959 matches
-
Era Lică Trubadurul! Se duce la Rimi!. Mă tem că azi nu ajunge decât până la baba, la bucătărie. "Vărul flușturatec", cum îl cheamă Rim fără simpatie. îl "tapează" regulat, pierde-vară! Mini se opri puțin în loc. înnopta albastru, transparent, frumos și răspântia îi era străină dar plăcută. Un square mic, acoperit în zăpada neatinsă și în jur case scunde dar curate, cu grilaj frumos de lemn și pomi în dreptul porților. Un plop înalt la una din porți și o bancă mică. In
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cumva pe ascuns pe cumnățica persecutată, și nu știe cum să pună chestia de reglement. Așteaptă întîia ocazie bună ca să taie scurt. Până atunci e o petrecere să vezi pe Drăgănescu, care nu știu de unde cunoaște pe Greg, ascultând pe la răspântii și foarte stinjenit, elogiul naiv al talentelor "lăcustei". La Ministerul Artelor, bietul Greg a devenit legendar cu intervențiile. Dacă n-ar fi așa de bine instalat în reputația lui artistică și în buna lui stare socială. ;,i-ar pierde tot
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cum era dezbrăcat în pielea goală, iar noi am stârnit colbul drumului cu tălpile picioarelor ca să se ridice praful, de parcă ar fi trecut un camion. În urma noastră ne înjura și fugea după noi gata ca să ne prindă, dar la o răspântie de ulițe, unul a luat-o într-o parte, iar altul în altă parte și ca în proverbul „nu poți prinde doi iepuri dintr-o dată”, așa nu ne-a putut prinde nici el, dar nici nu a aflat cine i-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
jandarmi; iar celălalt, sfârtecat pe dinăuntru de șoareci înfometați, introduși în măruntaie printr-un tub fixat în anus. Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
țară pe care suveranul creator a aruncat-o, ca pe ceva care cu timpul o să devină un potrivit de mare lac umplut cu lapte și miere, a aruncat-o, deci, drept În buza și-ntre dinții ferocelui rechin alb, la răspântia marilor furtuni politicoeconomice și financiar-bancare, ca pe o apetisantă nadă, lăsată, cu intenție, Într-o perpetuă mișcare, spre care cumpliți răpitori de toată mâna se aruncă, turbați, ca Într-un unic spectacol al astâmpărării foamei. S-au aruncat, secole de-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mult mi-a plăcut că am uitat de îngrijorarea pe care o avusesem pe acel coridor și bucuroasă, am început s alerg pe acea câmpie printre flori. Simțindu-mă ușoară ca un fulg am alergat până am ajuns la o răspântie de drumuri. Nu știam pe care drum s-o iau: pe cel din dreapta, sau pe cel din stânga. În momentul acela, am auzit o voce din senin care mi-a spus: „Întoarce-te! Întoarce-te! Nu ai voie să mergi mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
concluzii bazându-se pe multă, multă speranță, poate că și sufletul Silviei s-a detașat de corp atunci când se afla în câmpia aceea minunată, în care ea s-a simțit ușurată și cu o pace interioară. Cele două drumuri de la răspântie poate semnificau drumul spre rai și drumul spre iad, sau drumul vieții, ori cel al morții, făcând-o pe mamă să nu știe pe care să apuce. Dacă vocea i-a poruncit Silviei să 18 se întoarcă, aceasta înseamnă, gândea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de pomană le încurajăm stilul de viață. Luptă În lupta pentru putere nu se are în vedere transparența și moralitatea mijloacelor folosite ci eficiența lor. Iluzii Ceea ce nu ai realizat toată viața nu vei putea înfăptui la bătrânețe. Alegere La răspântiile vieții alege calea de urmat nu numai cu inima. Pomi Nu toți pomii din același soi sunt la fel de roditori și nici fructele lor nu au același gust. Dărnicie Un sprijin moral, un sfat înțelept, un ajutor dezinteresat acordat la timp
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
acest foc, ca să ne putem curăța și să ne putem înălța. și așa va fi! Această luptă surdă durează de mult, dar noi n-am realizat când a început, iar unii dintre noi nici acum nu realizează că suntem la răspântie: acum trebuie să hotărâm încotro s-o luăm! Acum este momentul să ne hotărâm soarta și, implicit, sfârșitul războiului! Este adevărat că urmările lui vor fi resimțite încă mult timp de aici înainte, dar la fel de adevărat este faptul că numai
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vorbele șoptite loveau greoi și dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
băiețașul de mână, s-au oprit în fața mea. „Voiai să-mi spui ceva, tinere ?“, m-a întrebat. „Nu, nu“, i-am răspuns, „nu voiam nimic...“. Distinsul domn a clătinat din cap, mi-a aruncat un ban cum se aruncă la răspântii, după morți, în urma dricului, și a plecat. Am luat banul și l-am azvârlit, furios, după el. Pe urmă mi s-a făcut somn, deși era încă prea devreme. „Du-te de te culcă, cretinule“, mi-am spus și am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ghemuit pe țărm să spargi pîntecele peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai desăvîrșit gropar Încercînd În zadar să frîngi cîntecul de lebădă al proniei. SÎngele e tot mai Înghețat, cazmaua din ce În ce mai tocită, țărmul tot mai departe, răspîntia care duce la cifra ta duhnește din ce În ce mai tare a moarte. Am să te arunc unui carnaval al scrîșnetului, am să-i organizez funeralii mărețe fiecărui fir de păr căzut de pe creștetul tău, am să răscumpăr ruginii tot fierul din care
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
numești. Îmi cumpăr nenorocul potrivindu-i mersul de fiară, cum Întorci din arc un ceas aurit, ce pot face aici În urbe!... ― Îngraș și eu Întunericul lumii cu noaptea de sub Încălțările mele. CÎtă virtute poate exista sub haine! Invit răspîntia la dans, dar mă trezesc În brațe cu lenjurile ude smulse de pe trupul unui muribund. Încerc să deschid păcatul ca pe-o conservă, dar propria-mi limbă, ca o cerșetoare murdară,-mi strigă: "...dă-mi-te doar mie, lasă-te
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
casă și era unul din colțișoarele mele preferate din toată Barcelona. Acolo se cunoscuseră părinții mei În ’32, iar eu atribuiam parțial biletul meu de dus În viață farmecului acelei vechi cafenele. Balauri din piatră străjuiau fațada țintuită Într-o răspîntie de umbre, iar felinarele ei de gaz Înghețau timpul și amintirile. Înăuntru, oamenii se contopeau cu ecourile altor epoci. Contabili, visători și ucenici de geniu stăteau la masă cu mirajele unor Pablo Picasso, Isaac Albéniz, Federico García Lorca ori Salvador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mirosind a dărâmătură și a urină proletară, Mircea practică, plin de fervoare, intuiția galeriilor, ce păreau aidoma unor hățișuri de cărămizi sparte, rătăcind pe versante de tencuială sfărâmicioasă, care se afundau în întuneric. Prin albia secată a unei cișmele de răspântii de altădată, având siluetă de fontă grea și muștiuc din bronz, strivite prin căderea peste ea a unui perete masiv, tânărul în costum de mire năvăli, asudat și confuz, în lărgimea de lespezi a curții fostei Primării urbane, lărgime vrâstată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu dosul palmei cobra de pe grămada de monede, vărsa monedele într-un sac, punea cobra la loc în batistă sau în sân, se ridica și pleca. Dar a doua zi reapărea în același loc. De la o zi la alta, pe la răspântiile orașului, se vedeau tot mai multe asemenea scene. Nu mai puteai merge aproape nicăieri fără să te ciocnești de ele. Unii au încercat să nu mai iasă. S-au pomenit însă că un îmblînzitor le-a sunat la ușă. Deschizând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zi când n-ar fi nevoie decât de o nuia și de o cobră ca nimeni să nu mai crâcnească. Până atunci aduceau pe altarele lor de noroi ofrande de fluturi morți și cerșeau prin orașe, cum îi văzusem. Pe la răspântiile străzilor cântecul lor trist și amenințător le stârnea poate nostalgia mlaștinilor... Dar de ce ne lăsau în pace în gară? Poate că nu aflaseră despre sosirea noastră. Sau poate că acești cavaleri ticăloși ai fricii știau că, neavând unde să plecăm
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
răscolit nisipul în jurul meu n-am mai găsit-o. Parcă o înghițise marea din nou. Acum vântul mă izbea în față cu stropi de apă sărată, marea vuia dezlănțuită, iar eu stam nemișcat pe plaja goală, cum stătusem la toate răspântiile din viața mea așteptând să se întîmple nici eu nu știam ce anume. Și parcă regăsisem și pierdusem în același timp o parte din mine. De câteva ori m-am întors și am căutat prin nisip moneda. În cele din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îmblînzitorii. Vreau numai să te fac să-nțelegi că le-ai ușurat efortul de a te transforma într-o victimă. Te-ai închis în casă și le-ai lăsat strada. Când ai deschis ochii, ei se aflau deja pe la toate răspântiile. Ai zis că nu vrei să trăiești într-o găoace, dar ai făcut totul pentru asta. Ca și mine, poate... După cum vezi, mă socotesc parte în proces. Într-o noapte visam că mergeam pe marginea liniei ferate. Mă simțeam descurajată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și convalescența celor dinăuntru. În localitate sunt interzise întrunirile, mersul împreună mai mult de două persoane, vizitele, ieșitul, noaptea, din casă. Luna, zice Doctorul, favorizează instalarea bolilor; necurățenia femeiască tot de la lună se trage. Pe străzi patrulează necontenit gărzi; la răspântii, stau pregătite ambulanțe trase de cai. ...În Stațiune revine liniștea și fiecare locuitor se îngrijește, ca niciodată, de sănătatea sa. Veghează asupra celor apropiați; mulți colaborează cu autoritățile, semnalând suspecții, chiar și cazurile de gripă, dureri de dinți, diareile. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
intimitatea ca un privilegiu. Pui limite unde te lasă inima și când te lasă: Dumnezeu, mai ales noaptea, nu vede bine. Dumnezeu cel treaz într-o singură icoană: ochi albaștri, codițe blonde, degete de lumină, în rest, o înșiruire de răspântii, o dilatare a vieții, numită, simplu, destin și o posibilă înălțare din mijlocul șotronului. Sibiul era orașul ce strângea în jurul inimii. 29. Sus, în calea Poplăcii, de-a stânga parcului Subarin, Petru a înălțat o biserică de sare. El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a coasei, nemurirea În patria care ne-a dat ființă, la adăpost de incomodități metafizice și gratis pentru toată lumea, fără vreo scrisoare sigilată care trebuie deschisă În ceasul morții, tu În paradis, tu În purgatoriu, tu În infern, În această răspântie se despărțeau În alte vremuri, tovarăși dragi din această vale a plângerii numită pământ, destinele noastre În lumea cealaltă. Dată fiind această stare de lucruri, periodicele reticente sau circumspecte, și odată cu ele televiziunile și radiourile similare, n-au avut altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o casă cu lumini aprinse, un ogeac din care se ridică fum, când te prinde noaptea călător pe drum. F3: Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți pare că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
orele zece, după o zi lungă și istovitoare, Tarrou l-a însoțit pe Rieux care se ducea să-i facă bătrânului astmatic vizita de seară. Cerul lucea blând deasupra caselor din vechiul cartier. Un vânt ușor sufla fără zgomot prin răspântiile întunecoase. Veniți din liniștea străzilor, cei doi bărbați au dat peste vorbăria bătrânului. Acesta le spunea că erau unii care nu puteau admite tot ce se petrecea, că mereu pâinea și cuțitul erau în mâna acelorași, că urciorul nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
chimval răsunător”, zice cartea la Corinteni, 1:13, adică nimic, și noi știm asta, domnu’ coleg. Numai că la Ierusalim propovăduirea Adevărului era înghițită de marea pestriță de profeții, învățături, cabale și utopii sociale, strigate în toate limbile, pe la toate răspântiile. Adevărul nu se impune prin simpla lui spunere; ca să lucreze, ca să schimbe viețile, el cere sacrificiu exemplar. De zece ani de când predai limbă și literatură, le-ai împuiat capul copiilor cu tot felul de adevăruri. Ce s-a ales de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]