5,766 matches
-
parte din arsenalul de care omul acela dispunea zilnic. Mai sărea În ochi și faptul că era dintre cei care n-au nevoie să amenințe decât o singură dată, și cel mai adesea nici atât. Dar chiar și așa, Alatriste Își răsuci cu două degete un vârf al mustății În timp ce-i susținea celuilalt privirea, Încruntat și cu tălpile bine Înfipte În dușumea, hotărât să nu se lase impresionat nici de o Excelență, nici de Pontifex Maximus. Nu-i plăcea să primească banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mascatul, iritat. Căpitanul nu Înțelese bine dacă se referea la căutarea unui Înlocuitor, sau la cineva care să-i facă lui felul dacă refuza noul contract. Posibilitatea ca asta să fie o amenințare nu-i plăcu defel. Din reflex Își răsuci mustața cu mâna dreaptă, În timp ce stânga i se odihni pe mânerul spadei. Gestul nu trecu neobservat de nimeni. În momentul acela, călugărul veni drept În fața lui Alatriste. Chipul lui de ascet fanatic se asprise și mai mult, iar ochii-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Părea mai curând un strigăt de prevenire a Însoțitorului său decât unul de ajutor. Alatriste Îl auzi pe tânăr scoțând strigătul acela de două ori pe când trecea pe lângă el și, ocolind crupa calului, care, simțind frâul liber, Începu să se răsucească pe loc, ridică spada contra celuilalt englez, cel Îmbrăcat În gri și care la lumina fanarului se vădi un om deosebit de arătos, cu părul foarte blond și cu o mustață fină. Acest al doilea tânăr tocmai aruncase frâul calului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sară muștarul de atâtea Întrebări, și Încă mai mult când văzu că interlocutorul lui schița un gest spre punga ce-i atârna de centură, dând de Înțeles că orice cuvânt util putea fi remunerat În mod convingător. Se Încruntă, Își răsuci mustața și Își sprijini mâna de pomoul spadei. — Uitați-vă bine la mine, domnia voastră, zise. Arăt eu a om care-și povestește viața cui vrei și nu vrei? Englezul Îl privi fix, cu mare atenție, și sfârși prin a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai rele de după, pot depune mărturie. În ce-l privește pe Diego Alatriste, semeția și orgoliul le avea pe dinăuntru și se manifestau doar În tăcerile-i Încăpățânate. V-am mai spus că, spre deosebire de mulțimea spadasinilor și bătăușilor care Își răsuceau mustața și vorbeau cât mai gălăgios pe străzile și În toate locurile de clacă ale Curții, pe el nu l-am auzit niciodată grozăvindu-se cu amintirile lungii lui vieți militare. Însă, uneori, vechii camarazi de arme strânși În jurul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se adresa, fapt care Îl făcu pe Alatriste să se Încrunte. Nu-i plăcea Întorsătura luată de discuție. — Mi-e indiferent dacă vă plictisește sau nu, replică el. Mie nu-mi place să asasinez prinți În necunoștință de cauză. Își răsuci mustața, prost dispus. Nici să fiu Înșelat și folosit ca ultimul neștiutor. — Și nu te Îmbie curiozitatea, interveni fray Emilio Bocanegra, care asculta cu atenție schimbul de vorbe, să afli ce i-a Îndemnat pe câțiva oameni drepți să plănuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
privea pe spadasini mijindu-și puțin ochii, ca și când vroia să-și Întipărească mutrele lor În minte. Și-n plus, domnia voastră are suficiente necazuri ca să nu se mai Încurce și cu ale mele. Don Francisco rămase tăcut un moment. Apoi Își răsuci mustața și, potrivindu-și ochelarii, le aruncă o privire hotărâtă și furioasă celor doi. — Oricum, conchise, dacă iese cu scandal, doi contra doi mai merge. Poți conta pe mine. — Știu, zise Alatriste. — Jap, jap și șo pe ei. Poetul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de unde să privească piesa. La ambianța aceasta gălăgioasă și fascinantă contribuiau din plin și femeile, care Într-un vârtej de rochii, mantii, mantile și evantaie intrau În galeria lor, unde erau de Îndată săgetate de ochii nenumăraților amorezi ce Își răsuceau falnic mustața prin balcoanele și curtea incintei. Și ele se băteau pe locuri, și nu o dată a trebuit să intervină ocârmuirea ca să potolească țipetele și certurile iscate În spațiul rezervat lor. Pe scurt, gâlceava și Încăierările din cauza locurilor sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și mi s-a părut că schimbă o privire de Înțelegere cu alți doi care tocmai intraseră pe una din porți și se plasaseră destul de aproape. Felul lor, al tuturor, de a-și purta pălăriile Înfundate pe ochi și capele răsucite pe un umăr, mustățile bătăioase și bărbuțele de țap, cicatricile de pe obraji, poziția lor cu picioarele larg desfăcute, privirea haină, totul Îi dădea În vileag ca fiind ucigași năimiți. E adevărat că de oameni ca ei era plin corral-ul; numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aerul; astfel că băteau În el loviturile ca grindina. Una Îi veni așa de aproape Încât Îi reteză o mânecă a pieptarului, iar alta l-ar fi străpuns cu siguranță dacă nu i s-ar fi Încurcat În capă. Se răsuci lansând mulinete și fandări În dreapta și În stânga; Îi făcu să dea Înapoi pe doi din potrivnici, Își Încrucișă spada cu unul și daga cu altul, și simți că cineva Îl rănise la cap: tăișul ascuțit și rece al lamei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
căpitanul avu tot timpul să-l studieze bine. Era solid, chiar trupeș, cu cap mare și ten rubicond, cu un păr negru și des care Îi acoperea urechile, cu o bărbuță neagră și scurtă și cu mustăți falnice și lungi, răsucite În sus peste obraji. Purta veșminte de mătase albastră-Închis cu discrete broderii negre, această ultimă culoare fiind și aceea a pantofilor și ciorapilor; iar pe piept Îi lucea roșia cruce de Calatrava, care Împreună cu jaboul alb și un fin lănțug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fie prin strangulare cu sinistrul cerc numit garotă. E adevărat că nici țopăitul la capătul unei coarde sau funii nu era făcut să-i stârnească entuziasmul; dar măcar nu-l expediau pe nenorocit pe lumea ailaltă cu garoul acela dezonorant răsucit pe grumaz, cu mutra de groază a executaților, cu călăul zicând: iertați-mă domnia voastră că-s doar un executant etcetera, naiba să-i ia pe executanți și pe ăi de-i trimit, care pe de altă parte sunt mereu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de la Fleurus pe motiv de rană gravă și onorabilă... continuă Olivares. Acum se uita la oblojeala de pe fruntea căpitanului. Ai o anumită tendință de a fi rănit, după câte văd. — Și de a răni, Excelență. Diego Alatriste se sumețise puțin, răsucindu-și mustața. Era limpede că nu-i plăcea să-i fie luate În râs rănile, de nimeni, nici măcar de cel care putea să-l trimită la execuție chiar În clipa aceea. Olivares studie cu curiozitate scăpărarea de insolență ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
până ce devine literatură limpede și strălucitoare precum cleștarul! Acesta este, pe scurt, temeiul faptului că acum încercăm să facem împreună această carte despre Doré și despre Biblia lui. VIGNETA Manfred Marklund spune adesea: Dacă s-ar întâmpla ceva! Și-și răsucește degetele sub bărbie, ca și cum ar avea barba mea. Pe fața lui goală, bine rasă, se vede o neputință evidentă. întâmplările sunt cum sunt, spun eu. Ori au loc, ori nu au loc. Și Avabäck e pregătit pentru orice fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cei ce au inimile zdrobite, pentru a propovădui libertate celor întemnițați și vedere celor orbi și naștere celor ce au pierit. înăuntrul lui se aflau un arc și un număr de roți dințate, iar în spate avea o cheie. Dacă răsuceai arcul cu cheia, Iisus Hristos ridica mâna dreaptă în aer și mișca degetul arătător, dând totodată din cap. în valiză se afla și darul bunicului. Erau câteva blocuri de desen legate cu spirală, cu hârtie de cea mai bună calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
copite roșii, gonind printre stelele Căii Lactee. Cine eram noi? Ca să fiu sincer, nu știu sau, mai exact, eu n-o pot spune. Nimic nu arăta că aș fi fost o apariție așteptată. Dar nici neașteptată. Unii zăceau nemișcați, alții se răsuceau în paturile lor, câțiva erau legați cu chingi de piele. Și câți eram? Eram atâția câți încăpeau de-a lungul pereților în trei săli. E curios că aveam loc. De fapt trebuie să fi fost mult mai mulți needucabili în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a întrebat. Eu nu înțeleg exact ce vreți să spuneți cu „a înțelege“, am zis eu. Am auzit adesea oamenii spunând: Da, înțeleg. Dar nu înțelegeau nimic. înțeleg, a spus directoarea. Cred că de pe atunci luasem deja obiceiul să-mi răsucesc șuvițe din barbă între degetul mare și arătătorul mâinii drepte, obicei pe care îl mai am și acum. Dar admit, am zis, că în general pricep vorbirea umană obișnuită. Dacă nivelul de abstracțiuni nu este prea ridicat. Unele subiecte pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Pentru adevărata credință, mi-a spus el, asta nu are nici o importanță. Ai dreptul să faci mici prescurtări din când în când. Și a ridicat mâna cu țigara înspre mine, atingându-mi atent, aproape părintește, barba tăiată strâmb și ușor răsucită în sus. în timpul acesta a pus ultima întrebare: Crezi în Duhul Sfânt, în una sfântă și sobornicească biserică, în învierea morților și în viața veșnică? Aceasta, am zis eu, nu este o întrebare, ci mai multe. în Sfântul Duh cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să sune muzica de pian a lui Brahms. Seara, după ce am băut berea de după înmormântare la Gästgiveri, tata m-a dus în biroul lui. M-a luat de lângă fereastră, unde stăteam și scrutam întunericul de afară în vreme ce-mi răsuceam barba între degetul mare și arătător. Fără să mă avertizeze, și-a pus brațul pe umerii mei într-un fel care aproape m-a făcut să merg în pas cu el. Când am intrat în cameră, a deschis ușile dulapului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
drepte avea să revină mult mai târziu în viața mea, de data aceea cu un succes remarcabil și, slavă Domnului, fără ca să intervină cineva și să mă oprească. VIGNETA Dar tata a văzut imediat ce era pe cale să se întâmple. A răsucit lampa, făcând lumina să dispară, a închis dulapul, a încuiat ușile și a pus cheile în buzunar. Voiam doar să știi că dânsa se află în pază bună, a spus el. Aici, înăuntru, nu i se poate întâmpla nimic. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
totul. Tot ținutul este imaginația mea, de la început până la sfârșit. Manfred Marklund este cel mai sincer om pe care îl cunosc. Directorul era cu adevărat îndrăgostit de Iisusul meu de tablă, cel făcut după desenul lui Doré. Când și când răsuceam împreună cheia, pornindu-l. Ce drept au ateii, spunea el, citându-l pe Pascal, să afirme că omul nu poate învia din morți? Ce este mai greu: să dai viață sau să trezești din nou la viață? De fapt, spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cea de-a treia reîntrupare a lui. El m-a condus la hanul din Norsjö. Acolo a venit noul șef al ocolului silvic. Avea pantaloni bufanți și bocanci cu obiele, exact așa cum trebuia să aibă. Da, tată, am spus eu, răsucindu-mi barba între degete. Ocolul silvic îi datora multă recunoștință tatălui meu. Zonele nou plantate, defrișările, însămânțările, pregătirea pământului, lupta împotriva dăunătorilor. Voiau să-i cinstească amintirea. Cabana goală de pe vârful muntelui Ava avea să-i poarte pentru întotdeauna numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
picioarele încă tremurându-mi nesigure. Curând am văzut-o pe cea care vorbea. Ținea un microfon în mână, aproape ca și cum ar fi fost pe cale să „spună“ o carte, părul ei blond, care, de altfel, semăna cu părul mamei mele, era răsucit și strâns pe creștet și avea ochelari cu rame de plastic violet. Și o aluniță mică-mică la rădăcina nasului. Nu o voi uita niciodată. în fața ei se afla un grup mic de ascultători. Cei mai mulți se mișcau un pic neliniștiți înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dintre crengile uscate, spunând: Aici am silabisit eu. Chiar de a doua zi, la Stockholm, în micul ei apartament de lângă biserica Sfânta Katarina, am prins în mâna dreaptă părul ei lung, mi-am trecut degetele prin el și l-am răsucit, aranjându-i-l într-un sul înalt, pe creștet. Poate chiar atunci, când i-am zgâriat un pic obrazul cu unul din acele de păr, ea mi-a prins încheietura mâinii într-o strânsoare bruscă, spunându-mi că trebuie să deschidem scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și rămâne câte două zile. Nu știu cum o cheamă. în noaptea pe care o petrece aici, sus, în casa care poartă numele tatălui meu, se culcă într-un sac de dormit, lângă sobă. Are părul tuns scurt, deci nu poate fi răsucit într-un rulou, își aduce mâncare cu ea în rucsac, pantofii solizi și-i lasă întotdeauna la ușa de la intrare, iar pe obrazul drept are un semn din naștere care arată ca o creastă de cocoș. Are o voce întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]