891 matches
-
cineva și să omoare // într-o lume în care greu mi-e să rezist/ să rămân ce-am fost: intertextualist". Aproape imposibil, într-adevăr, să găsești pasaje libere de asociații livrești, de la cele mai grosolane la cele mai inefabile. Sânt răstignite cu grație pasaje celebre: "E seară. Pe deal buciumul sună cu sete. / Văd în jur căpitani din servicii secrete / Pe un perete, văd un afiș cu Guevara, / Clopotul vechi sparge cu glasul lui seara". în alte părți ne asaltează nume
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
joc de El, se apropiau, Îi dădeau oțet, 37. și-I ziceau: Dacă ești Tu Împăratul Iudeilor, mîntuiește-Te pe Tine însuți!" 38. Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: "Acesta este Împăratul Iudeilor." 39. Unul din tîlharii răstigniți Îl batjocorea, și zicea: "Nu ești Tu Hristosul? Mîntuiește-Te pe Tine însuți și mîntuiește-ne și pe noi!" 40. Dar celălalt l-a înfruntat, și i-a zis: "Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osîndă? 41
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
s-o fac, anulându-mi cumva voința. Ne-am așezat pe bancă și bătrâna a scos din traistă un crucifix. N-am văzut un altul mai frumos. Era din aramă bătură cu ciocanul, o tehnică veche, folosită de țiganii aurari. Răstignitul avea o expresivitate remarcabilă. Țiganca mi-a spus că-mi va dezvălui viitorul de pe crucifix, dar că trebuie să plătesc că altfel ele pierd darul ghicitului. De fapt, numai cea vârstnică vorbea, cea tânără tăcea, având ochii pironiți pe mine
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
că acest înțelept nu resimte el însuși propria nebunie, ci vede nebunia în altă parte, în cuvântul Crucii (I Cor. 1, 18). Nu vrea să știe că Dumnezeu a dovedit nebună înțelep ciunea acestei lumi (1, 20), că Hristos cel răstignit este însăși înțelepciunea lui Dumnezeu (1, 24). Înainte de toate, îi ră mâne străină nebunia propovăduirii, faptul că „a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei care cred prin nebunia pro po văduirii“ (1, 21). Se anunță aici un sens radical diferit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
găsi În cuvintele acestui băiat cuminte. Ciorapii mov ai cuvântului Albastrul din florile părului tău, Dorul vântului de cireșe coapte Teamă palmelor de a mângâia trupul iernii, Fugă de câinii rebeli ai păcatului Ochii Înlăcrimați ai pământului fără dragoste; Pasărea răstignita În coaja copacului indiferent Ultimul chiot aruncat de fulger În mare, Umbră albă din fruntea fără speranță, Sexul morții polenizat de filozofi Și Încă vreo câteva milioane de metafore Nu mi-ar ajunge să compun Lumea că o secundă Școală
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
privighetorii”. Iașul acelor vremuri e privit printr-o lentilă sentimental-ironică: „Stradă Lăpușneanu seamănă cu /paharul după un chef cu poeți”, iar casele din „cartierul celest” Își dorm somnul de veci În „patul de matase”. Tânărul poet e obsedat de „pasărea răstignita În coaja copacului indiferent”, de „ultimul fulger” aruncat de mare pe țărm, de „fruntea fără speranțe”, de „sexul morții polenizat de filozofi” și de „Încă vreo câteva milioane de metafore”, cu ajutorul cărora ar vrea să (re)compună „lumea de o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care aglutinau Într-o bestiala ordine numerică oprimații speciei umane: umiliții, disprețuiții, deposedații de apetenta elitara etc. Mai mult chiar, le-am combătut. În definitiv, ce asentiment avea România pentru steaua cu cinci colțuri a Kremlinului pe care a fost răstignita? - Cât m-a costat această diligenta în stricto sensu, daca memorez că Împotriva comunismului am luptat românește? - Viața Între 17 și 24 de ani pierdută prin arestări, interogatorii, tortură. Prin Închisori și lagăre de exterminare: Malmezon, Jilava, Aiud, Gherla, canalul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
capul și a început să spună: «mama, mama». Am luat un prosop și i-am șters fața plină de sânge. Hai, Cristinel, să spunem Tatăl nostru, i-am spus. Când am ajuns la “și ne iartă greșelile noastre”, iarăși a căzut răstignit, cu limba în sus. Apoi, puțin câte puțin, și-a revenit. «De ce-ai venit la ora asta la mine, părinte?», m-a întrebat. Nu știa nimic din ceea ce s-a întâmplat. După ce s-a calmat, l-au suit în
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
un ram detrunchiat de la tulpina țării Nimic acum mai scump eu n-am de cât un munte-ngenunchiat La țărmul mării. Trec ani prin crugul lor cel rânduit de Cel de Sus în largurile zării În sufletu-mi mă simt un răstignit creastă de munte-ngenunchiat La țărmul mării. Pe drumuri de Golgote plin de spini mă simt la fel din clipa desțărării Tot ca un rob încătușat între străini creastă de munte-ngenunchiat La țărmul mării. De mila noastră-n ceruri Dumnezeu visând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ca izvorul ce se dăruie din plin? iartă-mă, deci, Doamne, sfinte că nu pot să mă împărțesc cum ai împărți o pâine cu acei ce-o jinduiesc și-apoi nici nu vreau, Stăpâne să mă împart în două părți răstignit pot fi chiar mâine numai nu pe două hărți numai nu pe două hărți! LUCIAN VASILESCU [ieri am vorbit despre poezie...] ieri am vorbit despre poezie mai mult decât de obicei, mai mult chiar decât la vremea îndepărtată când visam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
munca societății ce-i susține. Acesta ar fi idealul monarhiei creștine și ar fi misiunea bisericei de a răspândi acest sentiment și-n clasele de sus și-n cele de jos. Dacă sâmburul vecinicului adevăr semănat în lume de nazarineanul răstignit a cătat să se-mbrace în formele frumoase ale bisericii, dacă aceasta a dat o mare nobleță artelor, luându-le în serviciul ei, asupra formelor religioase, asupra datinei frumoase nu trebuie uitat fondul, nu trebuie uitat că orice bun de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
munca societății ce-i susține. Acesta ar fi idealul monarhiei creștine și ar fi misiunea bisericei de a răspândi acest sentiment și-n clasele de sus și-n cele de jos. Dacă sâmburul vecinicului adevăr semănat în lume de nazarineanul răstignit a cătat să se-mbrace în formele frumoase ale bisericii, dacă aceasta a dat o mare nobleță artelor, luându-le în serviciul ei, asupra formelor religioase, asupra datinei frumoase nu trebuie uitat fondul, nu trebuie uitat că orice bun de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Christos batjocorit, lovit, înțepat cu sulița și sfințit omenește de suferință, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în școlile de corecție, nici în spitalele psihiatrice; au preferat soluția radicală, crucea, fără să priceapă, proștii, că abia astfel cel răstignit va cuceri lumea, cu mâinile găurite de cuie. Dar asupra acestei chestiuni delicate voi reveni. Acum e nevoie să vorbesc despre ce s-a întîmplat la spital, deoarece trecerea pe-acolo a însemnat o schimbare de o sută optzeci de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și tot neamul samuraiului se luptaseră cu trup și suflet pentru Stăpân. Din familia sa făceau parte și oameni care-și dăduseră viața pentru Stăpân. Stăpânul nu era nici pe departe neputincios precum omul acela sfrijit și amărât cu brațele răstignite. Stăpânul ar fi trebuit să știe toate acestea. Stăpânul? murmură Matsuki compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari de ploaie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înconjurată de o mică grădină de legume pe care și-o înjghebase... În sat nu exista evident nicio biserică, așa că s-a gândit să improvizeze una într-o baracă părăsită. Pe peretele dinspre răsărit L-a pictat, mare, pe Hristos răstignit... Căsătorită cu Guy Bossie, cu opt sau zece ani mai tânăr decât ea, Nadia va avea parte după eliberarea din domiciliul obligatoriu (1962) de o existență modestă dar liniștită. După peregrinări la Țăndărei și Călărași, în căutare de lucru, cei
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
însă a fixat ochii asupra scopului în mod personal, ajunge până la sfârșit și prinde iepurele. Și a continuat: Vezi, la fel se întâmplă și călugărilor. Doar aceia care au fixat ochii cu adevărat asupra persoanei lui Isus Cristos, Domnul nostru răstignit, vor ajunge la capăt”. Este normal, chiar și astăzi, ca vocațiile la preoție și la viața religioasă să apară astfel: cineva se face preot deoarece a văzut exemplul preotului de la oratoriu și a înțeles că viața acestuia este frumoasă; sau
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Candida Eréndira"), Joyce ("Ulise"), Faulkner ("Lumină de august"), Hemingway ("Bătrînul și marea"), Saul Bellow ("Darul lui Humboldt"), Kurt Vonnegut ("Abatorul 5"), Kafka ("Castelul"), Patrick Süskind ("Parfumul"), Knut Hamsun ("Foamea"), Miodrag Bulatović ("Cocoșul roșu zboară spre cer"), Kazantzakis ("Alexis Zorba", "Hristos răstignit a doua oară"), Mishima ("Templul de aur") "Dialogurile" lui Platon... Și poeți: Lorca, Octavio Paz ("Piatra soarelui"), Fernando Pessoa ("Ploaie oblică"), Ezra Pound ("Cantos"), Rilke, Ingeborg Bachmann ("Fără delicatese"), Khalil Gibran ("Profetul")... Și autori români: Mircea Eliade, Noica, Ionescu, Cioran
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din Lege: dreptatea, mila și credincioșenia; zguduiți-vă mormintele văruite, frumoase pe dinafară, dar pe dinăuntru pline de oasele morților, de necurăție și fărădelege! Lumina ne-a venit de sus! Lumina lui Christos luminează tuturor! La glasul de trăsnet al Răstignitului pentru Adevăr, trosnesc din temelii împărățiile zămislite din împilarea celor slabi și din nedreptate; se năruiesc tronurile celor ce au uitat povața Fiului lui Dumnezeu că : "Cel ce vrea să fie mai mare între voi, să fie slugă tuturor", dar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Ierusalimul, ruinele și zidurile de piatră cu cioburi de sticlă colorată pe deasupra, ce adăposteau mânăstiri neștiute, porțile grele de fier, grilajele de fier forjat, pivnițele Întunecoase, stelele, Ierusalimul fanatic și complotist, scufundat până la gât În coșmarurile profeților lapidați, ale mântuitorilor răstigniți și ale izbăvitorilor tăiați În bucăți, Înconjurat de un șir de dealuri pietroase, goliciunea pantelor pline de grote și canale, măslinii părăsiți care aproape Încetaseră să mai fie copaci și se alăturaseră Împărăției lucrurilor neînsuflețite, căsuțele de piatră printre pliurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dorește întrucâtva postura de regizor. Dar Petru cel care trădează e încă om. Eu vorbeam de sfânt. (râdeă Oricum, dacă filmul iese prost, se vor lepăda toți, nu numai operatorii. Singurul care va pătimi va fi regizorul. El e cel răstignit. Rep: Dar filmul? În final, corespondența filmului care e? Reg: Filmul nu poate fi altceva decât credință. Ceea ce regizorul propovăduiește, ceea ce el lasă drept învățăminte urmașilor. Ce rămâne în conștiința spectatorului. Propria religie. Rep: Și spectatorul? Dacă tot vorbim de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
cocoșii odihnesc în pătuluri sătule și omul meu de sânge, omul meu de ani, s-a răstignit într-o țigară de umbre și omul meu s-a răstignit într-o greșeală de unde. Ai venit să mă justific zgomotului de sens răstignit. Am băut în licoarea divină, un om de iubire robit și aș vrea să mă crezi în acest univers, cum sufletul se scaldă în van. Un muritor vei rămâne, stimatul meu VIS, iar eu nemuritoare în pocaluri de ani. DE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cum sufletul se scaldă în van. Un muritor vei rămâne, stimatul meu VIS, iar eu nemuritoare în pocaluri de ani. DE ATUNCI ATÂTA IUBIRE Simt un suflu renăscut în adierea norilor peste lăcașuri arzătoare de deziluzie. Plecarea mea din cuta răstignită a descompunerii, își așteaptă la capăt de vieți venirea ta prin aducerea suavă a întâmplăriloră Norii grăbiți despleteau în trupuri setea apropierii de ceea ce nu se poate ademeni în cele din urmă. E o amărăciune leșinată-n absență când strigătul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fost atât de singur și cu atâtea obstacole. În adâncul lui simt curajul de a trăi fără să mă sprijin pe lumea dornică de a se îmbogăți cu propria-mi existență transpusă-n victima frunzelor ofilite și călcate în picioarele răstigniților de sensuri în toamnele târzii... Sufletu-mi aleargă după primăverile în care soarele îmi va încălzi trupul pentru totdeauna, acel trup desprins de sintagma dulce a dragostei, ce ca o veșnicie își blestemă sângele descompus în emoțiile zilelor ce deformează
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
această verbală tăcere, ruptă din mine pe un ASFINȚIT GLACIAL CE MĂ DOARE. DEMIURGUL ÎL TERMINĂ, prin trupul lui de iubire flămând, unde căutarea aceasta de dragoste albă e o melancolie a entuziasmului de a da exilului petale de dor răstignit. Dar nu a venit încă timpul să ne ucidă iubirea nu a venit acea lumină străină să ne strivească AMORUL, și nu s-a făcut suficient de noapte în noi, Nu-i așa iubitule, că putem adormi în această fereastră
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tăi, de glasul tău... în sfârșit de tine. Suferința îmi pare a fi uneori întuneric și ca un fulger inima mea se descompune... Mi se pare o explozie firească în lacrimile cerului. Ea mă schimbă, mă face mai puternică în fața răstigniților ce îmi întind capcanele surghiunului. Numai o undă a unui vis mă urmărește în patul flămând de iluzii până când mi se face foame de dorurile albe lăsate sub umbrele teilor alături de cupolele destinului. Numai nopțile mi negre mă-nlănțuie-n
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]