mi-aduc aminte cum începea prezentarea volumului unui faimos neurolog american: "V-ați gândit vreodată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cunoscută: —Salman Rushdie, Jeffrey Archer sau James Joyce? Era Joy. —Cum de ești trează atât de devreme? Nu m-am culcat încă. Bună! Joy dădu ușor din cap către Clodagh. Nu se prea plăceau. Joy o considera pe Clodagh prea răsfățată, iar Clodagh era nemulțumită de apropierea lui Joy de Ashling. Haide, spuse Joy. Salman Rushdie, Jeffrey Archer sau James Joyce? —James Joyce viu sau în descompunere? — În descompunere. Ashling se gândea la dificila ei alegere, în timp ce Clodagh părea complet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling. Am promis că voi sta cu copiii lui Clodagh și ai lui Dylan. Ted făcu ochii mari. Pot să vin și eu? Nu-mi spune că îi place de prințesă, zise Joy dezgustată. —E frumoasă, spuse Ted. —Este foarte răsfățată și... —Pot să vin? întrebă Ted, ignorând-o pe Joy. —Ted, din moment ce stau cu copiii în locul lui Clodagh, ideea e că Clodagh nu este acolo. Ashling era nervoasă că Ted încerca să găsească o ocazie de flirt cu prietena ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și lipicios pe fund. Smoală, poate. Drace, pe noua mea rochie. Cum am reușit asta? Din instinct, și-a dus degetele la nas pentru a mirosi, apoi izbucni în râs. —E gem de afine. Pariez că Molly a făcut-o, răsfățata mică. E de comă, nu? —E genială. Nici Dylan nu era prea treaz. — Crezi că sunt în regulă? întrebă Clodagh, dintr-odată neliniștită. —Bineînțeles! Ashling și Ted au numărul de mobil. Sună ei dacă se întâmplă ceva. Cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mici, bombăni el. Mulți oameni și-ar da un braț pentru ocazia asta. Dar sunt copii. Craig a început să tragă de Ashling, cerând 7-Up. Când băutura nu a apărut instantaneu, au început să se arate din nou lacrimile. —Pitic răsfățat, scrâșni Ted din dinți. Nu, nu este. —Ba da, este. Dacă eram în Bangladesh, acum muncea optsprezece ore pe zi într-un atelier, să știi... Atunci ar avea de ce să plângă, adăugă Ted serios. Seara s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să li se alăture, dar nu putea. Cireașa de pe tort a venit când Mercedes a intrat pe ușă cărând după ea bagaje pe care erau înfășurate bilete de aeroport. Se pare că fusese tocmai la New York, pentru un weekend. Târfă răsfățată, se gândi Lisa tristă. Târfă norocoasă. Și cum de toată lumea părea să știe unde fusese Mercedes, cu excepția Lisei? Mercedes fusese însărcinată să aducă diferite lucruri pentru fiecare: pantaloni albi Levi’s pentru Ashling - se pare că erau la jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de la tine“. Nu reținusem decît fraza asta care mă agasase, dar el totuși mă și Încurajase și felicitase. Remarca lui acidă despre femeile-copii nu viza decît să-mi interzică să mă culc cu una sau cu alta din acele domnișoare răsfățate de care Îi vorbisem probabil cu prea mult entuziasm. Împlinisem de curînd treizeci de ani și Încă Îmi făceam probleme În legătură cu părerile tatii despre viața mea sexuală! Îi dădusem adresa lui Maureen menționînd „c/o M. Michell“. Căzuse În plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
anihilează astfel tragedia în sens clasic, susține artistic ideile teoreticianului Radu Stanca asupra acestui gen literar. Imposibila recunoaștere Cum se știe, Paul Everac a fost un lăudător al lui Ceaușescu și a avut un comportament îndoielnic după 1989. Dramaturg prea răsfățat în epocă pentru piese de valoare slabă sau medie, destinul lui postum e mai mult decât incert. Totuși, în ce ne privește, nu-i putem ocoli lucrarea Ifigenia în Tauris, iar aceasta nu fiindcă se înscrie în perimetrii cercetării noastre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la fostul primar Constantin Simirad - pe care Il socotește implicat În deposedarea să de locuință În care a trăit dramele ex-abrupto pe langă unele satisfacții efemere aproape 30 de ani - În scrisoarea adresată la 10 iunie 2005 președintelui României despre „răsfățatul tripourilor pesediste” iată ce depoziție face Alexandru Tăcu: DOMULE PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI Municipiul Iași a rămas cel mai bolșevizat segment al sud-estului Europei. În această parte a lumii, Într-un gulag eufemizat, după 16 ani de la sângeroasă Revoluție anticomunista, trei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
interzise de la cele mai elementare drepturi, sunt strivite sub comenzile mute ale circularei ultrasecrete nr. 03/2.6.ĂĂ/CC.113, poziția 40, cu dezinvoltura traficanților de marfă ieftină - viața de om. Acest halou vitriolant care ne Învăluie, emană de la răsfățatul tripourilor pesediste, Constantin Simirad, un duh malefic În calea oricărui impuls de reformă. Un ucigaș cu metoda. O familie de foști deținuți politici și disidenți anticomuniști cu renume am fost aruncați În stradă ca niște răufăcători, Împotriva legii, Într-o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]