1,324 matches
-
care și-a renegat Învățătorul de trei ori Într-o singură noapte, merită să se bucure de vestea bună a Învierii laolaltă cu ceilalți ucenici (cu nimic mai curajoși decât Petru, fie spus În paranteză). Luca, așa cum făcuse În scena răstignirii, nu citează nume, dar se subînțelege că sunt prezente la mormânt femeile din preajma lui Isus, care-L urmaseră tocmai din Galileea. El adaugă un alt amănunt inedit: nu un Înger, ci „doi bărbați” Întâmpină grupul de mironosițe la mormânt. Relatarea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
presupune un „mai departe” În registru misionar. Optez pentru această a doua interpretare a episodului, Întrucât ea consună cu rolul jucat de Maria Magdalena de-a lungul Întregii activități publice a lui Isus: de ucenică fidelă până la capăt, martor al răstignirii și al punerii În mormânt, Însoțitoare nelipsită de la nici unul din momentele cheie ale theodramei cristice. Cum se explică atunci respingerea aproape brutală a Domnului când aceasta, bănuim noi, se repede să-L Îmbrățișeze: „Nu mă atinge!” De fapt, verbul grecesc
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să devină theotokos. Maria Magdalena a fost cea care l-a convins pe Iosif din Arimateea să-și dea mormântul pentru Îngroparea lui Isus. După Înălțare, ea pleacă la Roma pentru a-i cere lui Tiberiu judecarea celor vinovați de răstignire. Apoi Încreștinează Galia, Împreună cu Lazăr și Maximin. Revine pentru scurtă vreme la Ierusalim, iar de acolo pleacă la Efes, unde se Întâlnește cu apostolul Ioan. Moare În urma unei boli și este Înmormântată, la Efes, În peștera celor șapte tineri adormiți
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
aici soția, neînsuflețită, și alături de ea copilul sugar. Din sânul femeii continuă să curgă lapte cald, proaspăt. După aceasta, principele ajunge la Petru, care-l ghidează În pelerinaj prin locurile sfinte din Palestina, arătându-i, pe rând, locurile nașterii, misiunii, răstignirii și Învierii lui Isus. Pelerinajul durează doi ani. La Întoarcere, corabia trece iarăși pe lângă insula unde principele Își abandonase familia. Coborând, Îl Întâlnește pe copil jucându-se cu scoicile de pe țărm, iar când se apropie de cadavrul soției, aceasta se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
De Boer, cu acest capitol Începe „discursul de adio” al lui Isus, prin care Acesta Își investește succesorul. Până În acest moment prezența ucenicului n-ar fi avut nici un rost. De altfel, la Marcu și Matei, Maria Magdalena apare abia la răstignire. 5. Episodul crucii. Textul spune așa: „Și lângă crucea lui Isus au stat mama Sa, și sora mamei Sale, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena. Atunci Isus, văzând-o pe mama Sa și, stând alături, pe ucenicul pe care-l
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
acum Încolo Maria Magdalena este fiul tău”. Prin acest apel testamentar Isus recunoaște locul privilegiat al Mariei Magdalena În rândul ucenicilor: după urcarea Sa la cer, aceasta Îi ia locul pe pământ. 6. Maria Magdalena este singurul ucenic prezent la răstignire, apoi la punerea În mormânt și la Înviere. Aflându-se În apropierea crucii, ea vede sânge amestecat cu apă țâșnind din coasta lui Isus, sânge, ca dar al iubirii, apă, ca simbol al Duhului Sfânt. În Sinoptice, ea mărturisește despre
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Magdalena cu formula, deopotrivă misterioasă și neutră, „ucenicul pe care Domnul l-a iubit”. Atât studiul lui De Boer, cât și cel al lui Jusino pleacă de la o schemă ideologică apriorică, formulabilă astfel: Maria Magdalena a devenit foarte curând după răstignire victima unui complot machist. Marginalizarea celei mai apropiate și fidele ucenice a lui Isus s-a răsfrânt asupra unei Întregi comunități creștine, care, de teama represaliilor, a trebuit fie să colaboreze cu aripa dominantă, fie să-și camufleze identitatea. Adevăratul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Iscariotul ar fi singurul apostol negalilean dintre cei doisprezece. Or, cel puțin la Marcu, există o opoziție radicală Între Galileea și Ierusalim, prima fiind tot timpul conotată pozitiv (miracole, adunarea apostolilor, chemarea lor după Înviere), al doilea, negativ (predarea, procesul, răstignirea, Împrăștierea și disperarea apostolilor). Iuda este singurul de partea Ierusalimului. De altfel, o altă etimologie, propusă de Schwarz, este „omul din Ierusalim”. În Targumim, așadar mai târziu, keriotha e folosit adesea cu sensul de „Ierusalim”. Trădare, trădare, dar s-o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
același timp „să fie predat”. În Mt. 27,26, Pilat este cel care „l-a predat (paredoken) pe Isus, ca să fie răstignit”. Din nou ar fi impropriu să traducem verbul cu „a vinde”, Întrucât Pilat n-a „câștigat” nimic de pe urma răstignirii. Trei pasaje folosesc verbul la pasiv, iar traducerea românească impune reflexivul: „a se preda”. E vorba de celebra formulă euharistică din 1Cor. 11,23: „Domnul, În noaptea În care S-a predat (paredideto)”; Rom. 4,25: „Isus, Domnul nostru, care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
face parte dintr-un scenariu divin pus la punct În toate amănuntele, un scenariu cu câțiva actori obligatori și indispensabili: Dumnezeu, Isus, Iuda, ho paradidous, păcătoșii. Vom reveni asupra acestei probleme: de ce mântuirea nu a fost posibilă fără predare? De ce răstignirea n-a fost posibilă fără Iuda? Mai departe, fragmentul ne mai spune un lucru important: ceilalți apostoli, „băieții cuminți”, puși să vegheze, dorm buștean chiar În noaptea În care Fiul va fi „dat În mâinile păcătoșilor”. Singurătatea lui Isus este
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nu reprezintă o soluție imaginabilă În context. Iuda trăiește drama „la secundă”, Într-o agitație maximă, orice raționament „la rece” fiindu-i inaccesibil. Klauck propune o explicație „mic burgheză”. După supozițiile profesorului de la Chicago, Iuda s-ar fi Întors, după Răstignire, În cetatea sa de baștină, unde ar fi continuat să trăiască liniștit, „până la adânci bătrâneți”, fără a mai avea vreun contact cu ucenicii lui Isus. Un asemenea scenariu mi se pare nerealist din mai multe rațiuni. În primul rând, el
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ce a fost condamnat la moarte de către Sinedriu și Pilat? În fine, se cuvine pusă cu franchețe o Întrebare conexă: ce rol a jucat Isus În decizia lui Iuda? Fără consimțământul Său divin nici predarea, nici procesul, nici condamnarea, nici răstignirea n-ar fi avut loc. Dacă istoria lumii are un anumit sens pentru creștini, acesta nu poate fi decât unul teologic, mai precis, cristologic. Viața lui Isus pe pământ este viața Fiului pe pământ. Toate evenimentele cuprinse În desfășurarea ei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia, prelungește și adâncește În chip genial intuiția evanghelistului Luca. Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că Începe cu o răstignire, dar și cea mai zdrobită, pentru că sfârșește cu Învierea. Cât este vina lui Iuda, cât este vina diavolului? Cât se datorează liberului arbitru și cât posedării? Origen nu tranșează și nici nu cred că se poate tranșa. El duce Însă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
toată lumea la o viață mai rea decât moartea”. Urmează un sărut pe gură și Iuda pleacă, În transă, spre locuința lui Caiafa. În capodopera sa, Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov inventează un scenariu inedit al morții lui Iuda. Îndată după Răstignire, evanghelistul Matei se hotărăște să-l ucidă pe trădător și să-și răzbune, În felul acesta, Învățătorul. Dar planurile Îi sunt dejucate de Pilat. Într-adevăr, În chiar seara zilei În care Isus Își dăduse sufletul, căpetenia serviciilor secrete romane
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
făcut atâtea semne/minuni În fața lor, ei tot nu credeau” (12,38-40). Aceeași interpretare este propusă de Teognost, Înaintea lui Origen. Să mergem cu logica până la capăt: Isus Însuși blasfemiază, din perspectiva iudeilor, atunci când se proclamă Fiu al lui Dumnezeu. Răstignirea este Întâlnirea, pe cruce, a două blasfemii total opuse, ireconciliabile: „blasfemul” lui Isus, care se autoproclamă fiu al lui Dumnezeu, și blasfemul iudeilor Împotriva lui Isus, pe care nu-L recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu, negându-I minunile, totuși
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
din enunțurile lui Tertulian. Să ne oprim puțin la fiecare dintre ele. Cea dintâi interpretare posibilă se sprijină pe teza că actul de credință, întrucât accede la cele tainice, este mai sigur decât rațiunea. În consecință, trebuie să credem în răstignirea, moartea și învierea Fiului lui Dumnezeu, chiar dacă acestea apar minții noastre ca profund inacceptabile. Ceea ce cugetării comune îi apare rușinos, absurd sau imposibil ( pudendum, ineptum & impossibile) este totuși cert în faptul de credință. Cu o asemenea interpretare, Tertulian nu ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
altădată. Apoi, prefer pentru quia conjuncția „deoarece“ (poate fi reluată și mai eloc vent, prin „tocmai deoarece“). Însă nu e vorba, cu această conjuncție, de o rațiune sau o cauză în sens propriu: nu poți spune, de pildă, că faptul răstignirii nu e o rușine din cauză că e rușinos. Ci întrucât apare rușinos (atât pentru Marcion și cei asemeni lui, cât și omenește în genere), nu e o rușine în cazul Fiului lui Dumnezeu. Nu e o rușine tocmai deoarece e rușinos
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din enunțurile lui Tertulian. Să ne oprim puțin la fiecare dintre ele. Cea dintâi interpretare posibilă se sprijină pe teza că actul de credință, întrucât accede la cele tainice, este mai sigur decât rațiunea. În consecință, trebuie să credem în răstignirea, moartea și învierea Fiului lui Dumnezeu, chiar dacă acestea apar minții noastre ca profund inacceptabile. Ceea ce cugetării comune îi apare rușinos, absurd sau imposibil ( pudendum, ineptum & impossibile) este totuși cert în faptul de credință. Cu o asemenea interpretare, Tertulian nu ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
altădată. Apoi, prefer pentru quia conjuncția „deoarece“ (poate fi reluată și mai eloc vent, prin „tocmai deoarece“). Însă nu e vorba, cu această conjuncție, de o rațiune sau o cauză în sens propriu: nu poți spune, de pildă, că faptul răstignirii nu e o rușine din cauză că e rușinos. Ci întrucât apare rușinos (atât pentru Marcion și cei asemeni lui, cât și omenește în genere), nu e o rușine în cazul Fiului lui Dumnezeu. Nu e o rușine tocmai deoarece e rușinos
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pe care le trăise în ultima lună erau catalogate cu superficialitate ca episoade lipsite de importanță în cadrul general al războiului. Și cei o sută de burgunzi uciși? Și suferințele îndurate de populație? De Lidania, de Odetta, de tânăra Lucia? Iar răstignirea acelei copile necunoscute din burgul în flăcări, și asta trebuia trecută printre evenimentele secundare? Hotărât lucru, prețul plătit de Sapaudia strategiei lui Etius fusese enorm. N-avea decât să spere că nu se va dovedi inutil. Oricum, venise la Arelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
folosească aparatul foto de la telefon. Făcuse poze ținând telefonul invers și aveam o mulțime de prim-planuri minunate cu fusta și brațul ei și jumătate de față. Un moment de deznădejde, crimă și pedeapsă. Chiar am crezut că mă așteaptă răstignirea. M-am gândit să fug din țară și apoi mi-am zis, Ei, ce mama naibii, cât de rău poate fi să fii răstignit? Așa că l-am sunat pe Colin, iar el m-a dus la Harry, care a reacționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
plătită pentru munca de săptămâna asta. A trebuit să-i promit pe deasupra că o să pândesc femeia cu câinele și o să-i fac poze. Am primit și un mail de la mama: Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Răstignire Dragă Anna, Sper că o duci bine. Eu am avut o săptămână cumplită. Helen mi-a băut agheasma de la Knock și i-o promisesem Nualei Freeman, care a părut destul de iritată când i-am spus ce s-a întâmplat. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o să facă ce are de făcut. Taică-su a încurajat-o că e foarte curajoasă și că e mândru de ea. Eu am zis că cred c-ar trebui ținută sub lacăt la nebuni, că nu-i de glumă cu răstignirea, că până și Mântuitorul S-a îngrozit de ea, și am sunat-o pe Claire să văd dacă îi poate oferi un „refugiu“ în Londra. Dar Claire a refuzat, pe motiv că Helen ar tot încerca să „se dea“ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
șoave Țărâna înroșit-am cu a sângelui pojar. Ca un luntraș pe ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate, cu trupul prins în ștreanguri De-ntunecate minți și negre clevetiri. Mi-i sufletul un templu cu răstigniri ascunse Corabie purtată prin crâncene furtuni În care dorm răpuși în pătimiri nestinse Toți Frații mei de Cruce și fluvii de lumini. Purtând în mână spada, cerești trepte urcam Să-mi scap de la pierzare iubitu-mi neam robit, Prin negrele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce au purtat în mâini Crucea și în inimă dragostea pentru Hristos și Neam. Credința este un dar, fapta e datorie. „Legionar, tu făptuiește... lasă pe alții să vorbească”. Nu există viață fără muncă, nu există mântuire fără pătimire și răstignire, nu există înviere fără moarte... Căci numai prin moarte ne întoarcem vieții! „O, Iisuse veșnic, tron însângerat Nu cu moartea sfântă pe moarte-ai călcat? N-ai lăsat Tu lumii lege ce nu piere? După orice moarte naște o înviere
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]