8,590 matches
-
neastîmpă-raților, l-ați văzut astăzi pe Lupino?... Lupino, băiatule, te lasă flămînzii ăștia nemîncat, dacă mai întîrzii mult! Bătrîna lupoaică se străduia în zadar să se înțeleagă cu puii. Chemarea ei rămase fără răspuns. Ca în atîtea alte dăți, puiandrul rătăcea prin pădure. Plecase dinainte de-a se trezi lupișorii. Dacă i-ar fi așteptat, s-ar fi ales praful de expediția lui. O pățise de atîtea ori. Lupișorii s-ar fi ținut scai de el, implorîndu-l să-i ia la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ceilalți membri ai haitei. L-au împins cu boturile, să-l zgîndăre și să-l facă să scoată la lumină orice intenție dușmănoasă; l-au luat apoi la întrebări. Dar el abia dacă-i înțelegea. Era un pui al nimănui, rătăcit prin pădure, și ăsta s-a dovedit a fi norocul lui: să-și găsească loc în numeroasa familie de lupi. E adevărat, l-au ținut permanent sub observație. Odată lupișorii născuți, Lupino n-a avut voie să se apropie de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se sprijine pe propriile picioare nu părea să aibă habar. Se hotărî să-l studieze de aproape. Avea experiență cu copiii și putea să jure că și acest neghiniță se va bucura de companie. Ce-ai pățit, micuțule? Te-ai rătăcit de turmă, așa-i? Nu-nțelegi nimic din ce-ți spun, e clar, dar asta nu-i vina ta. Ai să crești și-ai să înveți, n-avea grijă! Deocamdată nu-ți trebuie decît lapte și protecția mamei, și din cauza
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
astfel de manifestare i-ar fi pus, fără îndoială, pe fugă; și nu-și mai permitea nici o singură ratare. Trebuie să vă mărturisesc: nu am nici un punct de plecare. Nu știu nimic, decît că, acum doi ani, am fost găsit rătăcind undeva, în pădurea de stejari. Asta caut acum: o informație cît de mică despre întîmplarea care m-a adus aici; o vietate care să fi văzut sau să fi auzit despre asta. Poate știți voi ceva?... Cele două căprioare se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu găsea explicația vocii de tînăr lup alăturată mirosului atît de familiar! Hotărî să înainteze. Lupino înțepeni. Lupul își întinse nările înainte, atingîndu-l. Vorbește acum! Spune! răcni animalul, hotărît să înțeleagă neînțelesul. Sînt eu, domnule, sînt numai eu, băiatul orfan rătăcit prin pădure și adoptat de lupi, nefericitul plecat acum în lume să-și găsească părinții, călătorul aflat de vreme multă pe urmele dumneavoastră, cu speranța că veți ști să mă îndrumați către ai mei; sînt numai eu, cel care, adineaori
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sînt numai eu, cel care, adineaori, v-a salvat din ghearele focului. Aici sînt eu, domnule, Lupino! La auzul poveștii înșirate dintr-o suflare, la auzul numelui rostit de tînărul lup, înțeleptul încremeni. Lupino? Ai spus Lupino? Copil orfan, găsit rătăcind? Dar tu ești fiul meu, Lupino! Cerule, m-ai auzit, mi-ai răspuns! Fiul meu, pierdut... și regăsit, în sfîrșit! ...Tată?! Tînărul lup se retrase doi pași, măsurîndu-și stupefiat interlocutorul. Și, pînă spre asfințit, trupurile celor doi lupi, răscolite de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că ar fi dormit vreodată cineva în pat. Alt așternut, curat, întins impecabil și vârât sub mar ginile saltelei, perna, una, nu două, neatinsă, umflată și pufoasă. Nici urmă de nevastă. Nici a lui, nici a ăluia de și-o rătăcise la el în patul conjugal. Stranie poveste. Se așeză pe marginea cuverturii trase peste cearșaf și rămase o vreme îngândurat. Ceva nu se lega. Ceva lipsea, și fără acel ceva îi era imposibil să prindă firul logic al întâmplărilor. Se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de trebuință, de drum. Da, da..., plecăm. Merinde? Da’ de unde! Hrană pentru suflet. Nu stăm mult. Ne așteaptă o călătorie ce vă va fi pe plac. Eu am mai făcut o și știu bine drumul. N-avem cum să ne rătăcim. E drept și e curat ca-n palmă. De altfel, veți ști singur înco tro s-o apucați. — Draga moșului, zău, nu înțeleg..., se fâstâci contele, dar nu îndrăzni să se împotrivească, așa că începu să înghesuie într-o traistă o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lui. Erau câteva indicii care îi dădeau de gândit. Și dacă era doar un joc, de ce nu renunța, de ce nu-și impunea să nu se mai gândească la el, să nu-și mai dorească să afle cine e? Karina se rătăcea din ce în ce mai mult în labirintul întrebărilor. Putea doar intui, putea presupune, presupuneri care la fel de bine puteau fi greșite. Se ridică din fotoliu îndreptându-se spre fereastră. Perdeaua de mătase în tonuri de gri o ținu la distanță. Totul în jurul ei avea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
presupuneri care la fel de bine puteau fi greșite. Se ridică din fotoliu îndreptându-se spre fereastră. Perdeaua de mătase în tonuri de gri o ținu la distanță. Totul în jurul ei avea culoarea aceea. Viața ei era lipsită de culoare. Pe unde rătăcea soarele de întârzia să-i ofere din culoarea lui veselă, din lumina lui? Se ascundea după norii cenușii ca după perdele de mătase. Atât de fine, atât de rezistente, atât de întunecate. Prinse perdeaua de la fereastră cu ambele mâini și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
toate calitățile pe care le caută la o singură femeie. Cât de nedreaptă era iubirea. De ce nu pleca la pachet pentru doi destinatari în același timp? Sau poate că ea pleca de la expeditor în dublu exemplar, dar pe drum se rătăcea unul din colete, sau ajungea din greșeală la alt destinatar care nu înțelegea de ce-l primise și ce trebuia să facă cu el. Soarele continua să mângâie tandru buzele întredeschise, pleoapele ce ascundeau secretele unui suflet zbuciumat care nu reușea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
scrisoarea pe care ați primit-o, însă nu am reușit pentru că este mult prea plină. Se pare că nu v-ați mai ridicat corespondența în ultimul timp. M-am gândit că poate fi ceva important și nu trebuie să se rătăcească. - Sunt cam neglijentă, e adevărat. Vă mulțumesc mult pentru grija dumneavoastră. Orice scrisoare e importantă dacă nu e factură. - Și alea sunt importante. Dacă nu le plătim la timp, plătim mai mult după. - Fiecare lucru trebuie făcut la timpul său
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Amintiri. - Dureroase. - Durerea s-a estompat. - Îți place să-ți provoci singură durere retrăind momente neplăcute și apoi te plângi. - Amintirile fac parte din mine. Nu pot și nici nu vreau să le șterg din memorie. - Dar nu trebuie să rătăcești doar prin amintiri. Împacă-te cu ele și scoate-le doar din când în când. Lasă praful să se depună pe unele. Viața trebuie trăită acum, nu atunci. „Atunci” ți-a oferit prea multă durere care te împiedică să te
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de pământ sau de cer, unde s-a ivit o viață, s-a născut o nouă fărâmă de adevăr. Locul unde te-ai născut și-ai făcut primii pași în lume, se cade a-ți fi icoana vieții, altfel vei rătăci bezmetic precum neoamenii prin timp. Viața, această viață, când veselă, când tristă ia naștere din dragoste. Când se întâmplă altfel e dureros. Rândunelele și-adună bob cu bob din glod materialele de construcții pentru cuibul dragostei lor... Unii dintre (ne
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
devine aproape prezent iar viitorul ne așteaptă cu darurile lui; norii dispar de pe cer, soarele se scaldă în razele gândului și sufletului nostru care o clipă, două se descătușează. Rău cu dor și de dor, dar mai rău fără dor. Rătăcești fără rost în viață când ți-ai uitat copilăria cu toate amăgirile ei. Ferește-te s-aprinzi focul dacă n-ai cu ce să-l stingi la momentul potrivit. De vrei să trăiești bine muncește și pătimește. Nu tânji una-una
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
oarecare în poziția de „lider” acesta se trezește dintr-o dată că el e... cel mai iubit dintre pământeni, cel mai cel, fiu al poporului. Mama - icoană pentru pruncii ei; așa trebuie să fie, altfel aceștia sunt în primejdie de a rătăci fără sens în viață. Păsările, aidoma multor alte vietăți ne însoțesc în drumurile noastre, fiindu-ne chiar de ajutor. Nu odată, nerecunoscători, noi le punem capăt zilelor din diverse pricini... Omul bun își face viața frumoasă și nevasta harnică gospodină
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
fluturele, este pentru om necunoscutul, taina de dincolo... Legendele dăinuie peste timp numai dacă ascund în lăuntrul „istoriei” lor, un sâmbure de adevăr. Când greșim, am vrea să ne întoarcem în trecut spre a reface calea pe care ne-am rătăcit bunele intenții, dar... ne convingem că-i prea târziu, că trecutul e mort, șansa ce ne rămâne fiind viitorul... (care și acesta va deveni cândva trecut!). E imposibil ca bătrânii să le știe chiar pe toate! E bine să învățăm
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
sfidează pe ceilalți zei, care consideră sacrilegiu să ucizi pe cea care ți-a dat viață 1. Pe de altă parte, eroul care înfruntă zeii este determinat să comită o greșeală, căci dovedește lipsă de măsură (hybrisă și se lasă rătăcit de orgoliul său. Familiile tragice, ca cea a Atrizilor (familia lui Agamemnonă sau cea a Labdacizilor (familia lui Oedipă sunt exemplare pentru aceste descendențe marcate de greșeală. Atreu comite greșeala de a da fratelui său Tieste să-și mănânce copiii
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
și al tuturor celorlalți a fost șters de pe fața pământului, ca să nu mai existe decât viitorul, pretext sublim pentru ticăloșie, adică nimicul, nimicul care va fi. Nimicul care a fost se transformă În nimicul care va fi, prin care veți rătăci toți alergând spre nicăieri, printre blocuri identice, pline de oameni identici, necesari noului nimic. A vrut să facă un duș rece, dar apa era oprită Între orele două și șase ale după-amiezii, așa că s-a apucat să scrie. Își aduse
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și unele așezări din Moldova au fost trecute prin foc și sabie în urma năvălirilor barbare ale tătarilor,ale turcilor și ale leșilor. Cu umor poetul George Coșbuc ne istorisește în poezia sa „Cetatea Neamțului” aceste invazii ancestrale:„Leșii erau. Sobiesky-vodă\ Rătăci pe-aici prin văi,\ Căci atunci era la modă\ Vara când plecau la băi,\Regii meșteri în bătăi\Să și ia drumul încotrova\Totdeauna prin Moldova.” Dacă pentru istorici istoria se repetă,pentru poetul G.G. Ursu actele și faptele istorice
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
localnic:”Cum ajung în suburbie?”. Acesta m-a elucidat:”Intrați în restaurantul «Turist» și ieșiți pe ușa opusă,în câmp. E cel mai mare restaurant din Europa”... Din acest moment Dan pierdu noțiunile de timp și spațiu.Avea impresia că rătăcește printr-un labirint.Peste tot se vedeau buchete mari de flori și afișe de teatru. Lore îi sufla fum de țigaretă în față.Chicotea. Dintr-un fundal se auzea o sirenă de vapor. Se plimba pe un cheu.O fetiță
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
porni în direcția portului,cu gând de-a merge la Roma. Nivelul 6.Intre împăratul roman Cezar și Cymbeline se porni un razboi.Oastea romulană debarcă la Milford-Haven cu gând să cotropească Britania.Armata înainta chiar prin codrul prin care rătăcea Fidele.Cu aceasta oaste sosise și Dan.Acesta venise cu soldații romulani,dar cu gândul să treacă la inamic,fiindcă auzise că mâncarea e mai bună. Fidele fu prins de romulani și datorită infățișării și ținutei sale atrăgătoare intra ca
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
baie,vin și Venus,viața ce mai însemnează?” (Petroniu) Banchetul solitarului Un student a citat din memorie:” Viața e atât de complexă,încât nu poți da un exemplu fără să te amuzi”. E o seara de august.Un ilustru necunoscut rătăcește printr-un mare oraș. Impins de ultimii călători necunoscutul urcă într-un troleibuz.Destinație necunoscută.Este presat din toate părțile.Simte conturul unui trup de femeie.Ii percepe parfumul.O aromă de fruct tropical.Se eliberează un loc.Femeia se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
achitat toate taxele. Au stabilit că după ce termin specializarea,să mă mut la Iași și să mă înscriu la Universitate;fie să urmez cursurile unei școli postliceală de asistente sanitare. El fu de acord.Iși dorea un respiro. Simțeam că rătăcesc într-un labirint. Spre bucuria parinților mei,la puțin timp de la desparțire,Radu primi un ordin de încorporare și apoi,după serviciul militar,plecă din țară. Era intervenția tatălui meu? După absolvire și dupa banchet am început să caut un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
altul, evitam să ne chemăm. Când începi o relație cu o femeie, dacă nu îi găsești un apelativ clar de la început și vreo două porecle dojenitoare bine rodate, te poți trezi că nu știi cum s-o strigi când ai rătăcit o. Am scris „am iubit“, mă rog, dar e cu iubirea cum e și cu religia: odată ce ai nimerit în ea și ai simulat extazul, parcă ți-e rușine după aia de apostazie. Mulți se instalează într-o „iubire“ ca
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]