2,464 matches
-
să hotărască mișcarea, neliniștea să mi se ascundă în ochi: privește cum coboară picătură ta de ploaie, cum se ascunde și cum dispare, între celelalte celule din apus, până acolo unde ascultăm dialogul ascuns între secundele de apă, până la marginea răsuflării noastre, pe pajiștea de roua reflectată, numărând încet către zero. POVESTE Este durerea aceea care pălește culorile înainte de somn, este privirea aceea care zădărnicește prefacerea suferinței; Gândul - numai acela care aduce căldură dincolo de ființă. Mihaela Cristescu Sydney, 8 martie 2012
RATIO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346590_a_347919]
-
să o atrag. Și totuși, am iubit-o cu toată ființa mea! Am adorat-o în cea mai pură stare de idolatrie! Ploua în continuare, în picuri mici și deși, formându-se pârâiașe la marginea străzii pustii. În ceafă simțeam răsuflarea hienei cu colții rânjiți, gata să mă sfârtece în momentul în care cădeam pradă disperării. Și atunci s-a întâmplat acel lucru, pe care unii îl pun pe seama coincidenței, alții pe seama destinului iar alții îl includ în sfera de jurisdicție
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
reținută, eu îi simțeam sufletul și acel suflet îl înlănțuisem eu cu brațul și-l mângâiasem cu privirea. Am stat așa mult timp, înlănțuiți în noapte sub picurii reci ai ploii, tăcuți, năluci într-un oraș adormit. Nu mai simțeam răsuflarea de gheață a hienei și nici pustiul ultimelor zile. Renăscusem! Clopotul din turnul bisericii vesti miezul nopții. Vântul începu să bată mai furios. Norii cei mai negrii făcură boltă pământului iar ploaia se înteți. Jumătate din sufletul meu se ridică
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
era de întuneric și, Doamne, cum mai scârțâia ușa aceea cu lemnul mâncat de carii. Da, dar ea avea niște ochi triști, foarte triști, iar sufletul meu a fost sorbit de gura ei, cu buzele abia întredeschise... În ceafă, simțeam răsuflarea hienei cu colții rânjiți și o știam încordată ca un arc, gata să sară și să sfâșie. ----------------------------------------- Lucian DUMBRAVĂ Portimao, Portugalia * Cartea „Povestiri în alb și negru” a apărut în octombrie 2010, la Editura „Nico" DIN Târgu Mureș. Are 180
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
versuri (5-7-5), este mereu prezent în proza lui Kawabata, îndeosebi în tulburătorul poem Frumoasele adormite, unde succesiunea rapidă a propozițiilor conferă textului cadența specifică versurilor japoneze, lipsite de ritm și rimă: “Fata dormea cu spatele la el. Nu sforăia, dar avea o răsuflare de somn adânc. Părea că are un corp bine făcut”... De precizat că două din instrumentele utilizate cu multă măiestrie de scriitorul nostru - simbolistica insistentă a lucrurilor și fragilitatea - sunt de fapt derivate din haiku-uri. Astfel, pentru Kikuji, personajul
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
dig. ȘI DACĂ... Și dacă... mâna mea e prelungirea mângâierilor tale... și dacă... vorba mea e prelungirea gândului tău, e pentru că memoria mea se dizolvă pe rețină ta obosită, în care hoinăresc printre labirinturile tale căutându-le drumul. Și dacă... răsuflarea ta e aerul pe care-l sorb, si daca... cuvintele tale sunt ca un râu nesfârșit care-mi inundă gândurile, e pentru că mă caut, încă, prin tine. Traducere de Dorina Brândușa Landen// copyright: Viorela Codreanu Tiron Referință Bibliografica: Cinci poeme
CINCI POEME BILINGVE: SUEDEZO-ROMÂNE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345559_a_346888]
-
de zei nebuni, care-mi tăiau în gând, odinioară, răzbite încleștări catifelate zăcând pe-o rană, pește sânii lâncezi - conchistadori de vise deochiate, curtând alene cu mascări sordide muieri lascive pe-o canapea, cu roată universului pe pântec și-o răsuflare aprigă și grea - ca oseminte-ntr-un pahar aiurea, sorbit prin lăturanlice mocniri cotrobăind prin dosnicii de trupuri croite din sudalme și-înjosiri. Mă ruginisem de atâta plânset, și rob al rânii sfinte mă jertfeam, când m-am trezit, între
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]
-
Da, mamă, o să dorm cu matale! După ce am mai stat cu rudele mele de vorbă, într-un târziu, am intrat în dormitorul mamei. Lăsase veioza aprinsă iar lumina difuză îi lumina fața. Dormea ca un copil, abia i se auzea răsuflarea. Am stat și am privit-o câteva minute în șir. Fața ei mai păstrează urmele frumuseții de altă dată, nu are riduri pronunțate cum au alte femei de vârsta ei. Mâinile, afară din pătură, păreau ale unei sfinte; subțiri, cu
REÎNTÂLNIREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345684_a_347013]
-
709 din 09 decembrie 2012. Sunt născut în Orașul Gura Humorului, Județul Suceava, la data de 22 Mai 1978. Din 2005 locuiesc în Botoșani. Am publicat în revista Numen Artis, Revista literară Bucovina, Timpul etc. Scrisul pentru mine este propriam răsuflare. Cum nu pot trăi fără să respir, la fel nu pot trăi fără scris. Citește mai mult Sunt născut în Orașul Gura Humorului, Județul Suceava, la data de 22 Mai 1978. Din 2005 locuiesc în Botoșani.Am publicat în revista
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
fără scris. Citește mai mult Sunt născut în Orașul Gura Humorului, Județul Suceava, la data de 22 Mai 1978. Din 2005 locuiesc în Botoșani.Am publicat în revista Numen Artis, Revista literară Bucovina, Timpul etc.Scrisul pentru mine este propriam răsuflare. Cum nu pot trăi fără să respir, la fel nu pot trăi fără scris.... Abonare la articolele scrise de cezar c. viziniuck
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
dat în mâinile morții a cerut mai întâi încuviințarea Fiului Domnului și, după aceea a spus: Facă-se voia ta, Doamne, căci trupul meu nu mai poate fi de folos, și a căzut”. Povestitorul meu se opri să își tragă răsuflarea timp în care urmă o întrebare de a mea plină de curiozitate: Cine era acel urmaș al Doamnei lui Vlad Țepeș și de ce cronicile timpului nu vorbesc despre acest fapt? Ridică mâna dreaptă și își scutură reverele de ninsoarea care
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
Toate Articolele Autorului Născut pe 7 martie 1942. Locuiesc în București. Nu mă cred vreun geniu, dar nu-mi permit să fiu doar un veleitar. Scriu ca un exercițiu existențial. Nu așa cum respir. Mai degrabă, așa cum, urcînd muntele, îmi amplific răsuflarea și îmi precipit sufletul ca o pomanăoferită lumii. Am cochetat cu publicistica, dar nu m-am învrednicit de vreun volum, aștept un sponsor. Mă bucur încă de posibilitatea de a oferi prin intermediul internetului o gamă largă de oportunități celor care
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356508_a_357837]
-
oboselii, Eu căutând în metaforă cu jind Urcam mai sus spre nori Precum firul de mazăre din poveste Să-mi cuibărească pe umeri cocori Aveam un dialog de respirații ce tăiau ziua în două. Urmăream s-o iau înaintea propriei răsuflări, să o aștept pe stratul de aer, anahoret îmbibat de rouă. Levitam, levitam, pe jumătate dormind Pe jumătate Poet. Era o duminică cu pierdere de margini Și aerul pe care pășeam nu s-a mai curbat, Îl ținea lumina, dar
PĂŞIND PE STRATUL DE AER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356521_a_357850]
-
elefanți cu diademe uriașe călăriți de margarete frivole mi-e dor de amiezile în care amintirile cad dintr-un arbore al pâinii poți hrăni un sat de chirpici cu ele între noi un zid se vede pe lună îmi țin răsuflarea să nu dispară totul. Cha’ac difracția pașilor tăi pe trepte unda sonoră cobră decapitată se amplifică devine ropot de ploaie în timpanul camerei niciodată nu voi mai putea deschide fereastra fără să mă gândesc cum am oprit atunci timpul
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
fericită, Doamne! mi-am regăsit cenușa amintirilor și a prezentului în clopotul uitat între două cascade de gânduri puternice. conturul ei prinsese o scânteie și lumina picăturile de apă. deveniseră licurici în palmele fierbinți ale cuvântului Tău. ți-am simțit răsuflarea blândă, în încercarea de a mă întoarce în trupul lăsat undeva, la margine de timp. zâmbeam. zâmbesc prezentului acid. am scăpat într-o secundă arsă de frământări, bolul de toamnă în care mă răsuceam avidă de cunoaștere și zborul mi-
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
eram sigură.../ precum tînguirea muezinului / în dimineți care ard cu atăta sfială / încheietura de taină a gîndurilor” (Dincolo, pînă la marginile timpului). Și nu întîmplător acest procedeu al nuanțării extreme întrebuințează atît de frecvent termeni de comparație din artele plastice : răsuflarea dragostei ca „o tremurare de fluturi după Klimt” (specialistul numărul unu în probleme de cuplu), niște flori albe „ca siluetele din pînzele lui Piero di Cosimo”, niște „inorogi caști de neviață ca și surîsul Giocondei”, „culoarea lui Bosch”etc. În
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
In schimb la Miltos Sahtouris,edenul este perceput când urc în cerul poeziei/îmbrăcat în bunavestire a așteptării pruncului/străbătând o cale în imensitate ... Vor veni zilele ce ne-au sorbit/în cupele de alabastru ale amiezii,/din nou iluminând răsuflarea mării/și-nnebunind licuricii câmpiei,așa își creionează în Epilog edenul,poetul Vasos Voiadzoglu care a trăit o parte din viață,în insula Skiros,pe care o vede ca un spațiu edenic unde semnele bucuriei se văd,ca un dar al
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului Prin veacurile trecerii fugare, Cu noi în legea vieții prins, El sparge liniștea din zare Dând grai metalic bocetului stins. Prin el strămoșul meu uitat - Cu tânguiri de bronz în glas Și răsuflarea-i rece - și-a strigat Cuvântul frânt de bun-rămas. Prieten bun a fost și cu bunicul Căci despicând în două valea, Mai lesne boii-i trăgeau dricul, Mai lină parcă-i era calea. Cât despre dangătul cel care Striga plecarea
CLOPOTUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354821_a_356150]
-
lucrez cu emoțiile, le distilez și încerc să le extrag esență, tinctura, sublimatul... Altminteri sunt un poet spontan, de forță, un năvalnic. Ați tresărit la acest cuvânt: ”Năvalnicul”? Desigur, cunoașteți: -Titlul unui poem de-al meu, scris parcă dintr-o răsuflare, creație pe care o consider definitorie pentru cariera mea. În ce priveste antologia ” Cu patria în suflet”, ceea ce va fi, de fapt, o colecție antologica din care abia iese de sub tipar primul volum, având acum 35 de coautori și peste
INTERVIU CU MAESTRUL RIMEI, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354935_a_356264]
-
frumusețea interpretării, a cadrului, a vocilor cultivate, a orchestrației. După trecerea șocului prim, aproape că nu observai că ei sunt în pielea goală. Nici vorbă de vulgaritate. Nici vorbă de fluierături sau de scandal în sală. Spectatorii abia își țineau răsuflarea. Spunând acestea, nu sunt neapărat de acord cu spectacolele neconvenționale, desfășurate în hale, în piețe, pe trotuar sau pe plajă. Dar, în condiții excepționale, mai ales când e vorba de o interpretare profesionistă, pot să uit că artiștii sunt îmbrăcați
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355264_a_356593]
-
la fel de aproape imposibil de stabilizat Gândirea agonizândă pe chiar Drumul Spiritual corect, cu un Neam Românesc pe cale de dispariție, adică pe ultimul drum ca ființă și timp funerar în labirintul complexității postmoderne al haosului catastrofelor fractale, când simți pestilențial pervaziv răsuflarea și vuietul inconturnabil al Marelui Cutremur Catastrofal promis. Pe Google Earth, această Direcție Ultimă ne e trasă cam pe la Basel, spre Sonnnenheim pe Rhein în jos, mult după ce treci de cataracte, unde elvețienii și-au permis tunel de vreo 12
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
din 07 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-e dor... Mi-e dor de atingerea ta... De surâsul tău dulce, senin... Mi-e drag de-mpreuna a sta... De-acel sentiment cald, pur, sublim... Mi-e dor să iți simt răsuflarea... Aproape de tâmplele mele... S-adormim în îmbrățișarea... Ce ne-aduce aproape de stele... Te vreau fericită... Și Tatălui ìi mulțumesc... Că mi te-a adus, ființa iubita... Și din tot sufletul eu te iubesc... de Cristian Gabriel Groman la 6 octombrie
...MI-E DOR... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355480_a_356809]
-
Literatura > Recenzii > O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 296 din 23 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI Cronică de prof.George Baciu Cândva, în copilărie, am reușit să simt răsuflarea pietrei foșnind tăcut în palma cu care măsuram lățimea râului în care mă sfințeam până seara târziu, uitat lumea treburilor celor mari. Eram eu și umbra gândului ce se revărsa sub pleoapa lunii, alcătuind universul pe o sonată a ierbii
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356923_a_358252]
-
mi se așterne pe frunte ca un picur de lumină Iubesc ploaia cenușie și diminețile gri Iubesc ploile halucinante și înfiorător de line „Iubesc, iubesc nebun ploile''! VIAȚA Urmele pașilor tăi prin sufletul meu Pașii pașii Desculț desculț Șoaptele petalelor Răsuflarea ta Râul care-și cere marea Adâncul adâncul Instanțele sublimului Dăruirea un tot Pașii pașii Începutul unui alb Pacea pacea Nudul privirilor îngemănându-se cu Cerul Îngerii îngerii Atingerile precum o rugăciune Împăcarea Plânsul durerii Purificarea Scâncetul pruncului Chintesența Sângele
VERSURI DE SINGURĂTATE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346094_a_347423]
-
Maramureșul dacic, cu pământ stâncos. Este născută în 1957 la Ulmeni, județul Maramureș, are mai multe cărți publicate, pentru copii și pentru oameni maturi. Textele ei, un fel de eseuri și de proză scurtă, sunt greu de comentat, îți taie răsuflarea, și îți trebuie pagini întregi să le interpretezi! Într-o modalitate ludic, ironică pătrunde asemenea unei suveici în problemele grave ale epocii noastre, din penumbra cărora aruncă săgeți și irizări semantice, dezvăluindu-ne realități dureroase, dramatice. Poeta și prozatoarea Elena
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]